Sari la continut
Republica
Comunicare

„Pentru milenialul de la magazin ești doar o babă care nu știe să dea follow pe insta...” Despre nativi, emigranți, coloniști digitali

gadget - getty

Foto: Getty Images

Că telefonul deștept, computerul sau internetul fac parte din fiecare oră a vieții noastre este deja un lucru comun. În funcție de capacitatea de a mânui aceste instrumente suntem deja parte din categorii destul de bine definite: există digitali nativi (oamenii care s-au născut în era lor și pentru care un smartphone este un instrument cât se poate de banal) și există așa numiții emigranți digitali, adică marea parte a populației globului. Cei care, asemenea emigranților ajunși în țări mai bune, trebuie să se adapteze unei vieți bazate din ce în ce mai mult pe digitalizare. Acești emigranți sunt în special adulții și seniorii. Scriitorul care a inventat aceste două categorii, Mark Prensky, spune că adaptarea la noua lume digitală a acestor două categorii este o chestiune de capacitate individuală de învățare - unii vor învăța mai repede, alții mai greu și alții vor rămâne pe dinafară. Este un proces de învățare ca oricare altul, chiar dacă emigranții digitali vor avea întotdeauna un „accent digital”. 

Pentru emigrantul digital procesul de învățare a acestor abilități poate fi asemuit învățării unei limbi străine. Acesta nu își va abandona niciodată partea lui „offline” de creier, ba chiar aceasta va rămâne limba lui maternă și în aceasta va crede cel mai mult. Emigrantul digital va tipări informația pe hârtie și o va citi, va studia o problemă offline și online, va întreba cercul de încredere despre un subiect de interes și va învăța să folosească instrumentele lumii noi de nevoie, fără să le iubească, dar devenind la fel de dependent ca și nativii, pe măsură ce le deprinde. Emigrantul digital nu va avea niciodată încredere să pună prea multă informație pe net, deși va fi cel mai vulnerabil manipulărilor, fiindcă tinde să creadă cuvântul scris. Va învăța însă pentru că știe că tehnologia îi poate îmbunătăți cu adevărat viața nu doar în termeni de comunicare, dar și pentru a avea acces la informații, a face operațiuni vitale - bancare, fiscale, patrimoniale, comerciale, medicale - sau pentru timpul liber. Aplicații care țin de urât oamenilor singuri sau prin care își pot vedea nepoții, comanda de mâncare sau găsi ajutor la curățenie există și se vor înmulți.

Există însă o mare nevoie de educație, în sensul alfabetizării digitale. Sunt oameni care pur și simplu nu au contact cu internetul sau telefoanele deștepte. Aici vorbim în special de cei în vârstă, care nu au rude sau nepoți pe aproape sau dispuși să îi învețe. Cum citește un astfel de om meniul cu cod de bare de la un restaurant (o practică foarte răspândită post pandemie?). Sau dacă exemplul este prost ales, cum își poate plăti online facturile la telefon și gaz sau cum poate scoate bani de la bancomat? Cine îi arată bunicii cum să șteargă un contact din telefon sau cum să pună o parolă la wifi? Cum să facă un om trecut de 60 de ani, care a mers întotdeauna la primărie să plătească taxele anuale, să „intre în aplicație”, dacă nimeni nu l-a învățat să facă asta? Mi se va spune că sunt tutoriale destule. Cum să caute și să deschidă un tutorial? Ne dăm seama că de fapt aici sunt două limbi străine de învățat: o dată engleza (ce zice) și apoi digitalul (cum se face). Cei mai mulți ar dori să se adapteze și fac eforturi foarte mari să prindă măcar ultimul vagon din trenul rapid al digitalizării, dar ajutor vine puțin.

Mai luăm în calcul că populația 65+ din Uniunea Europeană reprezintă astăzi 20% din total populație și că estimările spun că vârstnicii vor reprezenta o treime din populația UE până în 2080. Și sunt din ce în ce mai mulți, deci problema alfabetizării digitale nu e sigur una marginală.

De voie sau nevoie cel mai bine seniorii au învățat să primească și să trimită emailuri (86% din seniori știu cum să facă asta) și cel mai prost stau la capitolul folosirii social media (doar 23% știu să folosească aplicațiile de acest tip).

Oamenii despre care vorbesc nu sunt fără chip. Sunt chiar părinții și bunicii noștri.

Mai există o categorie și anume aceea a coloniștilor digitali - adică adulții, cei care au trăit tinerețea în analog și maturitatea în online. Ei știu să folosească tehnologia atât cât le trebuie, dar se bazează foarte mult pe ceea ce știu: citesc reviste și cărți, cumpără bilete la agenția de voiaj, unii mai scriu și de mână, preferă să se vadă în persoană, le-a plăcut să nu meargă la muncă o vreme, dar acum au nevoie de contact uman… Sunt șefii noștri sau suntem chiar noi.

Un fel de a învăța limba digitală este pur și simplu să faci - să apeși pe butoane, să întrebi cum se face și să întrebi rudele, vecinii mai tineri sau pe cei de la magazinul de telefonie sau aparate electronice. Teama de tehnologie nu este ceva care trebuie subestimat, mai ales că vine la pachet și cu rușinea de a arăta ce nu știi (sentimente prezente la analogi). Nu contează că faci cea mai grozavă zacuscă din lume sau că ai făcut războiul și foamea, ori că ai crescut trei copii singură - pentru milenialul de la magazin ești doar o babă care nu știe să dea follow pe insta..

În cazul adulților nu contează că faci prezentări grozave sau că toată lumea își ia salariul la timp și pe cartea de muncă - dacă nu știi să postezi la 7 dimineața ceva despre weekendul fabulos la care ai fost doar tu cu unii foarte influenceri nu faci doi bani. Și oricum nu știi să faci fotografii insta și nici să pui muzică peste nu ești capabil…

Ce vreau să spun este că statistic lumea va fi încă vreo 50 de ani dominată de emigranți digitali, adică de oameni pentru care digitareza nu este limba nativă. Ideea deci este să punem în mișcare programe naționale de educație digitală, fiindcă doar inițiativele ong nu ajung. Altfel marea majoritate pierde trenul.

Așa că data viitoare, când bunica nu va ști să facă un gif, nu-ți da ochii peste cap milenialule. Arată-i cum se face. Analogii au și ei nevoie de atenție. Digitală, Ca și tine.

Începând de la jumătatea lunii iunie, platforma habits.republica.ro a pus la dispoziția cititorilor un buton care le permite să consume articolele preferate cu ecranul pe modul întunecat. Implementarea acestei funcționalități este o etapă din proiectul editorial realizat împreună cu partenerii de la YOXO.

(surse: Mark Prensky, Eurostat, M.Svecova, E. Odlerova)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    A trimite un GIF sau a pune un emoticon pe un mesaj de WA sau sa incarci o poza pe Instagram nu inseamna ca aceste persoane sunt "dezvoltate" digital. Multi stiu sa faca acest lucru, dar nu schimba faptul ca competentele noastre digitale ca natiune sunt printre cele mai joase in Europa. Prin urmare despre ce "nativi" digitali discutam?
    P.S. Si daca tu esti millenials si te superi ca bunica ta nu stie sa foloseasca echipamentele digitale si tu iti dai ochii peste cap inseamna ca esti un dobitoc. Iar daca viitoare sa nu mai ceri dulceata si zacusca de la bunica ci sa mananci pozele alea frumoase de pe Instagram.
    • Like 5
    • @ Nume
      Este un pic mai complicat, milenialii (sic) astia sunt fii crecuti de niste parinti, bunici sau profesori. Sunt ceea ce sunt pentru ca asa au fost "fabricati" Uitativa la rezultatele la bacalaureat ... fara sa ignorati procentul celor care NU s-au prezentat. Sa auzim numai de bine,
      • Like 1
    • @ Nume
      Iti dai ochii peste cap cand iti pierzi rabdarea ca nu-si pun mintea la contributie sa priceapa ceva care noua ni se pare usor. Ori sunt dobitoc ori uneori chiar nu mai am rabdare s-o fac sa priceapa (si aici ma refer la bunica-mea care acum utilizeaza facebook, youtube si asculta podcasturi turcesti).
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult