Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Zoon Politikon. Studiu de caz în Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad

animal politic

Animalul politic este o specie de hominid care se găsește în spațiul carpato-danubiano-pontic. Un splendid exemplar a fost depistat recent în perimetrul Administrației Bazinale de Apă Prut-Bârlad, fiind știut că acestei specii de hominid îi priește lumea apelor. Această apariție insolită prilejuiește trecătorului prin viață o serie de observații ce pot fi de interes pentru pasionații de permanentele mistere ale regnului animal.

Proliferând la limita dintre arealul domestic și cel sălbatic, animalul politic este un mamifer robust, cu ochii mici și fălcuțe mari, părul scurt, cravată galbenă și costum 3 piese. Permanența unui rânjet lasă urmele unor riduri neobișnuite, ce ar putea fi explicația pentru care unele întrebări îl prind cu gura deschisă. Soliditatea exemplarului este rezultatul a zeci de ani de evoluție pe principiul „funcția creează organul”, provenită din nevoia de a impune. Efectul secundar al acestei evoluții este o imobilitate cronică, animalului politic fiindu-i odioasă mișcarea – oarecum paradoxal, dacă ne gândim la flexibilitatea coloanei sale vertebrale. Da, animalul politic este o vertebrată.

Animalul politic are două vizuine (a nu se citi în niciun caz „viziuni”): una privată, unde doarme, mănâncă, bea și adună roadele activității sale politice, și alta socială, unde doarme, mănâncă, bea, se simte șef și execută cu slugărnicie obligațiile de partid. Nu putem descrie decât vizuina socială, pentru că în vizuina privată a unui animal politic rareori se pătrunde. Vizuina socială e locul unde el se simte cel mai bine: zeci sau sute de angajați pot roi în jurul său în echilibrul cel mai firesc – animalul politic are vocație de centru gravitațional. De regulă, o piesă de mobilier nelipsită este un birou lung și lat, pe care se poate munci mult; pe birou, se pot vedea multe volume (nu de apă) pentru că – nu-i așa? – animalului politic îi place tare să aibă reputația unui cititor temeinic și avid. Gusturile în lectură? Dintre cele mai variate. Bunăoară, pe biroul animalului politic reperat recent în perimetrul Administrației Bazinale de Apă Prut-Bârlad se poate trece foarte rapid de la Cabala la Psaltire, prin cartea președintelui Iohannis.

Animalul politic inspiră și expiră siguranță – dacă nu e întrebat noțiuni elementare ce țin de activitatea pentru care e plătit din bani publici, când se poate manifesta la el o ușoară eructație, pe care malițioșii o pot numi și râgâială. Se simte puternic, pentru că are în spate un partid. E fairplay, nu se ferește de amenințări, ci le spune verde-n față și chiar la microfon. Ambițios nevoie mare, nu își pune limită la aspirații. Până la apariția în perimetrul administrației bazinale, chiar și exemplarul care ne-a atras atenția ar fi putut ajunge ministru – cel puțin potrivit sincerei sale păreri despre sine. E suficient să se gândească la Napoleon, că ochii lui verzi încep să sticlească. Fiind un animal politic și, deci, social, animalul politic dovedește spirit de clan și nu ezită să numească și să susțină în jurul său, tot pe bani publici, căprioare inocente și loiale trimise de vreun animal înrudit sau încumetrit cu el în fapt sau principii. Puțin importă că nu știu să deschidă un calculator și că sunt scandalos de nepregătite pentru fișa postului. Gentleman, le ia sub aripa sa și le ocrotește de reporteri-prădători, care ar putea oricând să le smulgă și să le arunce leșul pe altarul democrației, adică în atenția publică.

