Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Pentru banii ăștia, copilul meu nu se dă jos din pat ca să muncească pentru un nenorocit de patron”. Cum ajungem să le creăm un handicap propriilor copii, care devin incapabili de efort susținut

Milennial dormind

De câteva luni am acest articol în minte și, cam la două-trei săptămâni, știri pe care le aud la televizor îmi tot aduc aminte de el. Ultima știre este cu tânărul aflat sub influența stupefiantelor care a ucis cu mașina doi tineri,.

Zic că vreau să îl scriu de mult timp pentru că am în jurul meu cazuri de prieteni foarte normali, muncitori, de treabă, care se confruntă cu probleme cu propriii copii. Este adevărat, sunt cazuri de oameni foarte bine situați financiar, însă văd în jur aceleași probleme și la cei care trăiesc doar cu un salariu decent.

Copiii lor nu mai apreciază nimic, iau totul că pe un dat. cer ceva părinților și a doua zi sau chiar pe loc se întâmplă. Știu părinți care le dau mii de euro copiilor, le iau ultimele modele de mașini, cele mai scumpe haine. Și care, totuși, atunci când relaționez cu ei se plâng. Se plâng că nu înțeleg de ce copiii lor sunt iresponsabili, de ce nu muncesc și de ce nu se implică mai mult.

Am scris acest articol pentru ei, dar și pentru că m-am gândit că poate există mai mulți părinți suficient de deschiși la minte încât să își analizeze modul de interacțiune cu propriii copii și să nu ajungă în situații fără ieșire.

Am încercat să analizez și ce determină astfel de comportamente, în primul rând, care este cauza. Probabil că, dacă aș fi citit doar  știrea despre tânărul cu bani care a ucis două persoane, aș fi zis probabil că părinții sunt de vină, că sunt neglijenți și iresponsabili și că nu le pasă. Dar, văzând aceleași probleme la cei de lângă mine și cunoscându-i, știu că ei își iubesc copiii, că încearcă să fie alături de ei și că le doresc tot binele.

Și atunci cum ajungem în această situație?

Pot răspunde tot din observațiile mele: acești prieteni au pornit de la o situație financiară normală și au muncit că să ajungă unde sunt astăzi. Cel mai probabil nu au putut avea tot ce și-au dorit în timpul comunismului și nici cât timp și-au construit activitatea profesională, așa că acum încearcă să compenseze și își exprimă iubirea față de copii prin a le da ceea ce își doresc.

O reacție firească am zice, însă, atâta timp cât ei obțin tot ce își doresc fără a depune un minim efort, nu vor înțelege niciodată ce înseamnă să muncești pentru banii respectivi. Nu vor înțelege ce trebuie să faci ca un business să meargă.

La un alt nivel, mă uit la tineri de 28-30 de ani care încă stau acasă cu părinții, pe banii acestora – unii dintre ei angajați care muncesc din greu – și spun că ei pentru 2000 de lei nu se dau jos din pat. Pai dacă nu te dai jos din pat acum, crezi că sunt șanse că la 35 de ani cineva să te plătească mai mult cu zero experiență? Iar părinții încurajează această atitudine, spunându-le că patronii sunt niște nenorociți și că nu trebuie să se spetească pentru ei, că merită mai mult. Dincolo de discuția legată de ce înțeleg ei ca fiind un efort mare, acesta e un alt aspect asupra căruia o să revin, ei nu înțeleg că, dacă nu lucrezi măcar un pic la „un patron nenorocit”, nu ai nici o șansă să îți găsești ceva mult mai bun, așa cum speri.

Și tot timpul mă întreb, ce se gândesc acești părinți că se va întâmplă cu copiii lor când ei nu vor mai fi? Cei cu mulți bani se gândesc că vor moșteni afacerea familiei și o vor duce mai departe, alții pur și simplu nu se gândesc.

Și, stau și mă întreb: cam cum îți imaginezi tu, părinte, că fiul/fiica ta care nu a muncit 8 ore legate într-o zi, nu știe ce sunt alea taxe la stat, nu știe ce e ăla impozit, nu știe cât de greu e să angajezi oameni și să menții niște angajați, cât de greu este să obții niște contracte, se va descurca să ducă mai departe un business de câteva sute de mii sau chiar milioane de euro?

Unul dintre prieteni mi-a spus că vrea să îi dea fiului un salariu de câteva mii de euro dacă vine și muncește pentru el. Și am întrebat și eu, ca un om simplu: păi dacă tu îi dai atât pentru o muncă care nu valorează atât și nu e ăsta prețul corect pe piață, ce va face când cineva o să îi ofere 1000 de euro sau poate mai puțin pe același job?

Practic, prin iubirea de genul acesta părinții le creează un mare handicap copiilor lor.

Aceștia nu au cum să devină responsabili și independenți dacă nu muncesc pentru ceea ce vor, dacă nu se confruntă cu oboseala, dacă nu înțeleg că nu e suficient să iți dorești ceva ca să se întâmple, ci că trebuie să muncești destul de mult pentru asta.

Și, întorcându-mă și la aspectul despre care vorbeam mai devreme - legat de ceea ce este considerat efort de către tineri și părinții lor care îi protejează câteodată mult prea mult, o să vă vorbesc din experiență, pentru că îi văd în activitatea mea destul de mult. Mulți dintre ei nu sunt în stare să ducă 8 ore de efort susținut la muncă. Îi văd cum după 2-3 ore sunt sfârșiți, nu mai au chef. Și întotdeauna atitudinea pe care o văd este cea de corvoadă, pentru că cineva îi pune să facă ceva.

Sunt câțiva la care văd pasiune, văd că muncesc pentru că le place, văd entuziasmul, însă sunt alții la care vezi pur și simplu că de abia așteaptă să plece, indiferent ce sarcini creative le dai, tot întreabă cât mai avem.

Și închei cu lucrurile la care mă pricep mult mai bine: o să ne ia robotii job-urile? Daca asta este o temere acum, eu aș spune că o să ne rugăm să vină roboții, pentru că generațiile pe care le creștem nu vor mai putea fi în stare să muncească la nivelul la care o facem noi acum. O fi bine, o fi rău, nu știu să spun, rămâne ca fiecare să își găsească propriul răspuns.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Acum 10 ani am lucrat la Simea în Sibiu pe vara 2 luni. Primeam 650 de lei pe luna și bonuri de masa. Studiam în străinătate și în acea vara am venit special în țară sa lucrez sa câștig ceva bani. Biletul dus întors a costat 1400 de lei. Intr-o pauza de masa făceam un calcul: 4 săptămâni de munca pe luna a 40 de ore fiecare vin 160 de ore, deci câștigăm în jur de 4 lei pe ora. Mâncăm în covrig cu 2 lei, mi-a luat 10 minute sa mănânc acel covrig, dar aș fi avut nevoie de 30 de minute de munca sa câștig acei 2 lei.
    Eu am avut noroc sa plec după 2 luni, dar cu mine au început alte 3 persoane care nu au avut norocul sa plece.
    Punctati bine în articol situatile în care copiii sunt chiar răsfățați; dar 2000 de lei pe luna e o insulta cum și 650 erau acum 10 ani.
    • Like 0
  • Absolut de acord cu Adrian Limbidis.

    Pana sa scrieti articole din astea ganditi-va cum traieste un om pe 2000 de lei. Daca mai plateste si chirie, abia ii ajung sa manance.

    V-ati cam obisnuit cu sclavi p-aici.

    Cresteti salariile de start la un nivel decent, altfel toti tinerii romani vor pleca in strainatate.

    Iar prostia asta cu experienta pentru joburi low-end numai in Romania am auzit-o.

    Primiti ce meritati.
    • Like 1
    • @ Alt Adrian
      Ați punctat corect. Articolul e scris pentru antreprenorii cu afaceri de sute de mii/milioane de euro, nu pentru muritorii de rând. Ce nu se spune în articol e că “nenorociții de patroni” (ca să citez autorul, care, fără să-și dea seama, tocmai a comis un “act ratat”) nu măresc leafa angajaților nici dacă au experiență de peste 10 ani (și spun asta din proprie experiență). Numai norocul îl mai ajută în ziua de azi pe un individ muncitor să fie angajat pentru un salariu decent.
      Evident că nu toată lumea poate fi antreprenor. Când o să plece toți tinerii din țară, sătui de tot (adică de serviciile publice lamentabile dar și de lăcomia patronatului autohton), să vedem pe cine o să mai angajeze acești antreprenori. Semnele sunt deja clare: majoritatea tinerilor nu mai acceptă salarii de mizerie și/sau plata la negru, cel puțin după primii ani de muncă, astfel că lipsa personalului calificat se va simți tot mai mult în perioada următoare, în toate domeniile.
      Cât despre odraslele patronilor mioritici, acestea ar trebui tratate la fel cum Bill Gates și-a tratat proprii copii, care nu au primit bani grămadă ci doar suma foarte parcimonios calculată, pentru câștigarea independenței prin propria muncă.
      • Like 0
  • Întrebare, se poate trai din 2000 RON?
    Ca pana sa aibă ani ala trebuie sa :
    - plătească 300€+ chirie
    - sa manance
    - sa plătească utilitățile.

    MĂCAR atât. Sclav. Muncești și mănânci și exiști ca să muncești.
    Da' uite ce bine se simte patronul ca ești învățat cu greul, nu?

    Și dp vreo 10 ani îți mai da 50 lei promoție. Și îl își ia încă un elicopter.

    HAI flit cu articole d-astea! De aia am și plecat țin țară pe salariu cvadruplu. Rămâneți pe 2000 de RON.
    • Like 2
    • @ Adrian Limbidis
      Asta pare sa nu vrea nimeni sa inteleaga p-aici. Salariile de start sunt mult prea mici, nu asigura nici macar demnitate, nu mai zic de vreun trai independent. Dar asa s-au obisnuit ei prin Romania, sa aiba sclavi.
      • Like 0
    • @ Adrian Limbidis
      Andrei check icon
      Deci ați coborât din pat, totuși. Și ați întreprins ceva. Cât despre cei 4x2000 lei, în țările vestice, tot cam la același nivel te situezi dar cu pretenții mai puține. Și eu am experimentat asta. Problema expusă mai sus este despre neputința (cultivată de părinți și indusă de consumerismul din media care afișează ținte prea înalte) de a face eforturi spre a fi competitivi pe piața muncii. Prin învățare și practică, ca peste tot (pe bani puțini și chiar voluntariate la început). Paradigma Statului grijuliu cu viitorul tuturor a fost și este o himeră, indiferent de sistem. E adevărat că unele state (mai ales cele nordice - social democratice pe bune) se descurcă mult mai bine, dar tot la competitivitate se ajunge, altfel ar eșua....
      • Like 1
  • Foarte corect articolul. Mai există însă un aspect neluat în seamă deloc. CRIZA MORALĂ în care se găsește acum societatea românească și, din multe puncte de vedere, chiar întreaga lume. În trecut, în perioada de dinainte de comunism, când sitemul socio-economic era semănător cu cel de azi, fenomenul descris în articol nu era așa pregnant. Erau poate și atunci beizadele, dar nu chiar la tot pasul. Deci fenomenul are, zic eu, 2 cauze, nu una, așa cum se prezintă în articol. Aici se vorbește despre cum, în cazul părinților prea generoși, până la inconștiență, se aplică perfect proverbul ”mai binele e dușmanul binelui”. E o graniță fină între a-i oferi copilului tău ce-i mai bun, dar totodată a-i oferi CU MĂSURĂ și nu în orice condiții, pentru a-l responsabiliza și a-i dezvolta caracterul bun și independența.
    Dar al doilea aspect care face să fie atâtea beizadele e chiar CRIZA MORALĂ a societății. Tinerii sunt debusolați, au valorile răsturnate, nu-și găsesc rostul lor pe lume și nu înțeleg ce valori de viață să adopte, sau chiar le adoptă pe cele greșite. În această lume nebună chiar adulții, hârșiți, tercuți prin toate greutățile care i-au maturizat, sunt de multe ori debusolați, dezarmați și pot alege căi greșite din punct de vedere legal sau moral. În aceste condiții de ce ne mai mirăm că tinerii, fiind sensibili, vulnerabili și dezorientați mai mult ca adulții, fac ce fac?
    • Like 4
    • @ Dan Cojocaru
      D check icon
      Cred și eu că sunt debusolați având în vedere ce labirint social le-au lăsat cei dinaintea lor. Adevărata criză morală e că nimeni nu își asumă nimic. acum tinerii fac și ei ce văd la cei mai bătrâni.
      • Like 1
    • @ D
      Intr-o parte a societatii umane, mare? mica? , in prezent domina libertinajul nu libertatea. Libertinaj propovaduit de ue si mai marii lumii. Libertinajul duce la dezumanizare, decadenta. Se pare? ca asta se si urmareste. Rezultatul: supunere si control total al societatii. Oare sa fi fost previzionar Orwell? Doar anul l-a gresit. A fost un pic grabit.
      • Like 0
  • Andrei check icon
    Acest fapt e urmarea hedonismului cultivat..... https://republica.ro/intr-o-pensiune-din-sovata-am-facut-o-descoperire-rara-am-intalnit-doi-copii-autonomi-care-stiau-sa-taie#comments
    • Like 3
    • @ Andrei
      Cand intalnesc oameni care chiar citesc pana la capat, care au putere de analiza si posibilitatea de a vedea legatura dintre lucruri, atunci imi spun ca nu este totul pierdut...
      • Like 2


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult