Foto: presidency.ro
Europa pendulează între dorința și necesitatea de a ajuta Ucraina împotriva Rusiei și propria sa dependență de gazul rusesc. Această dilemă a fost pe larg dezbătută de la începerea conflictului, fără o rezoluție clară. Din nefericire, până acum, continentul nostru a pus mai presus banii decât moralitatea. Este o ipostază rușinoasă, mai ales în contrast cu ce vedem peste graniță. Din punct de vedere uman, din punctul de vedere al demnității și al valorilor pe care declară că le susține, decizia de a ne rupe complet de gazul rusesc trebuia să vină demult. Indiferent de cost. Pentru că, pur și simplu, nu poți pune un preț pe viață. Este incredibil de cinic să invoci un motiv financiar trăind în pace, în vest, în timp ce alții sunt măcelăriți în est. Însă ideea de la care am plecat pentru acest articol a venit din perspectiva de român și de poziția României în cadrul Europei. Două bucăți de informație mi-au atras atenția - faptul că suntem pe locul doi în Europa ca rezerve de gaz natural, după Olanda. Respectiv declarația ministrului agriculturii cum că producem mai multă hrană decât avem nevoie. M-am întrebat: oare nu e momentul să ajutăm și noi?
Am profitat de apartenența la Uniunea Europeană și de fondurile pe care aceasta ni le-a alocat. Clasa noastră politică s-a jucat timp de mai bine de 30 de ani de-a puterea, influența și satisfacerea propriilor nevoi. Am primit și am salutat asigurările de securitate oferite de NATO, precum și trupele și echipamentele staționate între granițele noastre. Am fost, cu alte cuvinte, răsfățați. Dar acum există un război la câțiva kilometri de noi, iar Europa - nu - lumea întreagă, are nevoie de o Românie care să pună umărul și să ajute. Un aliat care se mobilizează să suplinească necesarul de gaz al celorlalți.
Este momentul să lăsăm în spate letargia și egoismul adolescenței noastre târzii și să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce suntem - un stat european.
Un producător care face demersuri pentru a-și mări producția și a oferi hrană țărilor mai sărace în pericol de foamete. Un membru al Uniunii care are o voce, o părere, care se face auzit. Este momentul să lăsăm în spate letargia și egoismul adolescenței noastre târzii și să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce suntem - un stat european. Să facem ceea ce putem face, să ne aducem contribuția așa cum suntem capabili - dar să facem ceva. Este inadmisibil, în acest moment de cumpănă, să ne mai ocupăm cu jocuri politice, cu furturi, cu legi care subminează direcția corectă în care suntem chemați să ne îndreptăm. Cu amânări, nepăsări și neimplicări. Avem ocazia să ne ridicăm la nivelul momentului.
Să luăm exemplul Ucrainei, al conducerii lor - în frunte cu președintele Volodimir Zelenski. Ucraina care a arătat lumii întregi înălțimea spiritului uman. Ceea ce este corect este clar. La fel, ce este drept, ce este just, ce este necesar și ce este moral. Fiecare dintre noi știe lucrurile astea, de la simplu cetățean, la soldat, la lider de opinie sau de țară. Nu avem nevoie de ani de zile - nici nu avem atât timp. Lucrurile se pot alinia foarte repede dacă există intenția corectă - acesta este sigurul mod în care putem acționa în acest context.
Îmi amintesc că am citit undeva despre importanța ca un stat să aibă o misiune, un motiv pentru a exista. În România postcomunistă ducem o lipsă acută de sens. Însă agresiunea gratuită a tiranului poate fi chiar imboldul de care avem nevoie. De ce nu ar fi țara noastră un model de urmat? Avem nevoie de un manifest de țară, un manifest de umanitate. Ce sens poate fi mai bun decât acela de a ne ridica din zloata fetidă a orgoliilor, a egoismului, a necinstei și a indolenței spre a servi unui ideal nobil? Ce acțiune mai plină de valoare decât aceea de a-i ajuta pe cei mai slabi, mai săraci, mai nefericiți? Și ce înălțare mai demnă decât aceea făcută de pe treapta de jos? Copilăria noastră s-a terminat.
A fost nevoie de un cataclism care să ne aducă aici. Iar dacă continuăm la fel, frizăm ridicolul și idioțenia. Ridic, așadar, acest text către clasa noastră politică, indiferent de culoare sau ideologie, în speranța că fiecare va ridica, la rândul său, torța momentului. Îl ridic și către fiecare român care încă mai ezită în a fi corect, implicat, drept - avem o responsabilitate, și asta în sine este ceva foarte puternic!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din fericire pentru noi , cele doua papusi Klaus si Nicu joaca dupa sceneta SRI , SRI care este aliniat in mod pozitiv cu interesul national. Nu sunt deloc ironic in ceea ce spun , cred ca evolutia externa pozitiva a Romaniei se datoreaza in mare parte SRI care este profund aliniat cu UE si NATO. Problema delicata este ca SRI s-a bagat adanc in politica si cam face legea.
Nimic rau, ar spune unii pentru ca fara interventia SRI , Ponta ar fi ajuns presedinte si nu Iohannis. Si eu tind sa cred ca e mai bine asa , dar cum ramane cu democratia ?
Problema pe care o vad eu este ca SRI nu prea ne pazeste sa nu alunecam in dictatura, ci SRI cam vrea sa controleze tot si cred ca acum au reusit sa acapareze complet si legislativul si executivul. Cu concursul absolut al posturilor TV , fie ele "democrate" , fie "luptatoare anti-sistem" . A3 sau RTV se luptau cu statul paralel cand Voiculescu sau Ghita erau amenintati . Acum s-a asternut linistea peste sat.
Deci Romania va face exact cat si cum ne va cere partenerul american prin vocea SRI. Cam asta este si diferenta intre Romania si Polonia sau tarile baltice unde isi permit sa fie mai verticali si mai vehementi. Acolo factorul politic nu este controlat complet de serviciile secrete.
Referitor la razboi , mi-as dori sa vad Polonia, Ucraina , Moldova , tarile baltice , Suedia , Finlanda inarmate pana in dinti de NATO si dupa aia sa-i vedem pe rusi cat de viteji sunt.
La ora actuala rusii se comporta ca niste golani de cartier care arunca pumni in stanga si-n dreapta pentru ca stiu ca nu e nimeni sa le raspunda.
Mi-as dori mult sa vad niste bombe aruncate in farfuriile poporului rus ... sa vada si ei cum e cu razboiul ca poate au uitat.