Animalul politic este, totuși, un dăunător major, pentru că huzurește în zone de unde puterea sa de acțiune poate cauza pagube constând în pierderi de vieți omenești, bașca resurse și bani publici. În cazul reperării, experții recomandă cu putere izgonirea sa din diversele vizuine sociale pe care le poate avea, în vizuina privată, unde nu-și poate face rău decât sieși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ce bine ca n-a disparut umorul! multumesc pentru lectura. animalul asta politic ar trebui insa gonit si din vizuina personala pe care cu siguranta, daca n-a furat-o altuia, si-a construit-o cu banii furati de la stat. politicienii "romanesti" au 2 surse de furat : tara si de la platitorii de taxe. banii cu care a fost, este, si cred ca va mai fi, retribuita caprioara inocenta sunt bani furati, cum se spune la tribunal: drepturi necuvenite. am auzit ca celui care a dat caprioara in gat i s-a desfiintat postul si pe 8 februarie ramane pe drumuri. si daca il da in judecata pe animalul cu ochi mici si falci mari si castiga, tot va suferi in somaj un an, ca dureaza tare mult procesele. in romania daca spui adevarul ori iti pierzi locul de munca ori faci puscarie.
    • Like 2
  • ce bine ca n-a disparut umorul! multumesc pentru lectura. animalul asta politic ar trebui insa gonit si din vizuina personala pe care cu siguranta, daca n-a furat-o altuia, si-a construit-o cu banii furati de la stat. politicienii "romanesti" au 2 surse de furat : tara si de la platitorii de taxe. banii cu care a fost, este, si cred ca va mai fi, retribuita caprioara inocenta sunt bani furati, cum se spune la tribunal: drepturi necuvenite. am auzit ca celui care a dat caprioara in gat i s-a desfiintat postul si pe 8 februarie ramane pe drumuri. si daca il da in judecata pe animalul cu ochi mici si falci mari si castiga, tot va suferi in somaj un an, ca dureaza tare mult procesele. in romania daca spui adevarul ori iti pierzi locul de munca ori faci puscarie.
    • Like 1
  • Maladia psd s-a transformat, de mult timp, in pandemie. Nu scapam de ea de peste sute de ani. Asa a fost pe meleagurile mioritice, de care suntem foarte increzuti, de cand ne stim. Cred ca de dinainte de romani.
    • Like 4
    • @ Mircea Zugravu
      Maladia i-a prins si pe actualii "penelizati",aproape ii intrece pe ceilalti "pesedizati",dar,daca te uiti la CV-urile citite de Valeriu Nicolae,300 de psd-isti si la intrecere cu pnl-istii sunt doctori de carton,masterate cu duiumul(acel varf de lance al PNL,BARANGA,apoi altul:Bănescu de la Finanțe sau Sport. Două masterate în cinci luni și sute de mii de lei de la stat.
      Dl.Catu,presupunand ca nu este un Orban(vopsit),ar putea intr-o miscare sa desfiinteze doctoatele si masteratele anuland indemnizatiile acordate pt.aceste noncalitati si nemai cerandu-se ca o conditie pentru angajari,numiri,etc,diplomele de carton de la tot felul de Universitati,incepand cu cea de la SRI,infiintata de impiedicatul in vorbe OPREA,si schimonoseli cand se chinuie sa vorbeasca.
      • Like 1
    • @ Nicolaie Apolzan
      De intrecut psd-ul in aceasta privinta nu-l va intrece nimeni.
      Da, e adevarat, pnl-ul este "contaminat" de aceasta maladie. Toata societatea romaneasca, cu mici exceptii, e drept, este asa de secole. Lacomia si hotia sunt trasaturi definitorii ale acestui popor, nu stiu daca si neam, dar acest popor de amestecaturi asa este.
      • Like 1
  • Adorabil.
    • Like 2
  • Asa ne e dat noua, oamenilor simpli sau manelisti (cum ne-ar spune ei) sa analizam mereu doar cazurile simple. Cazul de la RAR si ANPC nu va fi analizat niciodata in public. Vor fi cativa "eroi" dar vor ramane necunoscuti. Sumele in joc sunt cu mult-mult prea mari
    • Like 2


Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult