Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Nu am aer”. Ultimele cuvinte ale unei mame care a murit implorând ajutorul medicilor pe un pat de spital

Protest la Maternitatea din Botoșani

Aproximativ 300 de persoane au protestat în faţa maternităţii din Botoşani, unde o tânără în vârstă de 26 de a murit în spital,  după ce medicii au amânat intervenția pentru a doua zi, în ciuda faptului că pacienta se plângea de dureri foarte mari și le-a cerut în repetate rânduri, să o ajute. Sursa imaginii - Monitorul de Botoșani

Acestea au fost ultimele cuvinte ale Alexandrei, după ce a implorat ajutor de pe un pat de spital. Le-a spus mamei și s-a dus cu ele în moarte. Ea a murit și ar trebui să ne gândim că întreaga țara rămâne

fără aer, că aici totul e dureros și sufocant.

În fiecare zi mai coborâm o treapTă și nu știu unde ne vom opri.

O treaptă: bătrânii chinuiți în azile...

Altă treaptă: o tânără femeie cu handicap este lăsată să nască pe trotuar...

Altă treaptă: un adolescent drogat este oprit de poliție. Se găsesc droguri asupra lui. Este eliberat fără să i se facă teste. Peste două ore intră într-un grup de tineri. Omoară doi și rănește trei.

Altă treaptă: o mamă tânără se duce la maternitate. Are dureri. imploră după ajutor. Viața se scurge din ea. Scrie mamei aceste ultime cuvinte: Nu am aer!

Respiră, române, dacă mai poți sau trezește-te!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • 100% adevărată imaginea societății românești de azi. Criza morală a devenit insuportabilă și aerul irespirabil. Se simte în aer faptul că așa nu se mai poate merge multă vreme și ceva-ceva se va întâmpla - sau vom face noi cetățenii să se întâmple - nu peste multă vreme.
    Felicitări pentru articol.
    • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      Totusi, statul ar trebui sa se gandeasca si el la treburile astea, nu-i asa dom' profesor?
      • Like 0
    • @ Dorina Saramet
      Da, foarte bine zis. Statul AR TREBUI dar nu face nimic decât când e vorba de interese personale ale conducătorilor. Te-ai pregătit pentru azi. Ia loc, 10(zece).
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Care stat ?? Stimate Domn , statul este ministerul sanatatii in cazul de fata . Ori acest minister ,a fost , este si va mai fi cu multe ,,boli nevindecate ,,
      -- Parerea mea este ca ,,acele clinici private , creeaza toate problemle negative din sistemul sanitar, Sunt multe cazuri ,unde medicul de la Stat , se tot uita la ceas ,sa vada cat mai are ,sau isi reduce timpul si trece drumul la Clinica privata ,,Foarte mult personal ,lucreaza ,si la ,si la ..Iar cand pleaca , isi mai duc cu ei si cele necesare,, de la sp ,de stat etc.. Un control riguros al personalului care lucreaza la stat si cu jumate norma la privat ,cred ca ar rezolva multe ,multe necazuri ,Nu toti cei aflati in suferinta isi permit sa le ,,deschida usa , la Clinicile private ,ptr ca au ,,preturi ca in west ,iar pensile -salarii ca in Africa ,Asia .
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Romanul are probleme mai importante decat sa faca dreptate. Din pacate va trece mult timp pana la o noua malta, venita upa o yalta si nu se stie in ce directie o va lua..Estul, noi cei mai batrani, l-am vazut, vestul il vedem de 34 de ani. Poate sudul sau nordul sau cele intercalate???
      • Like 0


Îți recomandăm

Cat costa o zi de razboi / sursa foto: Profimedia

​Războiul, în formele sale moderne, a încetat de mult să fie doar o confruntare de voințe politice, devenind un mecanism financiar de o dimensiune aproape ireală. Cifrele vehiculate în conflictele actuale depășesc capacitatea obișnuită de înțelegere, transformând resurse care ar putea salva civilizații în simple coloane de fum și resturi metalice.

Citește mai mult

Mugurel Vrabete / sursa foto: arhiva personala

Am cumpărat o pungă plină cu bomboane azi, din fiecare sortiment aflat în vitrina magazinului câte o bucată. Şi am simţit-o ca pe-o mică victorie a vieţii în faţa morţii, cumva. Sper să şi fie la fel de bune pe cât îmi amintesc – deşi nu are prea multă importanţă aspectul ăsta acum, rămâne metafora.

Citește mai mult