Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Nu știți cu cine vorbiți!” Strângerea rândurilor în jurul procurorului Horodniceanu nu face decât să le întărească oamenilor convingerea că legea nu se aplică tuturor

D. Horodniceanu

Foto captura jurnalist.ro

Afirmația pe ton arogant a procurorului Daniel Horodniceanu „Nu știți cu cine vorbiți!” scoate în evidență atitudinea de vătaf a unuia care se presupune că veghează la respectarea legii.

Modul în care fostul şef al DIICOT și actualul vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii a reacționat după ce doi poliţişti l-au tras pe dreapta arată că abuzul de putere apare și la cei care au misiunea să-l combată. 

Justificarea procurorului Horodniceanu cum că „toată treaba a fost provocată” a fost și mai penibilă decât abordarea inițială față de cei doi polițiști. Mai mult, Horodniceanu a invocat presiunea unor probleme personale pentru modul în care a reacționat. Păi asta înseamnă că nu ar mai fi competent pentru calitatea de magistrat.

Ăsta e un test pentru ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, care trebuie să acționeze tranșant pentru ca încrederea oamenilor în sistemul de justiție să nu fie afectată. Orice strângere a rândurilor în jurul procurorului Horodniceanu nu face decât să le întărească oamenilor convingerea că legea nu se aplică tuturor, mai ales celor care au putere și conexiuni.

Horodniceanu este un caz ilustrativ pentru patologia societății noastre actuale. De obicei e sfidător și știe regulile, dar le încalcă cu desfătare, căci se consideră mai puternic decât cei din jurul său. Cazul procurorului Horodniceanu ne obligă să medităm mai bine asupra ordinii pe care acesta a atacat-o prin comportamentul său.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Eu sunt in masura sa fac orice" defineste cu adevarat caracterul acestei "marimi" vremelnice. Si nu este singular.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Si uite asa se duce pe apa Sambetei o cariera. Fudulia este o boala grea pentru noi romanii!
    • Like 1
    • @ Nume
      Absolut corect. Dar omul o merită. Nu a căzut pradă unui moment de proastă inspirație ca să-l compătimim. Nu. Atitudinea lui dovedește o aroganță de ȘTAB, total nepotrivită poziției lui. Oamenii ăștia (el și cei ca el) chiar nu înțeleg că funcția trebuie să-ți dea o prestanță de alt fel. Nu să faci pe boierul, pe cocalarul șef, ci să fii mai cu cap și mai modest și mai rezervat. Ei se comportă nu cu noblețe, demnitate și respect, așa cum ar trebui, ci ca niște șefi de clan mafiot ordinar. Poate că ei asta și sunt, de fapt... Iar statul ăsta a ajuns un stat mafiot.
      • Like 2


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult