Foto: Shutterstock.com
Am dat treapta întâi la un liceu teoretic - dacă nu intram, eram re-rutat către un liceu profesional cu profil agricol, statul îmi dădea după absolvire un serviciu.
La treapta a doua-a, două clase s-au comasat în una. Dacă nu luam treapta, eram re-rutat la un liceu profesional cu profil industrial, statul îmi dădea după absolvire un serviciu.
În clasele a XI-a și a XII-a, făceam practica o zi pe lună la filatura de mătase naturală din Lugoj și apoi la fabrica „Independența” din Sibiu (exportau în zeci de țări, astăzi fabricile sunt închise, probabil sunt mall-uri în locul lor).
Dacă nu luam bacalaureatul, statul îmi dădea după absolvire un serviciu.
Am luat bacalaureatul și dacă nu intram la facultate, statul îmi dădea după armată un serviciu de lăcătuș-mecanic la fabrica “Independența”.
Am intrat la facultate. Statul îmi dădea, după cei șase ani, un serviciu la un cabinet medical.
Generația X, părinți sau bunici la deschiderea noului an scolar, cunoaște și poate confirma din propria experiență și prin propriul parcurs povestea de mai sus – chiar și cei care lucrează la reformele interminabile ale sistemului de educație. În orice etapă de scoală sau liceu se putea intra într-un sistem de pregătire care îți oferea cele necesare pentru a-ți găsi un serviciu.
Astăzi, acuza primară din partea societății rămâne aceea că sistemul de educație este desprins de noua realitate și de noile nevoi ale pieței muncii. Adică statul nu poate, nu știe sau nu vrea să dea tinerilor un serviciu după absolvire ca să-i țină în țară, indiferent de forma de învățământ pe care au absolvit-o. Asta pentru că nu știm de câți medici, profesori, ingineri, chimiști, IT-iști, contabili, macaragii, zootehniști, sudori, fierari-betoniști, etc, etc., etc., avem nevoie până în 2030, în așa fel încât să-i formăm și să le dăm un job la capătul liceului, școlii profesionale sau al facultății. Și asta, desigur, pentru că nu avem nici un plan sau schemă de competitivitate economică până în 2030, ca să știm ce vrem să pregătim. Din 1990 încoace, școlile, liceele și facultățile, controlate de grupuri din partide sau familii, nu au ținut în niciun fel legătura cu nevoile din piața muncii, generând astfel fie forță de muncă pentru export, fie analfabeți funcționali.
Educația, la fel ca sănătatea de altfel, trebuie scoasă din întunericul în care o țin oligarhiile cvasi-indestructibile de partid și de familie. O schimbare administrativă a sistemului de educație și abundența de bani din PNRR sunt necesare, însă nu suficiente. O cultură a performanței, competenței și meritocratiei nu se poate naște în Generația Z dintr-un sistem de educație sfâșiat de orgolii și interese.
Tinerii ne pleacă din țară din cauza neîncrederii în autorități, a corupției, a lipsei unei pregătiri în raport cu locurile de muncă disponibile acum sau peste 10 ani.
Dacă indicatorul numărul unu de performanță al sistemului de educație va fi angajabilitatea, astfel încât la capătul școlii, liceului sau facultății copiii noștri vor avea un serviciu în domeniul în care s-au pregătit și vor rămâne în țară, atunci vom ști că reforma din România Educată a fost un succes.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Dăcât" atât...
Pacat ca autorul articolului a folosit o premisa gresita. In sistemul socialist / comunist, scoala (numarul minim de clase obligatorii) nu era o optiune, ci o obligatie. La fel si "serviciul" - a auzit cineva de someri in acea perioada ? Daca nu ma insel (aveam doar 10 ani in 1989), a refuza sa muncesti era considerata o infractiune si pedepsita ca atare.
Idea sistemului comunist, partea cu centralizarea, planurile trimestriale, anuale, cincinale...etc atat de criticata in "democratie" este 100% aplicata in economia de piata, doar ca sunt denumite forecast si reporting, se fac in excel, si nu sunt prezentate la al "paispelea congres" ci in board meeting. Aceeasi marie cu alta palarie. Dar, fara existenta lor nu am putea functiona.
Acuma, revenind la subiectul invatamant. Mentionez ca mai bine de jumatate din viata mea o traiesc deja intr-o tara fost comunista, asezata doar putin mai la vest decat Romania, si am trecut atat prin sistemul educational, cat si prin cel economico-social, al unei economii de piata. Si in rep. Ceha, s-a manifestat exodul catre invatamantul superior, cu acces pe domenii "bine platite" - economie, drept, medicina, si mai nou IT. rezultatul, semi-catastrofal. Lipsa acuta de "meseriasi", din fericire acoperita de forta de munca din Ucraina si Slovacia, si evident o sumedenie de nepregatiti cu diploma de inginer. Asta acum vre-o 15 ani...cand, atentie : STATUL a realizat, ca va fi nasoala treaba in viitor. Dar, nu a impus nimic. In schimb a inceput sa colaboreze cu scolile, si au facut pur si simplu RECLAMA, ca la detergenti, pentru a atrage elevi in scolile de meserii. Au deschis prin aceasta ochii in mediul social, ca a fi lacatus, instalator, electrician..etc...este cool, ca piata serviciilor (si nicidecum statul) iti va asigura un loc de munca, pentru ca este nevoie de tine. Si a functionat. Dar, pe langa sistemul de invatamant (deci statul) a mai contribuit un factor : cel social., in sensul ca cehii, nu fac pe desteptii la toate. Nu schimb eu teava la apa si nici prizele de unul singur, ca "ma pricep si eu". Nu, apelez la nenea ala care are acea scoala "de meserii". De aia are el de lucru, pentru ca eu ii dau de lucru, nu statul.
Dar eu ii dau de lucru, pentru ca sa am eu timp de jobul meu, si sa il fac 100%, nu sa ma gandesc ca imi iau concediu ca sa fac reconstructie in apartament cu forte proprii.
Sa stiti ca "in vest" nu e asa frumos si roz doar pentru ca e mai la vest. Un intreg angrenaj de roti si rotite trebuie sa functioneze impreuna, si nu una impotriva alteia, pentru ca intregul sa fie roz. Si sincer...dupa 24 de ani am ramas la aceeasi concluzie: totul incepe de la faptul ca iti cumperi bilet la tramvai, si strangi gunoiul dupa tine. Dar o faci asa.. cel putin incepand din clasa I, cand te duci la prima excursie cu clasa pe la vre-o activitate inafara perimetrului scolii.
Si asta..nu i-a obligat statul, prin nici un program. Doar ca statul (acesta caruia ii platesc momentan taxele), stie sa ma rasplateasca pentru asta. Face curatenie, face autostrazi si piste de biciclete, face parcuri si locuri de joaca, controleaza si intervine pentru a mentine un nivel de civilizatie. SI NU SE LAUDA cu asta. Pur si simplu o face, asa cum eu pur si simplu imi cumpar un bilet, si selectez gunoiul pentru ca pur si simplu pot sa il depun la un container dedicat, care este pur si simplu pus la dispozitie.
Simplu, pur, si..eficient.
Nu compara România cu Cehia, Cehia a fost forțată să se dezvolte exact cum e forțat să învețe mai mult loaza dintr-o clasă bună! Te împing ceilalți de la spate!
România merge așa de două mii de ani, are noroc că cineva acolo sus o iubește și, când e gata să cadă în hău, îi mai dă un picior în dos!
Acum revenind cu picioarele pe pământ, e adevărat că învățământul românesc trăiește într-o lume a lui, diferită și decuplată de realitatea pieței muncii și asta ar trebui rezolvat în primă urgență. Dar problema nu e așa simplă, fiindcă însăși piața muncii e decăzută în ultimul hal. Se spune că nu se prea găsesc nici specialiști, nici simpli muncitori pe piața muncii, dar adevărul e că și locurile de muncă în privat sunt foarte puține și prost plătite. Penurie de personal este doar fiindcă există chiar și mai puțini oameni pe piața muncii, decât locurile de muncă. Iar asta fiindcă România practic nu mai are mare lucru care să funcționeze în economie. S-au închis majoritatea vechilor capacități de producție, cam în toate domeniile, fără să se creeze altele noi, astfel că acum România a devenit doar o piață de desfacere pentru produsele de import. Ce să lucreze oamenii pe o astfel de piață a muncii subdezvoltată? O să ziceți că se mai găsește de lucru câte ceva ici și colo, dar oamenii s-au boierit, nu mai vor să lucreze pe salarii de 2 lei și preferă să lucreze în străinătate. Păi și n-au dreptate? Ia să fie locuri de muncă multe și bine plătite în țară, cine ar fi nebun să mai plece doar pentru câștig (las la o parte motivele de altă natură)? Acum în România paradoxul (care nu există în occident) este că chiar dacă ești angajat undeva și muncești din greu, poți fi în continuare sărac, iar acest lucru e inacceptabil. Peste tot în lume, ești sărac dacă nu ai un job. Dacă ai, te-ai salvat de sărăcie. La noi nu. Sărăcia e o fatalitate de care cu greu scapă oamenii. Așa că până să vorbim de adaptarea școlii la (sanchi) piața muncii, mai bine am vorbi chiar despre piața muncii și despre economia națională, care vorba lui Caragiale, ”e sublimă dar lipsește cu desăvârșire”.
Hahahahaha, ha ha, ha. Încă o dovadă că fumezi marfă de calitate. Boss, ia bagă pe google "working poor", o să ai o mare surpriză... ;)
Primul șoc după absolvire era prezentarea la locul de muncă repartizat (adică aveai un loc de muncă, chiar dacă era de 6 luni), unde erai intrebat daca vrei să rămâi sau să pleci. Firește, și atunci erau 'descurcăreți' care după repartiție știau să găsească un loc mai călduț. Dar dacă spuneai că vrei să rămâi atunci primeai o fișă cu un pomelnic de obligații și dintr-o dată simțeai că te faci palid. 'Care e problema?: Ai dat examenul, ai diploma? Hai, lasă că te obișnuiești ! Du-te la nea cutare și te lămurește el !' . Aproape in fiecare loc dîn țara asta era un 'nea' care făcea să se învârtă lucrurile. O fi fost bine, o fi fost rău? De fapt filozofia lui 'nea' cred că am mai văzut-o într-un film al lui Sergiu Nicolaescu dar poate era propagandă!
Așa este, copiii noștri sunt scârbiți de corupție, de minciună, de incompetență și prostie. Și mai ales de eroi falși.
Copiii noștri au nevoie de eroi adevărați care încă fac lucrurile să se învârtă, de multe ori anonimi pe lângă care trecem pe stradă fără să-i privim sau cunoaște.
Pe acești oameni cred că ar fi bine să-i vadă copii la televizor. S-ai ducem pe copii în vizită să afle cum funcționeză o uzină de apă, sau o hidrocentrală, un aeroport sau un spital (aici lăsăm rufele murdare la o parte)
Toate astea cred că pot contribui la o mai bună percepție a realității pentru copii noștri și ii va ajuta să-și concentreze eforturile mai bine pentru viitor, iar pentru noi liniștea că cei care vor veni după noi vor putea avea o viață decentă.