Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Nu știți cu cine vorbiți!” Strângerea rândurilor în jurul procurorului Horodniceanu nu face decât să le întărească oamenilor convingerea că legea nu se aplică tuturor

D. Horodniceanu

Foto captura jurnalist.ro

Afirmația pe ton arogant a procurorului Daniel Horodniceanu „Nu știți cu cine vorbiți!” scoate în evidență atitudinea de vătaf a unuia care se presupune că veghează la respectarea legii.

Modul în care fostul şef al DIICOT și actualul vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii a reacționat după ce doi poliţişti l-au tras pe dreapta arată că abuzul de putere apare și la cei care au misiunea să-l combată. 

Justificarea procurorului Horodniceanu cum că „toată treaba a fost provocată” a fost și mai penibilă decât abordarea inițială față de cei doi polițiști. Mai mult, Horodniceanu a invocat presiunea unor probleme personale pentru modul în care a reacționat. Păi asta înseamnă că nu ar mai fi competent pentru calitatea de magistrat.

Ăsta e un test pentru ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, care trebuie să acționeze tranșant pentru ca încrederea oamenilor în sistemul de justiție să nu fie afectată. Orice strângere a rândurilor în jurul procurorului Horodniceanu nu face decât să le întărească oamenilor convingerea că legea nu se aplică tuturor, mai ales celor care au putere și conexiuni.

Horodniceanu este un caz ilustrativ pentru patologia societății noastre actuale. De obicei e sfidător și știe regulile, dar le încalcă cu desfătare, căci se consideră mai puternic decât cei din jurul său. Cazul procurorului Horodniceanu ne obligă să medităm mai bine asupra ordinii pe care acesta a atacat-o prin comportamentul său.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Eu sunt in masura sa fac orice" defineste cu adevarat caracterul acestei "marimi" vremelnice. Si nu este singular.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Si uite asa se duce pe apa Sambetei o cariera. Fudulia este o boala grea pentru noi romanii!
    • Like 1
    • @ Nume
      Absolut corect. Dar omul o merită. Nu a căzut pradă unui moment de proastă inspirație ca să-l compătimim. Nu. Atitudinea lui dovedește o aroganță de ȘTAB, total nepotrivită poziției lui. Oamenii ăștia (el și cei ca el) chiar nu înțeleg că funcția trebuie să-ți dea o prestanță de alt fel. Nu să faci pe boierul, pe cocalarul șef, ci să fii mai cu cap și mai modest și mai rezervat. Ei se comportă nu cu noblețe, demnitate și respect, așa cum ar trebui, ci ca niște șefi de clan mafiot ordinar. Poate că ei asta și sunt, de fapt... Iar statul ăsta a ajuns un stat mafiot.
      • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Calcule / sursa foto: Profimedia

Un om cu un salariu considerat de unii „normal”, nici mic, nici mare, în jur de 4.500 de lei brut, ajunge să trăiască din puțin peste 2.600 de lei net. Diferența nu dispare într-o gaură neagră abstractă, ci este luată metodic prin contribuții și impozite. Aproape jumătate din munca sa pleacă înainte să ajungă în buzunar. Oficial, pentru pensie și sănătate. Neoficial, pentru a acoperi un stat supradimensionat, ineficient și incapabil să livreze servicii publice pe măsura sacrificiului cerut.

Citește mai mult

Internet / sursa foto: Profimedia

Sigur că e nevoie de reguli. E nevoie de reglementări, de educație digitală pentru părinți, profesori, politicieni și creatori de conținut și, mai ales, de instituții care aplică legea în mod real. Pentru că, la coada-cozii, adolescenții sunt cea mai mică problemă. Ei sunt doar cei care cresc într-o lume construită de noi, adulții. Și care, de cele mai multe ori, repetă ceea ce i-am învățat (teoria învățării sociale).

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Adolescenti / sursa foto: Profimedia

Dacă te-ai întrebat măcar o dată: „Oare ce i s-ar potrivi cu adevărat copilului meu?” - nu ești singur(ă). Unii copii sunt atrași de știință, alții de creativitate, unii vor rezultate și structură, iar alții sunt motivați de oameni, impact și sens. De multe ori, direcția potrivită nu e despre „ce e la modă”, ci despre cum gândește copilul tău și ce îl motivează cu adevărat. De aceea am creat un quiz simplu și util

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro