Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Nu știți cu cine vorbiți!” Strângerea rândurilor în jurul procurorului Horodniceanu nu face decât să le întărească oamenilor convingerea că legea nu se aplică tuturor

D. Horodniceanu

Foto captura jurnalist.ro

Afirmația pe ton arogant a procurorului Daniel Horodniceanu „Nu știți cu cine vorbiți!” scoate în evidență atitudinea de vătaf a unuia care se presupune că veghează la respectarea legii.

Modul în care fostul şef al DIICOT și actualul vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii a reacționat după ce doi poliţişti l-au tras pe dreapta arată că abuzul de putere apare și la cei care au misiunea să-l combată. 

Justificarea procurorului Horodniceanu cum că „toată treaba a fost provocată” a fost și mai penibilă decât abordarea inițială față de cei doi polițiști. Mai mult, Horodniceanu a invocat presiunea unor probleme personale pentru modul în care a reacționat. Păi asta înseamnă că nu ar mai fi competent pentru calitatea de magistrat.

Ăsta e un test pentru ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, care trebuie să acționeze tranșant pentru ca încrederea oamenilor în sistemul de justiție să nu fie afectată. Orice strângere a rândurilor în jurul procurorului Horodniceanu nu face decât să le întărească oamenilor convingerea că legea nu se aplică tuturor, mai ales celor care au putere și conexiuni.

Horodniceanu este un caz ilustrativ pentru patologia societății noastre actuale. De obicei e sfidător și știe regulile, dar le încalcă cu desfătare, căci se consideră mai puternic decât cei din jurul său. Cazul procurorului Horodniceanu ne obligă să medităm mai bine asupra ordinii pe care acesta a atacat-o prin comportamentul său.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Eu sunt in masura sa fac orice" defineste cu adevarat caracterul acestei "marimi" vremelnice. Si nu este singular.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Si uite asa se duce pe apa Sambetei o cariera. Fudulia este o boala grea pentru noi romanii!
    • Like 1
    • @ Nume
      Absolut corect. Dar omul o merită. Nu a căzut pradă unui moment de proastă inspirație ca să-l compătimim. Nu. Atitudinea lui dovedește o aroganță de ȘTAB, total nepotrivită poziției lui. Oamenii ăștia (el și cei ca el) chiar nu înțeleg că funcția trebuie să-ți dea o prestanță de alt fel. Nu să faci pe boierul, pe cocalarul șef, ci să fii mai cu cap și mai modest și mai rezervat. Ei se comportă nu cu noblețe, demnitate și respect, așa cum ar trebui, ci ca niște șefi de clan mafiot ordinar. Poate că ei asta și sunt, de fapt... Iar statul ăsta a ajuns un stat mafiot.
      • Like 3
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto Inquam Photos

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fonduri publice („cheltuieli cu propaganda”).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon 3 zile in septembrie

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro