Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Nu mă asculți, nu mă înțelegi!” mi-a reproșat ea. De ce, deși o ascultam, nu o înțelegeam

Cuplu care vorbește

Foto: Getty Images

Câți dintre noi nu spunem: „Nu mă asculți! Nu mă înțelegi!” în momente dificile? Câți dintre noi nu gândim asta când interlocutorul pare mai degrabă preocupat de altceva și neinteresat de ceea ce noi comunicăm și simțim?

A asculta este o abilitate de comunicare interpersonală foarte importantă. Însă nu orice fel de ascultare, ci o ascultare activă. A asculta activ nu înseamnă doar să auzim. Cum se zice în popor: ți-a intrat pe o ureche și ți-a ieșit pe alta.

A asculta activ înseamnă să fim prezenți pentru celălalt cu toată ființa noastră. Să ascultăm cu toate simțurile noastre. Este o decizie conștientă pe care o facem pentru a înțelege ce vrea celălalt, ce vrea să ne comunice, care este mesajul aici.  

Ascultarea activă presupune răbdare, curiozitate în a explora dimensiunea emoțională și gândirea celuilalt, care pot fi total diferite de ale noastre. Uneori asta presupune să punem întrebări deschise: Cum e asta pentru tine? Cum te simți? Ce sens dai tu acestei situații?

Alteori presupune doar să stăm prezenți, în tăcere cu celălalt, fără să spunem nimic. Însă o prezență implicată, ușor alertă, în care empatizăm și în care nu fugim cu mintea în altă parte. Dacă ne uităm la o pasăre, putem observa cum privește în jur, ascultă cu toata ființa sa. Este prezentă, atentă, trează, lucidă. Așa arată ascultarea activă.

Uneori este important să renunțăm la propriile noastre presupuneri și, chiar dacă le avem, „să nu ținem cu dinții de părerea noastră”, rămânând deschiși la alte posibilități. Tendința este de a vrea să facem ceva, să sărim cu o soluție, cu un sfat. Să netezim calea celuilalt mai repede, să nu sufere. Uneori o facem pentru că ținem la persoana respectivă și vrem să o ajutăm, alteori pentru că nouă ne este greu să stăm cu diverse sentimente care ne încearcă (neputință, tristețe). Când îi oferim celuilalt însăși prezența noastră nu e nevoie de sfaturi imediate.

În acest spațiu de prezență putem să îl privim pe celălalt, să tăcem, să zâmbim, să oglindim ceea ce trăiește, să întrebăm. Și numai într-un astfel de spațiu ne simțim cu adevărat înțeleși, auziți, văzuți. Cred că avem nevoie să exersăm ascultarea pentru că de multe ori suntem grăbiți, nu știm cum să fim prezenți. Totuși, când reușim, este cel mai frumos dar pe care îl putem oferi cuiva. „Dragul meu, draga mea sunt aici pentru tine!” așa cum zice călugărul budist Thich Nhat Hanh, devine cea mai frumoasă „mantră relațională”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult