Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Ne vrem copiii înapoi!” Kate Winslet, discurs puternic despre pericolul rețelelor sociale, după primirea premiului BAFTA pentru cea mai bună actriță

Kate Winslet

Kate Winslet a câștigat duminică seară premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță în rol principal, pentru rolul din „I am Ruth”, o dramă despre felul în care o mamă încearcă să își ajute fiica adolescentă, care se retrage din ce în ce mai mult în ea însăși ca urmare a presiunii rețelelor sociale.

Pe scena galei, Kate Winslet a ținut un discurs impresionant despre pericolele internetului și ale rețelelor de socializare. 

I Am Ruth a fost creat pentru părinți și copiii lor, pentru familiile care simt că sunt ținute ostatice de pericolele lumii online. Pentru părinții care își doresc să poată comunica în continuare cu adolescenții lor, dar care nu mai pot. Și pentru tinerii care au devenit dependenți de rețelele sociale și de părțile sale mai întunecate: aceasta nu trebuie să fie viața viața voastră”, a spus actrița britanică.

Ea s-a adresat decidenților politici, cărora le-a cerut să criminalizeze conținutul dăunător de pe internet. „Pentru oamenii de la putere și pentru cei care pot face schimbări: vă rog, criminalizați conținutul dăunător. Vă rugăm să eradicați conținutul dăunător, nu-l dorim. Ne vrem copiii înapoi! Nu vrem să stăm treji noaptea, îngroziți de sănătatea mintală a copiilor noștri”, a transmis Kate Winslet, care i-a rugat pe tineri să ceară ajutor, dacă se simt captivi online, într-o lume nesănătoasă. „Nu este nicio rușine să cereți ajutor, va fi acolo pentru voi.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult