Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Retragerea demisiei”. Undeva se pare că avem o încălcare a legii

Dana Gîrbovan

Pentru că nu am cunoștințele juridice necesare, voi pune următoarele întrebări cu toată naivitatea:

1) Dana Gîrbovan și-a înaintat demisia din calitatea de magistrat către CSM, care a reacționat prompt, în aceeași zi, luând act de această demisie. Nu este demisia este un act unilateral, adică nu devine ea efectivă din momentul în care este constatată (nu aprobată, nu semnată)?

2) După ce CSM a luat act de demisie, din următorul minut așadar, se presupune că Dana Gîrbovan nu mai este magistrat. Atunci în ce calitate își poate ea retrage demisia? Nemafiind magistrat, așa cum nici eu nu sunt, îmi imaginez că cererea de retragere a demisiei are exact aceeași valoare pe care ar avea-o cererea unui cetățean oarecare de a fi numit magistrat. Nu presupune cumva reintegrarea în corpul magistraților o procedură legală mai complicată?

3) Dacă, așa cum spune Lia Savonea, cererea de retragere din magistratură a Danei Gîrbovan nu a fost trimisă la Președinție, înseamnă că propunerea numelui Danei Gîrbovan ca ministru de către Viorica Dăncilă fie nu a existat, fie a fost ilegală, întrucât un magistrat nu are voie să fie propus ca ministru. Președintele trebuia să primească, strict în această ordine, mai întâi cererea de retragere din magistratură a Danei Gîrbovan și abia pe urmă propunerea de numire a ei ca ministru. Fără prima cerere, propunerea nu are obiect. A primit Președintele vreo propunere scrisă, oficială, sau s-a bazat și el pe informațiile vehiculate în presă? Căci, repet: dacă a primit-o, ea era ilegală, căci ar fi trebuit să semneze în prealabil decretul de ieșire din magistratură; dacă nu a primit-o, nu putea să refuze ce nu a primit.

Oricum ar sta lucrurile, mi se pare hazardat să vorbim despre stat de drept și respectul legii atunci când trei dintre cele mai importante instituții ale statului român, Președinție, Guvern și CSM, nu respectă cu maximă rigoare litera legii. Undeva, în acest circuit, avem o gravă încălcare a legii, și nesancționarea ei nu face decât să perpetueze relativismul legal care pune de câțiva ani încoace în pericol statul de drept din România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • - da, dom'le, da, da' n-ai cui spune, romanii parca-s un mozaic de haite, NU POPOR, plus maidanezii simpli pe cont propriu ........... si exceptiile-s multe, dar cine baga de seama ??? - incepe sa nu-mi mai pese ..........
    • Like 1
  • Cu ce drept se joaca cu noi? Ce suntem copii si foloseste principiul daca nu imi dati
    ce vreau imi iau jucariile si ma intorc de unde am venit.
    • Like 4
  • Nu ma pricep la chitibusuri avocatesti.
    Dar am citit un material scris de un judecator, in care se precizeaza ca CSM a luat act de demisie. Si a aprobat cererea.
    Prin urmare, DG este considerata demisa. Chiar daca ocupa postul, o perioada - conform legii-, nu mai este titular.
    Prin urmare, nu mai poate sa-si retraga demisia inregistrata si aprobata.
    In plus, demisia trebuie sa ajunga pe birou Presedintelui, cu avizul CSM.
    El decide daca aproba sau nu.
    Blocarea actului este o incalcare a Legii si cei in cauza trebuie trasi la raspundere.
    Indiferent cine sunt si ce functii ocupa.
    Dar cine poate sa-i traga la raspundere?
    In concluzie, DG este la pixul Presedintelui. Cine ocoleste calea legala, este pasibil de pedeapsa........
    • Like 2
  • Chiar dacă admitem cazul în care numita are acoperire regulamentara și poate reveni bine-mersi în funcția abandonată cu atâta repeziciune, regulamentul respectiv TREBUIE schimbat deîndată. Aici nu e doar despre PSD, mai multe guvernări la rând, inclusă fiind și aceea a lui Băsescu, au tolerat abuzul ăsta. Pe lângă faptul că trebuie desființate pensiile speciale (toate!), e necesară și o echivalare a stilului de muncă stat-privat. Statul trebuie să ia exemplul eficientei care guvernează sectorul privat. Ineficienții din privat dispar subit de pe piață dacă adoptă atitudinea asta laxă, specifica instituțiilor statului. Jos cu privilegiile sectorului de stat!
    • Like 1
    • @ cristiansirb
      Gabi check icon
      Subscriu.
      +Big Like
      Sunt total de acord că statul trebuie să fie cel puţin la fel de eficient ca sectorul privat. O ţară ar trebui rulată precum o firmă. Fără deficit. Fără împrumuturi.
      Jos cu privilegiile angajaţilor de stat. Jos cu pensiile speciale.
      • Like 2
  • Gabi check icon
    Iată cam ce ştiu despre repercursiunile unei demisii în alte ţări:
    În Japonia; demisia este un fel de „Hara-kiri profesional”, o mare rușine sancţionată în viitoarele posturi la stat, dar mai ales la privat. La următoarele intervieuri ţi se vor cere multe explicații şi justificări în legătură cu demisia care se vor verifica cu fostul angajator. E cam nasol, neică.

    În SUA și Canada, CV-ul angajatului este un fel de „carte de muncă” în care trebuie să-ți treci tot istoricul tău de muncă. Nu ai cum să minți unde și perioadele de timp unde ai lucrat căci, deobicei, sunt verificate referinţele de la foştii angajatori. Dacă încerci cumva să „escamotezi” un job din CV, la următorul intervieu vei fi întrebat despre perioada de timp care-ţi lipsește între job-urile din CV. Deci nu ţine să zici, „eu mi-am plătit chiria cu banii pe care i-am câştigat uitându-mă sub capacele de bere” - că nu te va crede nimeni și vei fi respins drept un individ cel puţin dubios în care nu se poate avea încredere. În special dacă porţi bască neagră, ai părul prins în coadă la spate şi ai pe gât tatuaje cu comandante Che Guevara şi Putin. E mai bine să nu te prezinţi aşa, mai ales dacă ai de plătit lunar un credit la bancă :)

    În Europa de vest (Anglia, Germania, Olanda, Belgia, Franța, Italia, ţările scandinave) - n-am idee ce repercursiuni are un angajat care-și dă demisia, dar presupun că ar trebui să fie cam la fel (?).

    În România? La job-urile din privat, din câte știu, nu prea se verifică referinţele de la foştii angajatori. Şi asta îi dă posibilitatea candidatului să-și treacă cam ce-i convine lui în CV, sau să ascundă anumite job-uri de unde a plecat în condiții necivilizate, (lipsă preaviz, neglijenţă, delapidare, etc).
    La stat? se ştie! se intră pe pile, cunoştiinţe sau relații. Elevul şi-a dat demisia. Adică a zis „piua”, a ieşit puţin din „clasă” şi s-a dus la toaletă până când se vor linişti lucrurile. Apoi, vine înapoi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
    Chiar dacă un funcționar, manager sau ministru își dă demisia, nu-i vreo problemă. Că e transferat sau își găsește în altă parte, tot la stat. Din această cauză, demisia dintr-o funcție de stat nu înseamnă nimic mai mult decât transferul într-un alt post călduţ, tot la stat.
    Trai, nenică! Conseciinţele demisiei unui funcţionar de stat sunt 0 (zero) chiar şi atunci când din cauza incompetenţei, neglijenţei sau nepăsării, funcţionarul a cauzat moartea unor contribuabili care i-au plătit salariul.
    Până acum nu s-a auzit la ştiri ca vreunul să fi păţit vreo conseciinţă serioasă. De obicei, managerul sau ministrul care şi-a dat demisia nu i se pune nici sechestru pe proprietate, nici măcar nu a plătit vreo mică amendă. Ci, pur şi simplu va fi ...reciclat.
    În România nu există vreo suferinţă după demisia dintr-un post la stat. Şi, consecinţele sunt lipsa de responsabilitate şi nesimţire generală. Ei şi? ...păi dacă „merge și aşa”?!
    • Like 5
  • Ceea ce ai observat este de fapt esență guvernariiPSD, un fel de a te prezenta ca o umbra în locul persoanei și dacă prostul îl saluta... l-ai tradus cum spunea Caragiale, dacă nu te saluta descoperă ca a fost doar o umbra și nu o persoana. Ce este mai grav este ca CCR, Avocatul Poporului și alte instituții care trebuie sa vegheze aplicarea legilorkinclusiv Președenția) închid ochii la aceste fapte grave, de aici sentimentul de instabilitate din sufletul romanului contribuabil. De ce Legea scrisa și clara are nevoie de interpretările adresate unei umbre!? De ce nu se constata clar, eludarea și ignorarea ei? Cum poți striga despre dreptate, solidaritate și civism când astfel de evenimente (din păcate nu puține) ne invadează spiritul de Roman. Nu a scăpat nici o instituție de acest flagel : biserica, armata, sănătatea, cultura, justiția și dacă înțelegeți tocmai intelectualitatea, adică persoanele care gândesc un pic mai departe de rate și rechizite la copii.
    • Like 2
  • Ina18 check icon
    In contractul de munca exista
    termenul de preaviz.
    Intre 20 si 45 de zile,in functie de pazitia ocupata.
    Pana la implinirea zileleo de preaviz,stabilite in contract,angajatul ramane angajat.
    Deci:
    -Savonea ,ca fulgerul,a luat act de cererea de demisie,in cateva zeci de secunde.iar Dancila,tot fulgeratoare,a trimis propunerea numitei Garbovan.
    Care,oficial,inca era pe postul vechi.
    Legal:
    -sustinatoarea SS.doamna Garbovan se poate intoarce.
    Moral:
    -cu coada-ntre picioare si nedorita de o parte din fostii colegi.
    PS Uf! Bine ca scaparam de aceasta madame,e drept ca nenea "Alta intrebare" (si cei pe care-i reprezinta )sta la cotitura,,cu ciomagul la picior,dar e tot mai jigarit.
    • Like 2
    • @ Ina18
      GabiC check icon
      Pai nu e chiar asa:
      Daca esti in preaviz- inseamna ca esti inca magistrat; Daca esti magistrat NU POTI sa fii numit/a politic.
      • Like 5
  • Exista f. multa ipocrizie in fiecare dintre noi si aceasta izovoraste din latura puternic subiectiva a individului. Din pacate, subiectivismul ne afecteaza dreapta judecata si ne stramba deciziile si actiunile. In cazul de fata, presedintele Iohannis a fost subiectiv, gresind atat dpdv tehnico-juridic, cat si politic, dar si moral. Votul romanilor oferit la referendumul din primavara viza o chestiune concreta, ci nu capacitatea politica a unui guvern de a propune la justitie o persoana calificata profesional in domeniul ministerului in speta. Un asemenea vot nu poate fi folosit ca joc politic pentru a respinge candidatura unei persoane pentru a carei capacitate profesionala si probitate morala gireaza chiar breasla profesionala din care provine (in speta CSM). Apoi, retragerea demisiei de catre judecatoare in speta este posibila din doua motive. Unul, legat de faptul ca incetarea mandatului de judecator intervine nu din momentul inaintarii demisiei, ci din acela al semnarii decretului prezidential. Faptul ca nu fusese semnat inca decretul nu impieta in posibilitatea lui Garbovan de a fi propusa si acceptata de catre presedinte, intrucat aceasta procedura era inlauntrul procesului de finalizare a traseului de demisionare a unui judecator. In momentul in care ar fi fost acceptata de catre presedinte, acesta semna decretul si ii inceta mandatul de judecator. Abia ulterior era numita oficial in functia de ministru, dupa parcurgerea unei proceduri specifice. Era si o chestiune morala, intrucat se cunostea faptul ca judecatoare demisiona din aceasta functie strict pentru mandatul de ministru. Apoi, demisia opereaza dupa un termen de preaviz. Inlauntrul acestui termen de preaviz, care curge in favoarea angajatorului, angajatul are posibilitatea de a-si retrage demisia, care de aceasta data nu mai este un act unilateral de vointa al angajatului, ci se circumscrie exclusiv vointei angajatorului (acceptarea retragerii demisiei ramane la latitudinea angajatorului). Aceasta posibilitate, desi nu este reglementata expres in Codul muncii, este acceptata in practica, potrivit doctrinei juridice de specialitate, precum si a intregii jurisprudente nationale si internationale (juristii cu patalama cunosc aceste aspecte).
    • Like 0
  • Si daca nu ar fi o incalcare a legii , probabil amindoua aceste specimene mult prea galagioase pentru statutul de judecator, ar trebui sa incerce sa aprofundeze aceste doua concepte : moralitate si justete.
