Foto: Profimedia
Aud din ce în ce mai des exprimarea „nu contează școala, contează omul” sau „și ce dacă am avut conducători cu școală, tot nimic n-au făcut”. Dacă, în trecut, vocile astea erau răzlețe, veneau dintr-o anumită parte a publicului, astăzi îmi pare că toată lumea a ajuns la concluzia că școala nu contează. Am auzit ideea asta în domenii de activitate în care nu mi-aș fi imaginat niciodată că o să aud așa ceva, din grupuri considerate educate, instruite, școlite la modul serios. Nici pe vremea comunismului, pe care o detest profund, n-am auzit asemenea afirmații, chiar și-atunci școala era importantă, oamenii credeau că dacă „ai carte, ai parte”.
Pare că o bună parte a cetățenilor din România se bucură euforic de această întorsătura a lucrurilor, adică nu mai contează dacă ai făcut un liceu agricol la Ghimpați sau un doctorat la Yale, pentru că este același lucru, contează omul. Iar omul de la Ghimpați este mult mai popular, are încredere, are tupeu, știe să înfrunte, să vorbească pe limba poporului, să-i distreze, să le facă divertisment. Cel de la Yale este mai reținut, tocmai pentru că a învățat, știe că nu știe multe lucruri, este cumpătat, vorbește puțin și la obiect, nu se aventurează să-și dea drumul la gură despre oricine și orice. Există și scuze general acceptate: n-a putut să meargă la școală pentru că a fost bolnav, pardon, asta era o scuză din clasa a patra, pentru că a muncit, a avut de crescut copii, n-a avut posibilități. De parcă un doctor care te operează și îți greșește operația poate să se scuze că n-a învățat pentru că avea serviciu și copil de întreținut, sau un inginer constructor care ți-a greșit calculele de rezistență la casă, iar casa ți-a căzut în cap la cutremur, poate să zică că n-a învățat pentru că n-a avut posibilități. În primul rând, facultatea este, așa cum îi spune și numele, facultativă, dacă nu ai posibilități materiale, intelectuale sau de orice fel, să o urmezi, mai bine renunți, nu este nicio tragedie.
Interesant este că oamenii ăștia care spun că școala nu contează își trimit copiii la școlile cele mai bune, la profesorii cei mai buni, le pun meditații copiilor să ia notele cele mai mari, vor licee de renume, au pretenții de la copiii lor. Apoi, la facultate, vor să meargă la cele mai bune instituții de învățământ superior, la cele de stat sau din străinătate. Ei vor pentru copiii lor altceva decât vor pentru țara asta.
Suntem la coada Europei la testele PISA (Programme for International Student Assessment), știm că nu reușim să o scoatem la capăt cu sistemul de învățământ, în statistici, la coeficientul de inteligență (IQ) suntem pe ultimul loc în Europa, iar nivelul e în scădere, dar noi credem că școala nu contează.
Dacă școala nu contează, atunci ce contează ? Balivernele, bârfele, poveștile de adormit copiii, intrigile de la Insula Iubirii, emisiunile pseudo-științifice despre fenomenele paranormale?!
Este adevărat, nu contează școala, pentru cei care n-au făcut-o, că de-aia n-au făcut-o, că nu contează, și nu mai contează școala pentru ăia care au un interes personal, meschin, să-și mai mențină scaunul încă o legislatură, prin orice mijloace, inclusiv prin împroșcarea cu noroi a școlii. Pentru restul oamenilor, din lumea asta largă, școala contează.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca initial CV-ul a fost apanajul sectorului privat in scurt timp lumea mediocrilor ''a in-teles'' beneficiile CV-ului pentru a obtine o slujba in sectorul public unde posibilitatea ca bagajul lui profesional sa fie chestionat cu adevarat este EGAL CU ZERO. Perioadele de probatiune sunt o gluma proasta. Rezultatul utilizarii CV-ului ca forma de identificare a candidatului ideal reflecta exact LUMEA IN CARE TRAIM ASTAZI respectiv oameni cu un CV ‘’lucrat la sala’’ care NU STIU SA FACA NIMIC CARE SA ADAUGE VALOARE AUTENTICA si care castiga vechime nu experienta. Este ca si cum te-ai intalni cu un batran cu parul alb care iti cere sa il respecti numai pentru ca a avut abilitatea de a nu fi dat afara pentru incompetenta pe intregul parcurs al carierei lui profesionale desi dupa plecarea lui 10 oameni au avut de lucru 2 ani numai sa repare ce a stricat el.
In imensa ei majoritate scoala ofera diplome pentru a-si justifica propria existenta nu pentru a alimenta societatea cu expertiza de care ar avea nevoie pentru a se dezvolta. Scolii ii convine sa stea departe de orice antreprenor pentru ca eventuala apropiere de acesta ii pune imediat in evidenta tarele. Pe de alta parte un antreprenor serios va face orice este necesar, inclusiv scoala, ca sa adauge valoare autentica, sa vanda si sa reia pro-cesul de productie.
Ceilalți 58% dintre elevi, care înțeleg ce citesc și au deprins o gândire critică, nu cumva compensează neputința sistemului public de educație, prin meditații, ajutor susținut de la părinți sau alte forme care dau cu adevărat valoare educațională?
Și o observație legată de articol: deși eram tentat să cred că școala nu ajută la dezvoltarea IQ-ului personal, știind că este un dat natural (te naști cu o anumită inteligență, mai mare sau mai mică), citind mai multe despre acest subiect mi-am schimbat radical opinia, în sensul că un individ mai educat are un IQ mai mare. Iată un articol interesant pe această temă, care confirmă că suntem aproape la coada clasamentului european și în privința IQ-ului:
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/harta-iq-ului-in-europa-si-in-lume-cum-stau-romanii-la-capitolul-inteligenta-768510
M-ați pierdut însă încercând să înțeleg ce ați vrut să ziceți, în amestecul de concepte pe care le invocați: școală, educație, moralitate, loc de muncă și sistem. la ideea comentariului și logica lui.
Din câte încerc să înțeleg, educația contează pentru a putea ajunge să obții un loc de muncă deoarece (iar aici nu pot decât să bănuiesc) poți păcăli, cumva, "sistemul". Iar școala poate produce cetățeni a căror conduită morală este mai "rea" decât a celor care nu au ajuns la școală. Corect? Dacă da, este asta soluția pe care ar trebui să o îmbrățișăm (deși, cumva, înțeleg că toți avem încredere în ea iar în ideea de a mai trece pe la școală nu?)