Foto: Guliver Getty Images
Sunt voci care vorbesc de ceva vreme de „boala secolului”. În funcție de specialistul consultat, ea se referă ori la cancer, ori la boala Alzheimer, ori la boli cardiovasculare care apar din ce în ce mai des, afectând persoane din ce în ce mai tinere. Sunt specialiști care pun totul pe baza stresului în care trăim și pe care ni-l creăm de cele mai multe ori singuri, nefiind capabili mai apoi să-l gestionăm. Suntem într-o permanentă goană după ceva. Nu mai avem timp decât pentru a ne grăbi undeva. Fiecare suferă de ceva, mai mult sau mai puțin transformat în boală concretă, cu un diagnostic anume.
Un nou fenomen ne ajunge din urmă, adăugând încă o greutate asupra vieților noastre și așa agitate: dependența, o nouă haină în care îmbrăcăm cele mai cunoscute și grave boli, supărări sau traume.
O dependență este o boală. Dacă ar fi să înșirăm una sub alta tipurile de dependențe, ne-ar trebui destul de multe file într-un caiet.Dependențele mai cunoscute sunt cele de nicotină (fumatul), de droguri mai puternice sau de substanțe (alcoolul sau medicamentele), de jocuri (de noroc, de calculator). Dar există și alte adicții mai puțin cunoscute, cum sunt cele de muncă, de internet, de telefonul mobil, de cumpărături sau de relații.
Ce este dependența
„Adicțiile sau dependențele sunt un tip de comportament repetitiv, fără ca persoana care suferă să aibă control asupra lui, comportament care presupune să faci ceva, să iei ceva, astfel încât să ajungi să îți faci rău, în cele din urmă. Această repetitivitate fără control se dezvoltă din cauza nevoii persoanei de a simți o satisfacție intensă, de a evita activități sau situații dificile, astfel că va apela din nou și din nou la substanța sau activitatea care îi face plăcere, fără să fie conștientă de această repetitivitate fără control.” (Diana Vasile, președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei).
„Mă pot lăsa oricând de fumat. Dacă vreau…”
Mai grav este faptul ca mulți dintre noi nu știm ce ni se-ntâmplă. Nu știm cum să recunoaștem o dependență nici atunci când dăm cu nasul de ea. Îmbrățișăm totul cu naivitate sau chiar bucurie temporară, crezând că așa va fi mai bine. Ne va fi mai bine dacă ne îngropăm în muncă, dacă nu vom mai avea timp să ne analizăm propriile probleme și să ne trăim propriile suferințe. Cele mai multe persoane sunt convinse pentru multă vreme după ce o dependență s-a instalat deja că sunt bine, că sunt în controlul activității sau substanței respective, că ar putea întrerupe oricând și fără complicații activitatea sau consumul, că, trăgând concluzia, nu fac rău nici lor, nici altora. De câte ori n-am auzit: „Mă pot lăsa oricând de fumat. Dacă vreau…” Poate trece mult timp, uneori ani de zile, sau pot să se producă pierderi foarte mari și dureroase până când o persoană să ajungă să conștientizeze că suferă de o dependență. Asta în cazul în care persoana respectivă chiar ajunge să conștientizeze ce i se întâmplă.
Ce spun statisticile
Aproximativ 100.000 de români erau dependenți de jocurile de noroc în 2016, și, judecând după numărul sălilor de jocuri în continuă dezvoltare, am putea spune fără să greșim că numărul „abonaților” a crescut și el, considerabil.
Alcoolismul este cea mai netratată boală din România.
În același timp, un studiu Deloitte (făcut în America, US edition, Deloitte Global Mobile Consumer Survey din iulie 2017) spune că americanii își verifică telefonul în medie de 47 de ori pe zi (adulții), iar dintre respondenți, tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, își verifică telefonul mobil chiar și de 86 de ori pe zi. Fără ca niciunul să considere asta o dependență.
Ce spun specialiștii – Diana Vasile, psihoterapeut
„Dependențele merită din partea noastra o atenție deosebită. Ele sunt foarte des întâlnite, se instalează insidios, fără ca persoana să își dea seama. Prețul plătit este foarte mare, atât pentru persoana în cauză, cât și pentru cei din jur. Un alt motiv este acela al mecanismului care stă la baza dezvoltării unei dependențe. El este indicat însăși de expresiile „X suferă de o dependență”, „Y are o dependență”. Este vorba de mecanismul suferinței emoționale.”
- „La început mă simțeam foarte bine, mai ales că și câștigam uneori. Aveam senzația aceea de putere când câștigam, în sfârșit mă simțeam băgat în seamă, important. Aveam o dorință arzătoare să încerc iar și iar, atunci când pierdeam. Am ajus să pierd aproape tot, am avut noroc că familia și prietenii m-au ajutat să-mi revin.” (Bogdan C, fost dependent jocuri de noroc)
Dependența ascunde întotdeauna o suferință
„Orice adicție are la bază durerea sufletească, suferința profundă. De multe ori, această suferință este veche, din prima copilărie, și se accentuează și se complică o dată cu noile experiențe de viață dureroase pe care le trăiește, vrând-nevrând, o persoană. Această durere este profundă și este abordată de cele mai multe ori necorespunzător, și de către cel afectat, și de către cei din jur, fie din necunoaștere, fie din neputință (lipsă de resurse).
Iar pentru ca lucrurile să poată funcționa mai departe, această suferință trebuie reprimată. Acesta este primul impuls. Apelăm la ce este în jur, la ce putem avea acces, la ceea ce ne poate furniza plăcere, satisfacție, un sentiment de bine sau de confort, la ceva care poate anula, anestezia, ameliora, evita durerea resimțită. Dacă aceste condiții se îndeplinesc, atunci este foarte facil să se dezvolte în timp o dependență, căci în prima fază, resimțim doar avantaje. În scurt timp însă, începem să plătim. Apare iluzia câștigului, a binelui, a confortului, a puterii și vrem din ce în ce mai mult. Evident, toate aceste trăiri sunt compensatorii pentru trăirile de pierdere, de durere, de neputință, toate acestea fiind trăirile generate de experiențele adverse anterioare.”
Care este prețul plătit?
„Dacă ne gândim la dependențele de substanțe (alcool, drog, mâncare, etnobotanice etc.) câștigul aparent este în relaxare, stare de bine, uitare a celor rele. Dependența aduce cu sine un sentiment de bunăstare... Dar care sunt prețurile, pe lângă banii investiți: atenuarea simțurilor, pierderea unor deprinderi și abilități. deteriorarea corporală, consum mare de timp, perturbarea relațiilor cu cei dragi și cu cei cu care se interacționează și, cel mai important și uneori greu de observat, generarea unor agresiuni către propria persoană și/sau către alții.
La fel se întâmplă și în cazul celorlalte adicții mai puțin cunoscute, cum sunt cele de jocuri, de relații, de cumpărături. Există aceleași tipuri de pierderi, doar că, uneori, acestea sunt mai greu de identificat. De ce? Pentru că de multe ori le reinterpretăm pozitiv: pe cea de jocuri o numim distracție, dependența de relații o denumim loialitate față de cineva sau iubire puternică, pe cea de cumpărături o considerăm bunăstare sau atingerea unui nivel superior de trai. Și asta chiar dacă petrecem prea mult timp și ratăm astfel alte activități necesare, chiar dacă primim mai puțin pentru nevoile noastre, dar oferim mai mult celeilalte persoane sau ajungem la conflicte care nu au o rezolvare sau care se întețesc, chiar dacă consumăm mulți bani pentru lucruri pe care nu le folosim și nu le putem pune în valoare și nici nu ne aduc cu adevărat bucurii, nu ne cresc semnificativ calitatea vieții. Însă ne conving că suntem în controlul nostru. Parțial este real, căci singurul lucru pe care îl controlăm cu ele este suferința, adică amestecul profund și rezistent de durere emoțională, neputință și vulnerabiliate generat de experiențele dificile pe care le trăim. Le controlăm, însă nu le rezolvăm. De aceea, adicțiile se rezolvă, adică se topesc și persoana revine la comportamente adaptative (care includ sau nu folosirea substanțelor, activităților, persoanelor/relațiilor) doar când aceste trăiri sunt conștientizate, trăite și consumate până la finalul lor, când se pot astfel reactiva mecanismele de auto-reglare psihică. Acestea permit un echilibru bun între trăirile psihice plăcute și cele neplăcute și dispare obligativitatea repetiției comportamentului.” (Diana Vasile, președinte ISTT)
Pe 2 și 3 octombrie, Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei îl are ca invitat pe celebrul specialist în adicții, Dr. Gabor Maté, care va susține la București o conferință despre adicții și traumă. Speaker celebru, autor al mai multor bestseller-uri, Dr. Maté a lucrat la Vancouver’s Downtown Eastside, dar și la Vancouver’s Supervised Injection Site, unde, timp de 12 ani, a tratat pacienți care sufereau de dependența de droguri, boli psihice și HIV. Dr. Maté este căutat și apreciat pentru expertiza sa pe o arie largă de subiecte, incluzând adicția, stresul și dezvoltarea copilului, adresându-se atât profesioniștilor din domeniul sănătății, cât și publicului larg din toată lumea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu eram intr-un timp dependent de șah, pana intr-o zi cand începusem să văd nebuni in loc de oameni. Sau poate ei vedeau un "nebun" in mine.
Dar verific de 40-50 ori pe zi emailurile (cele 2, zic).