    Nu de alta , dar justitia inseamna moralitate si justete nu doar legalitate. De aia nu se numeste Voicustitie, fie ca vine de la Voiculescu, fie ca vine de la Catalin Voicu .
    In materie de moralitate si justete Garbovan si Savonea ar trebui sa mearga inapoi la cei 7 ani de acasa .
    Pe linga asta toata tarasenia demonstreaza fara tagada existenta unei clici sau cum plastic le numea TT , "centre de reflectie" care nu au nici o legatura cu reforma justitiei.
    Noroc ca avem SRI , in tara asta ...
    • Like 3
  • Ce o tot dați cu "nu știu ce spune legea", puneți mana pe Google și căutați, este definită în articolul 81 din codul munciihttps://www.codulmuncii.eu/titlu-2/capitol-5/sectiune-8/articol-81.html
    Acolo nu se pomenește nimic despre posibilitatea ca o demisie să fie retrasă de către demisionar.
    Și mai văd confuzii despre preaviz, nu e ce credeți voi. Când demisionezi, există o perioadă de timp, de preaviz, în care să dai timp angajatorului să îți găsească un înlocuitor și să îți lași în ordine îndatoririle înainte de plecare. Nu e perioadă de grație în care să te răzgândești.
    • Like 4
    • @ Nicu Buculei
      E bine ca ne puneti la punct si ca manuiti cu atat de multa dezinvoltura legea, doar ca faceti o confuzie. Destul de mare, zic eu. Eu am dat ca exemplu demisia unui angajat pentru ca era o situatie pe care o cunosteam. Faptul ca legea nu vorbeste de posibilitatea retragerii demisiei e irelevant cat timp nu o interzice. Tine strict de cele doua parti. Dar sa revenim la oile noastre... Confuzia pe care o faceti este ca va referiti la Codul muncii cand vorbim despre demisia din magistratura. Eu am vorbit despre demisia angajatilor doar ca principiu, banuind ca putem extrapola aspectele acesteia in cazul demisiei din magistratura. Dar demisia din magistratura nu are treaba cu Codul muncii. Pentru ca nu e demisia de la un loc de munca, ci dintr-un corp profesional cu un anumit statut. Ca sa simplificam: demisia de la un loc de munca presupune ca nu mai muncesti intr-un anume loc de munca, pe cand demisia din magistratura inseamna ca nu vei mai putea fi magistrat nicaieri. La niciun loc de munca. Mare diferenta! Cam asta ar fi confuzia.
      Sigur ca pe Google ne putem uita toti. Apropo de asta, eu v-as sugera sa va uitati la legea 92/1992, nu la Codul muncii. Doar ca lucrurile sunt mai complicate, inclusiv autorul nu e sigur si pe buna dreptate. Eu, cel putin, marturisesc ca habar n-am si doar imi dau cu parerea cu putinele elemente pe care le am la dispozitie. Doar d-va pareti pe aici sa aveti certitudini, ceea ce e minunat.
      • Like 0
    • @ Nicu Buculei
      .desi nu știu exact ce spune legea, cred că există o deosebire între o demisie a unui angajat obisnuit și o cerere de retragere din magistratură. Magistrații sunt numiți de presedinte și sunt inamovibili. Ar trebui vazut exact care este procedura atunci cand un judecător renuntă el, de bună voie, la a fi judecător…unde face cerere si cine si în ce condiții o aprobă…normal ar trebui ca tot presedintele, cel care a facut numirea, să emită un act de eliberare din functie…ar trebuie să fie simetric ..cine numeste te si eliberează din funcție...ori asta nu s-a intamplat in cazul de față ... deci chestia cu dna garbovan a fost un soi de cacealma...este nu mai este magistrat...vă dați seama că astia stiu cum să facă să nu riste nimic.
      • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult