Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Nu contează școala!” În România, a ajuns să fie același lucru dacă ai făcut un liceu agricol la Ghimpați sau un doctorat la Yale. Capcana în care am căzut ca societate

Copii la școală

Foto: Profimedia

Aud din ce în ce mai des exprimarea „nu contează școala, contează omul” sau „și ce dacă am avut conducători cu școală, tot nimic n-au făcut”. Dacă, în trecut, vocile astea erau răzlețe, veneau dintr-o anumită parte a publicului, astăzi îmi pare că toată lumea a ajuns la concluzia că școala nu contează. Am auzit ideea asta în domenii de activitate în care nu mi-aș fi imaginat niciodată că o să aud așa ceva, din grupuri considerate educate, instruite, școlite la modul serios. Nici pe vremea comunismului, pe care o detest profund, n-am auzit asemenea afirmații, chiar și-atunci școala era importantă, oamenii credeau că dacă „ai carte, ai parte”.

Pare că o bună parte a cetățenilor din România se bucură euforic de această întorsătura a lucrurilor, adică nu mai contează dacă ai făcut un liceu agricol la Ghimpați sau un doctorat la Yale, pentru că este același lucru, contează omul. Iar omul de la Ghimpați este mult mai popular, are încredere, are tupeu, știe să înfrunte, să vorbească pe limba poporului, să-i distreze, să le facă divertisment. Cel de la Yale este mai reținut, tocmai pentru că a învățat, știe că nu știe multe lucruri, este cumpătat, vorbește puțin și la obiect, nu se aventurează să-și dea drumul la gură despre oricine și orice. Există și scuze general acceptate: n-a putut să meargă la școală pentru că a fost bolnav, pardon, asta era o scuză din clasa a patra, pentru că a muncit, a avut de crescut copii, n-a avut posibilități. De parcă un doctor care te operează și îți greșește operația poate să se scuze că n-a învățat pentru că avea serviciu și copil de întreținut, sau un inginer constructor care ți-a greșit calculele de rezistență la casă, iar casa ți-a căzut în cap la cutremur, poate să zică că n-a învățat pentru că n-a avut posibilități. În primul rând, facultatea este, așa cum îi spune și numele, facultativă, dacă nu ai posibilități materiale, intelectuale sau de orice fel, să o urmezi, mai bine renunți, nu este nicio tragedie.

Interesant este că oamenii ăștia care spun că școala nu contează își trimit copiii la școlile cele mai bune, la profesorii cei mai buni, le pun meditații copiilor să ia notele cele mai mari, vor licee de renume, au pretenții de la copiii lor. Apoi, la facultate, vor să meargă la cele mai bune instituții de învățământ superior, la cele de stat sau din străinătate. Ei vor pentru copiii lor altceva decât vor pentru țara asta. 

Suntem la coada Europei la testele PISA (Programme for International Student Assessment), știm că nu reușim să o scoatem la capăt cu sistemul de învățământ, în statistici, la coeficientul de inteligență (IQ) suntem pe ultimul loc în Europa, iar nivelul e în scădere, dar noi credem că școala nu contează.

Dacă școala nu contează, atunci ce contează ? Balivernele, bârfele, poveștile de adormit copiii, intrigile de la Insula Iubirii, emisiunile pseudo-științifice despre fenomenele paranormale?!

Este adevărat, nu contează școala, pentru cei care n-au făcut-o, că de-aia n-au făcut-o, că nu contează, și nu mai contează școala pentru ăia care au un interes personal, meschin, să-și mai mențină scaunul încă o legislatură, prin orice mijloace, inclusiv prin împroșcarea cu noroi a școlii. Pentru restul oamenilor, din lumea asta largă, școala contează.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • IOAN check icon
    Din pacate, pe termen mediu si lung, democratia este productiva doar pentru oamenii instruiti. Firesc, familia si scoala ar trebui sa reprezinte fundamentul educational iar expe-rienta ar trebui sa fie elementul de sinergie intre ce a produs familia si scoala. Daca cu familia lucrurile sunt complicate pentru ca elementul subiectiv este prevalent cu scoala lucrurile sunt mai complexe iar cu experienta lucrurile sunt nu numai complexe dar si complicate. Sectorul privat a inventat CV-ul ca forma de intalnire dintre oferta si cererea de forta de munca pentru oamenii care nu au spirit antreprenorial si nu au alta varianta decat sa isi vanda forta de munca. CV-ul a facut scoala irelevanta pentru ca descrii la ce cursuri ai participat, ce masterate si doctorate ai reusit sa obtii, ce pozitii ai reusit sa ocupi indiferent de modul in care ai obtinut pozitia NU CEEA CE STII SA FACI CU ADEVARAT.
    Daca initial CV-ul a fost apanajul sectorului privat in scurt timp lumea mediocrilor ''a in-teles'' beneficiile CV-ului pentru a obtine o slujba in sectorul public unde posibilitatea ca bagajul lui profesional sa fie chestionat cu adevarat este EGAL CU ZERO. Perioadele de probatiune sunt o gluma proasta. Rezultatul utilizarii CV-ului ca forma de identificare a candidatului ideal reflecta exact LUMEA IN CARE TRAIM ASTAZI respectiv oameni cu un CV ‘’lucrat la sala’’ care NU STIU SA FACA NIMIC CARE SA ADAUGE VALOARE AUTENTICA si care castiga vechime nu experienta. Este ca si cum te-ai intalni cu un batran cu parul alb care iti cere sa il respecti numai pentru ca a avut abilitatea de a nu fi dat afara pentru incompetenta pe intregul parcurs al carierei lui profesionale desi dupa plecarea lui 10 oameni au avut de lucru 2 ani numai sa repare ce a stricat el.
    In imensa ei majoritate scoala ofera diplome pentru a-si justifica propria existenta nu pentru a alimenta societatea cu expertiza de care ar avea nevoie pentru a se dezvolta. Scolii ii convine sa stea departe de orice antreprenor pentru ca eventuala apropiere de acesta ii pune imediat in evidenta tarele. Pe de alta parte un antreprenor serios va face orice este necesar, inclusiv scoala, ca sa adauge valoare autentica, sa vanda si sa reia pro-cesul de productie.
    • Like 0
  • Foarte bun comentariul lui Mihai. Școala contează dacă e bine făcută. În condițiile în care 42% din elevii claselor 1-8 sunt analfabeți funcțional (https://adevarul.ro/stiri-interne/educatie/analfabetizarea-romaniei-89percent-dintre-elevii-de-2262856.html), ne punem întrebarea dacă școala așa cum este ea concepută acum, contează sau nu cu adevărat.
    Ceilalți 58% dintre elevi, care înțeleg ce citesc și au deprins o gândire critică, nu cumva compensează neputința sistemului public de educație, prin meditații, ajutor susținut de la părinți sau alte forme care dau cu adevărat valoare educațională?
    Și o observație legată de articol: deși eram tentat să cred că școala nu ajută la dezvoltarea IQ-ului personal, știind că este un dat natural (te naști cu o anumită inteligență, mai mare sau mai mică), citind mai multe despre acest subiect mi-am schimbat radical opinia, în sensul că un individ mai educat are un IQ mai mare. Iată un articol interesant pe această temă, care confirmă că suntem aproape la coada clasamentului european și în privința IQ-ului:
    https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/harta-iq-ului-in-europa-si-in-lume-cum-stau-romanii-la-capitolul-inteligenta-768510
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Scoala contează . Dacă este bine făcută. Dacă este prost făcută, nu contează. "Făcută" inseamnă atât efortul sistemului de a preda RELEVANT, càt și al elevului/studentului de a invăța. Curicula este prost făcută: cantitate prea mare de informatie ne-necesară băgată pe gât. Consecința este că elevii se eschiveaza. Rezulta că scoala este prost făcută. Deci nu contează.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Toate țările se confruntă cu acest fenomen. Circula și un meme pe FB cu următorul text: Ce poți face cu o diplomă academică? Opt modele de origami. Tehnic, există o denumire: INFLAȚIE ACADEMICĂ. Puține diplome, valoare crescută a diplomelor; multe diplome, valoare scăzută. Inflație. În toate țările. Curând va deveni standard doctoraul. După doctorat... cine știe ce se mai inventează.
    • Like 2
  • Flavione check icon
    Sa-ti mai spun una: nu mai conteaza scoala nici pentru Multinationale. Cumva au amestecat ei borcanele si au concluzionat ( gresit) ca toate scolile de la noi sunt una cu pamantul si nu mai tin cont. Asa am ajuns sa am colegi agramati dar sefi, oameni cu un nivel de intelegere a lucrurilor extrem de limitat. Cu scoli făcute in diverse hub-uri educaționale gen Universitatea internațională din Cucuieți. Deci Bo$$ ...
    • Like 2
  • Daniel00 check icon
    Intradevar scoala nu mai conteaza, dar educatia conteaza. Scoala insa nu educa, ci doar informeaza sau cu alte cuvinte nu e formatoare. De aceea intalnim oameni cu scoala, care n-au o conduita morala si uneori sunt mai rai decat cei fara scoala. Scoala nu trebuie confundata cu educatia, mai ales in ziua de astazi. De aceea s-a si ajuns in acest punct, in care oamenii isi pierd increderea in scoala (dar nu si in educatie!), mai ales cand dupa ce termina o scoala inclusiv pe cea facultativa (cum spuneti) tinerii nu reusesc sa-si gaseasca de lucru din cauza sistemului. Sistemul e cel care vinde iluzii gen "daca ai scoala ai parte", dupa care tinerii care termina scoala constata ca nu-si gasesc de lucru si nu doar in domeniul in care au fost pregatiti. In schimb, la noi isi gasesc de lucru tot mai multi asiatici - Dumnezeu stie cu ce pregatire scolara - pentru ca oricum in cazul lor nimeni nu are nicio pretentie.
    • Like 1
    • @ Daniel00
      Valentin check icon
      Școala este doar parte a educației. Tehnic, se numește EDUCAȚIE FORMALĂ, însemnând educație reglementată de stat. Cursurile făcute de diverse asociații sau firme sau instituții de cultură (programare, olărit, origami, dans etc.) poartă numele de EDUCAȚIE NONFORMALĂ. Tot ce dobândim autodidact - cărți, documentare TV etc. - poartă numele de EDUCAȚIE INFORMALĂ.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Daniel00 check icon
      Da, eu mă refeream la școala care oferă o educație informală si nu una formală, adică nu crează caractere. Și dacă de mici copiii învață să se descurce singuri, mai târziu foarte puțini se vor mai schimba autodidact.
      • Like 0
    • @ Daniel00
      Costin Costin check icon
      Nu m-ați pierdut la "într-adevăr" și nici la virgulele aruncate cu voioșie printre cuvinte, m-am obișnuit să pun singur cratimele ori alte semne de punctuație unde cred că le șade bine când citesc păreri pe internet.

      M-ați pierdut însă încercând să înțeleg ce ați vrut să ziceți, în amestecul de concepte pe care le invocați: școală, educație, moralitate, loc de muncă și sistem. la ideea comentariului și logica lui.

      Din câte încerc să înțeleg, educația contează pentru a putea ajunge să obții un loc de muncă deoarece (iar aici nu pot decât să bănuiesc) poți păcăli, cumva, "sistemul". Iar școala poate produce cetățeni a căror conduită morală este mai "rea" decât a celor care nu au ajuns la școală. Corect? Dacă da, este asta soluția pe care ar trebui să o îmbrățișăm (deși, cumva, înțeleg că toți avem încredere în ea iar în ideea de a mai trece pe la școală nu?)
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult