Foto - Nicolae Paulescu
Am citit comunicatul-reclamație semnat de un grup de intelectuali români și evrei, prin care se cere primului-ministru și ministrului culturii demiterea secretarului de stat Irina Cajal, de la Ministerul Culturii, precum și demiterea din funcția de... pensionar a venerabilului dr. Aurel Vainer, fost președinte al Federației Comunităților Evreiești din România. Această cerere vine în urma participării celor doi „infideli” sau „apostați” la o sesiune de comemorare a savantului român antisemit Nicolae Paulescu, sesiune organizată de Academia Română. Nu intru în detaliile cazului Paulescu, dar socot că respectivul grup de intelectuali semnatari trebuia să reclame la Președinția României și la Academia Română organizarea acestei sesiuni comemorative dedicate unui savant care trezește, automat și justificat, resentimente în componentele conștiente ale opiniei publice de azi.
Dincolo de aceasta, am impresia că istoria se repetă și ne aflăm, iarăși, în anii de început ai comunismului din România, când detașamente ale Comitetului Democratic Evreiesc, pro-comunist, atacau neconcesiv elita evreiască, sionistă, aderentă la mișcarea de înființare a statului Israel și nu la instaurarea comunismului de tip sovietic în România.
Puși pe două coloane, pe una dintre ele, lumpenii din comunitățile evreiești din acea perioadă, susținători ai comunismului, iar pe o altă coloană, „aristocrații”, sioniștii și reprezentanții elitei evreiești, constatăm că istoria se repetă azi. În prima coloană se află astăzi descendenți ai activiștilor comuniști de odinioară (de exemplu I. Chișinevschi et alii.), iar pe cealaltă coloană se situează nume de prestigiu din comunitățile evreiești din România, precum Irina Cajal, Aurel Vainer, aflați în continuitatea unui șir de personalități evreiești democratice, sioniste, precum Ezra Fleischer, renumit savant și profesor de literatură evreiască medievală la Universitatea Ebraică din Ierusalim (fost deținut politic în închisorile din România comunistă), Itzhak Artzi, un fervent militant sionist, care a ajuns apoi membru în Parlamentul israelian, Alexandru Șafran (versus Moses Rosen), marele rabin al României și al Genevei, care a fost expulzat din România comunistă, Mordechai Burstein, rabinul comunității evreilor din Israel de origine din România, deținut politic în România comunistă. Adversari ai Comitetului Democratic Evreiesc pro-comunist, așadar, unii dintre ei au fost închiși în penitenciarele comuniste, alături de elita politică și intelectuală românească, iar alții au fost nevoiți să emigreze, fiind indezirabili pentru „viitorimea” comunistă (vezi: Raportul Tismăneanu privind analiza dictaturii comuniste, pag. 552 și urm.)
Iată cum istoria se repetă astăzi, mai pe scurt, ,istoria este din nou în mișcare”, după cum afirma Raymond Aron, parafrazându-l pe Arnold Toynbee. Ostracizarea Irinei Cajal și a lui Aurel Vainer ne duce cu gândul la cazul marelui poet Paul Celan, care, fugind din raiul comunist, din URSS, a fost toată viața urmărit și marginalizat de cercurile intelectuale de la stânga stângii din Paris. Acesta, așa cum afirma filosoful A. Finkielkraut, a părăsit în 1948 clandestin România și Ungaria sovietizate, pentru Viena și apoi pentru Paris, iar „Parisul l-a făcut să plătească scump acest păcat împotriva viitorului. Atunci el nu mai era un supraviețuitor al Shoah-ului, ci un refugiat politic anti-stalinist și în această calitate era privit ca un ciumat de mediul intelectual” de la stânga stângii.
Oare pe cine au trădat Irina Cajal și Aurel Vainer? Ne întrebăm, oare cum au putut încălca „legământul” acestor „radicali intelectuali”, gestionari ai moralei „absolute”, care se repliază oricând și în orice împrejurare în semnatari de proteste și reclamații spre „folosul faimei și măririi lor”?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.