Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

„Nu mă asculți, nu mă înțelegi!” mi-a reproșat ea. De ce, deși o ascultam, nu o înțelegeam

Cuplu care vorbește

Foto: Getty Images

Câți dintre noi nu spunem: „Nu mă asculți! Nu mă înțelegi!” în momente dificile? Câți dintre noi nu gândim asta când interlocutorul pare mai degrabă preocupat de altceva și neinteresat de ceea ce noi comunicăm și simțim?

A asculta este o abilitate de comunicare interpersonală foarte importantă. Însă nu orice fel de ascultare, ci o ascultare activă. A asculta activ nu înseamnă doar să auzim. Cum se zice în popor: ți-a intrat pe o ureche și ți-a ieșit pe alta.

A asculta activ înseamnă să fim prezenți pentru celălalt cu toată ființa noastră. Să ascultăm cu toate simțurile noastre. Este o decizie conștientă pe care o facem pentru a înțelege ce vrea celălalt, ce vrea să ne comunice, care este mesajul aici.  

Ascultarea activă presupune răbdare, curiozitate în a explora dimensiunea emoțională și gândirea celuilalt, care pot fi total diferite de ale noastre. Uneori asta presupune să punem întrebări deschise: Cum e asta pentru tine? Cum te simți? Ce sens dai tu acestei situații?

Alteori presupune doar să stăm prezenți, în tăcere cu celălalt, fără să spunem nimic. Însă o prezență implicată, ușor alertă, în care empatizăm și în care nu fugim cu mintea în altă parte. Dacă ne uităm la o pasăre, putem observa cum privește în jur, ascultă cu toata ființa sa. Este prezentă, atentă, trează, lucidă. Așa arată ascultarea activă.

Uneori este important să renunțăm la propriile noastre presupuneri și, chiar dacă le avem, „să nu ținem cu dinții de părerea noastră”, rămânând deschiși la alte posibilități. Tendința este de a vrea să facem ceva, să sărim cu o soluție, cu un sfat. Să netezim calea celuilalt mai repede, să nu sufere. Uneori o facem pentru că ținem la persoana respectivă și vrem să o ajutăm, alteori pentru că nouă ne este greu să stăm cu diverse sentimente care ne încearcă (neputință, tristețe). Când îi oferim celuilalt însăși prezența noastră nu e nevoie de sfaturi imediate.

În acest spațiu de prezență putem să îl privim pe celălalt, să tăcem, să zâmbim, să oglindim ceea ce trăiește, să întrebăm. Și numai într-un astfel de spațiu ne simțim cu adevărat înțeleși, auziți, văzuți. Cred că avem nevoie să exersăm ascultarea pentru că de multe ori suntem grăbiți, nu știm cum să fim prezenți. Totuși, când reușim, este cel mai frumos dar pe care îl putem oferi cuiva. „Dragul meu, draga mea sunt aici pentru tine!” așa cum zice călugărul budist Thich Nhat Hanh, devine cea mai frumoasă „mantră relațională”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Arsenie. Viața de apoi

„Constatarea cea mai sumbră, după experiența asta, e că oamenii se lasă foarte ușor manipulați pe fondul de nevoie intimă religioasă și că ne îndreptăm, cumva și din analfabetism istoric sau din necunoaștere, către valorizarea acestor formule autoritare antioccidentale, antieuropene conspiraționiste care sunt în spațiul public din ce în ce mai puternice. Și asta vom vedea la alegerile de anul viitor cu ce o să se soldeze”, a concluzionat Alexandru Solomon.

Citește mai mult

Apă de băut

Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.

Citește mai mult