„Mi-am dat seama că cea mai mare frică este de expunere, exprimare.” În ce domeniu al vieții tale te păstrezi încă „mic”?

Foto Guliver/Getty Images

„Am reușit într-un final să ajung la mine și să-mi dau seama că trăiesc «mică» în toate domeniile vieții mele, în special în viața profesională. Îmi doresc să evoluez și să pot transmite mai departe ceea ce am învățat în lupta mea personală și nu numai.”

„Am realizat că cea mai mare frică este de expunere, exprimare.”

„De artă nu m-am lăsat, tot ce ating transform, dar am rămas cu teama de a mă expune. Sufletul meu mă forțează să creez, iar acum, de când am băiețelul, am scos latura mea artistică din lada prăfuită și i-o prezint lui bebe.” 

Primesc des emailuri de la oameni care îmi cer sfatul legat de brand-ul lor personal. Mare parte dintre ele nu sunt, așa cum ai crede la o prima vedere, despre promovare în sine. Despre tehnici și skill-uri. Despre canale de comunicare și idei de marketing. Sunt și din acelea, desigur, însă cele mai autentice, cele mai sincere încep ca cele de mai sus.

Când citesc aceste emailuri, simt două emoții. Pe de-o parte, simt tristețe. Văd potențialul, văd dorința infinită a sufletelor noastre de a crea. Gândul mi se duce departe și pot să îmi imaginez deja ce ar putea face omul respectiv cu talentele, cu skill-urile, cu intenția lui pozitivă de a crea și a ajuta oamenii. Și, probabil, partea din mine care simte tristețe, pentru că nu își atinge încă potențialul, rezonează cu un alt suflet care, tot așa, se menține mic.

Pe de altă parte, am simțit bucurie, pentru că pot percepe dorința sufletelor lor de a se exprima, de a se expanda, de a se arata. A fi creativi înseamnă a fi una cu Dumnezeu sau a fi spirituali, pur și simplu, pentru că Universul este creativ, iar acest impuls se regăsește în fiecare dintre noi. Vrem să creăm, este o dorință profundă a sufletului nostru. Sufletul lor le-a împins să îmi scrie. Și m-am bucurat că am putut, în acel moment, să dau un impuls, să încurajez cumva acea voce care le șoptește să nu se mai țină mici, să facă ceva pentru visul lor. Și de aceea țin constant și cursul de Branding Personal Online, de aceea fac sesiuni de coaching. Pentru ca oamenii să își reamintească cine sunt cu adevărat și să învețe ce pot face pentru a avansa.

Totuși, ca să fiu sinceră până la capăt, și eu sunt un om care, într-o anumită zonă a vieții, încă se menține mic. Probabil că de aceea îi și sprijin pe alți oameni să iasă din acest mindset – se spune că facem pentru alții ce avem nevoie cel mai mult să facem pentru noi înșine. 

Am avut recent o sesiune de coaching și vorbeam cu colega mea coach despre dorința mea de a crea conținut care să îi facă pe oameni mai conștienți, mai asumați, mai înțelepți, scris, video, audio și că îmi doresc asta încă de când am deschis blogul, în 2008 – eram atunci în primul an de facultate și foarte încântată să mă exprim prin cuvinte. O făceam cu o dezinvoltură și o deschidere incredibile.

„Cum, acesta este visul tău de mai bine de 10 ani?” a spus ea surprinsă, iar surprinderea ei m-a atins și pe mine.

Ea n-a spus-o în niciun fel cu judecată, însă, în acel moment, m-a lovit cât de mult timp a trecut de când acel vis mi-a devenit clar. Am simțit că a trecut foarte mult de când îmi doresc să fac asta big time și că, într-adevăr, acest vis de a crea conținut și de a fi full time (sau măcar part time) blogger, vlogger și podcaster a fost ținut mereu pe plan secund. A fost mai important să fac lucruri sigure, pentru care aveam pasi clari și o oarecare certitudine.

„De ce n-ai făcut pași serioși până acum?” m-a întrebat ea.

Pentru că mi se pare ceva de neatins, e ca și cum mi-aș dori să fiu cântăreață pe o scenă internațională. Cum să îți dorești așa ceva? Am răspuns onest, pentru că sunt sinceră mereu în sesiunile de coaching. Desigur că acea întrebare și, mai ales, surprinderea din spatele ei au rămas cu mine. 

Aceasta este esența acestui mindset de a ne menține mici. Nu crezi că e posibil să ți se întâmple ție și/sau nu crezi că ai ceea ce îți trebuie ca să trăiești viața pe care ți-o dorești. Sau, poate, crezi că ceva foarte rău se va întâmpla dacă devii „mare”.

Brene Brown o numește “keeping yourself under the radar”. Adică, să te păstrezi într-o zonă în care nu faci nimic cu adevărat semnificativ, în care nu riști să intri în vizorul nimănui. Faci ce e de făcut, dar nu dintr-un loc de asumare totală, de încredere maximă în tine și în viață, de curaj, de contribuție. Adică te păstrezi mic, pentru că a fi mai mare înseamnă să riști respingere, un nivel mai ridicat de hate, poate a fi contestat, poate a fi nevoit să înveți mult și repede, poate a fi față în față cu succesul și nu știi cum să gestionezi asta.

De unde acest mindset și de ce ar crede cineva așa ceva? Pentru că suntem produsul mediului în care am crescut. Dacă părinții noștri nu au fost conștienți și nu ne-au spus că totul e posibil, nu ne-au încurajat 100%, nu au avut ei înșiși modele și încurajări de genul asta, sau chiar ne-au făcut să ne simțim mici, neimportanți sau chiar să credem lucruri negative despre noi, am adoptat, cu siguranță, mindset-ul „e prea frumos să fie adevărat. Visul meu e imposibil. Nu am ce îmi trebuie ca să reușesc.”

Și nu e doar despre părinți. Trăim într-o societate inundată de negativitate, de mesaje care te fac să te simți mic, not good enough, că succesul e doar pentru cei aleși și tot așa. Sunt mulți oameni care cred, în inconștiența lor, că doar punându-i pe alții la pământ se pot ridica ei, doar ținându-i pe alții mici, ei pot fi mari – de aici abundența acestui tip de mesaje. 

E în natura visurilor să fie provocatoare și să ne inspire. Totuși, să nu crezi că ți se poate întâmpla ție nu e deloc o convingere care te va ajuta să avansezi.

Cum ieșim din acest mindset? Ce m-a ajutat deja și practic în mod constant?

• Mă conectez la un viitor pe care eu îl creez, în mod conștient. Fac asta urmărindu-l pe Joe Dispenza, ale cărui video-uri și postări pe Instagram mă conectează la acel mindset de „totul e posibil”, pentru că explică cum funcționează, de fapt, crearea realității și cum atragem numai ceea ce suntem deja. Legea rezonanței chiar asta spune: ca să devii cine vrei în viitor, trebuie să simți deja în prezent că ești persoana respectivă. Așa că exersez în fiecare dimineață, făcând o meditație a lui, numită Tuning in to New Potentials. Îmi fac tot mai posibil și tot mai firesc rolul de creator de conținut ca făcând parte din viața mea. Și apoi acționez

“The best way to predict your future is to create it” – cum spune chiar el.

• Învăț de la oameni care au trecut deja pe acolo – asta înseamnă să citesc interviuri cu influenceri, să înțeleg cum este identitatea lor, cum gândesc acești oameni, ce își spun, ce sisteme folosesc. Platforma Mindvalley mă ajută mult în acest sens, la fel și să urmăresc în social media oameni care fac deja ceea ce vreau și eu să fac. E important să înțelegi cum arată identitatea pe care vrei și tu să o îmbrățișezi
• Fac sesiuni de coaching în care îmi readuc aminte cine sunt și ce pot. Iubesc coaching-ul și am devenit coach fix pentru că ne ajută să ne vedem, să ne accesăm puterea interioară. Am avut niște sesiuni foarte importante de-a lungul timpului în care m-am văzut frumoasă, puternică, înțeleaptă și acele stări au rămas cu mine.
• Îmi amintesc că e în puterea mea să îmi schimb starea și o fac înainte de o activitate importantă, meditând, ascultând un interviu cu cineva empowering sau mișcându-mă.

Mulți dintre noi avem zone din viața noastră în care încă ne păstrăm mici. Poate fi munca ta, relațiile de prietenie sau chiar relația de cuplu. Mi-a luat mult timp să nu mă mai păstrez mică în domeniul relațiilor și simt în sfârșit că, după ani de lucru și aceeași meditație a lui Dispenza făcută zi de zi pe canapea, în care am exersat iar și iar cum o să mă simț într-o relație fericită, sunt într-o relație unde primesc ceea ce mi-am dorit și ce merit.

Tu în ce domeniu al vieții tale te păstrezi încă mic și de ce faci asta?  

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp