„Retragerea demisiei”. Undeva se pare că avem o încălcare a legii

- da, dom'le, da, da' n-ai cui spune, romanii parca-s un mozaic de haite, NU POPOR, plus maidanezii simpli pe cont propriu ........... si exceptiile-s multe, dar cine baga de seama ??? - incepe sa nu-mi mai pese ..........

Cu ce drept se joaca cu noi? Ce suntem copii si foloseste principiul daca nu imi dati
ce vreau imi iau jucariile si ma intorc de unde am venit.

Nu ma pricep la chitibusuri avocatesti.
Dar am citit un material scris de un judecator, in care se precizeaza ca CSM a luat act de demisie. Si a aprobat cererea.
Prin urmare, DG este considerata demisa. Chiar daca ocupa postul, o perioada - conform legii-, nu mai este titular.
Prin urmare, nu mai poate sa-si retraga demisia inregistrata si aprobata.
In plus, demisia trebuie sa ajunga pe birou Presedintelui, cu avizul CSM.
El decide daca aproba sau nu.
Blocarea actului este o incalcare a Legii si cei in cauza trebuie trasi la raspundere.
Indiferent cine sunt si ce functii ocupa.
Dar cine poate sa-i traga la raspundere?
In concluzie, DG este la pixul Presedintelui. Cine ocoleste calea legala, este pasibil de pedeapsa........

Chiar dacă admitem cazul în care numita are acoperire regulamentara și poate reveni bine-mersi în funcția abandonată cu atâta repeziciune, regulamentul respectiv TREBUIE schimbat deîndată. Aici nu e doar despre PSD, mai multe guvernări la rând, inclusă fiind și aceea a lui Băsescu, au tolerat abuzul ăsta. Pe lângă faptul că trebuie desființate pensiile speciale (toate!), e necesară și o echivalare a stilului de muncă stat-privat. Statul trebuie să ia exemplul eficientei care guvernează sectorul privat. Ineficienții din privat dispar subit de pe piață dacă adoptă atitudinea asta laxă, specifica instituțiilor statului. Jos cu privilegiile sectorului de stat!

Iată cam ce ştiu despre repercursiunile unei demisii în alte ţări:
În Japonia; demisia este un fel de „Hara-kiri profesional”, o mare rușine sancţionată în viitoarele posturi la stat, dar mai ales la privat. La următoarele intervieuri ţi se vor cere multe explicații şi justificări în legătură cu demisia care se vor verifica cu fostul angajator. E cam nasol, neică.

În SUA și Canada, CV-ul angajatului este un fel de „carte de muncă” în care trebuie să-ți treci tot istoricul tău de muncă. Nu ai cum să minți unde și perioadele de timp unde ai lucrat căci, deobicei, sunt verificate referinţele de la foştii angajatori. Dacă încerci cumva să „escamotezi” un job din CV, la următorul intervieu vei fi întrebat despre perioada de timp care-ţi lipsește între job-urile din CV. Deci nu ţine să zici, „eu mi-am plătit chiria cu banii pe care i-am câştigat uitându-mă sub capacele de bere” - că nu te va crede nimeni și vei fi respins drept un individ cel puţin dubios în care nu se poate avea încredere. În special dacă porţi bască neagră, ai părul prins în coadă la spate şi ai pe gât tatuaje cu comandante Che Guevara şi Putin. E mai bine să nu te prezinţi aşa, mai ales dacă ai de plătit lunar un credit la bancă :)

În Europa de vest (Anglia, Germania, Olanda, Belgia, Franța, Italia, ţările scandinave) - n-am idee ce repercursiuni are un angajat care-și dă demisia, dar presupun că ar trebui să fie cam la fel (?).

În România? La job-urile din privat, din câte știu, nu prea se verifică referinţele de la foştii angajatori. Şi asta îi dă posibilitatea candidatului să-și treacă cam ce-i convine lui în CV, sau să ascundă anumite job-uri de unde a plecat în condiții necivilizate, (lipsă preaviz, neglijenţă, delapidare, etc).
La stat? se ştie! se intră pe pile, cunoştiinţe sau relații. Elevul şi-a dat demisia. Adică a zis „piua”, a ieşit puţin din „clasă” şi s-a dus la toaletă până când se vor linişti lucrurile. Apoi, vine înapoi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Chiar dacă un funcționar, manager sau ministru își dă demisia, nu-i vreo problemă. Că e transferat sau își găsește în altă parte, tot la stat. Din această cauză, demisia dintr-o funcție de stat nu înseamnă nimic mai mult decât transferul într-un alt post călduţ, tot la stat.
Trai, nenică! Conseciinţele demisiei unui funcţionar de stat sunt 0 (zero) chiar şi atunci când din cauza incompetenţei, neglijenţei sau nepăsării, funcţionarul a cauzat moartea unor contribuabili care i-au plătit salariul.
Până acum nu s-a auzit la ştiri ca vreunul să fi păţit vreo conseciinţă serioasă. De obicei, managerul sau ministrul care şi-a dat demisia nu i se pune nici sechestru pe proprietate, nici măcar nu a plătit vreo mică amendă. Ci, pur şi simplu va fi ...reciclat.
În România nu există vreo suferinţă după demisia dintr-un post la stat. Şi, consecinţele sunt lipsa de responsabilitate şi nesimţire generală. Ei şi? ...păi dacă „merge și aşa”?!

Ceea ce ai observat este de fapt esență guvernariiPSD, un fel de a te prezenta ca o umbra în locul persoanei și dacă prostul îl saluta... l-ai tradus cum spunea Caragiale, dacă nu te saluta descoperă ca a fost doar o umbra și nu o persoana. Ce este mai grav este ca CCR, Avocatul Poporului și alte instituții care trebuie sa vegheze aplicarea legilorkinclusiv Președenția) închid ochii la aceste fapte grave, de aici sentimentul de instabilitate din sufletul romanului contribuabil. De ce Legea scrisa și clara are nevoie de interpretările adresate unei umbre!? De ce nu se constata clar, eludarea și ignorarea ei? Cum poți striga despre dreptate, solidaritate și civism când astfel de evenimente (din păcate nu puține) ne invadează spiritul de Roman. Nu a scăpat nici o instituție de acest flagel : biserica, armata, sănătatea, cultura, justiția și dacă înțelegeți tocmai intelectualitatea, adică persoanele care gândesc un pic mai departe de rate și rechizite la copii.

In contractul de munca exista
termenul de preaviz.
Intre 20 si 45 de zile,in functie de pazitia ocupata.
Pana la implinirea zileleo de preaviz,stabilite in contract,angajatul ramane angajat.
Deci:
-Savonea ,ca fulgerul,a luat act de cererea de demisie,in cateva zeci de secunde.iar Dancila,tot fulgeratoare,a trimis propunerea numitei Garbovan.
Care,oficial,inca era pe postul vechi.
Legal:
-sustinatoarea SS.doamna Garbovan se poate intoarce.
Moral:
-cu coada-ntre picioare si nedorita de o parte din fostii colegi.
PS Uf! Bine ca scaparam de aceasta madame,e drept ca nenea "Alta intrebare" (si cei pe care-i reprezinta )sta la cotitura,,cu ciomagul la picior,dar e tot mai jigarit.

Exista f. multa ipocrizie in fiecare dintre noi si aceasta izovoraste din latura puternic subiectiva a individului. Din pacate, subiectivismul ne afecteaza dreapta judecata si ne stramba deciziile si actiunile. In cazul de fata, presedintele Iohannis a fost subiectiv, gresind atat dpdv tehnico-juridic, cat si politic, dar si moral. Votul romanilor oferit la referendumul din primavara viza o chestiune concreta, ci nu capacitatea politica a unui guvern de a propune la justitie o persoana calificata profesional in domeniul ministerului in speta. Un asemenea vot nu poate fi folosit ca joc politic pentru a respinge candidatura unei persoane pentru a carei capacitate profesionala si probitate morala gireaza chiar breasla profesionala din care provine (in speta CSM). Apoi, retragerea demisiei de catre judecatoare in speta este posibila din doua motive. Unul, legat de faptul ca incetarea mandatului de judecator intervine nu din momentul inaintarii demisiei, ci din acela al semnarii decretului prezidential. Faptul ca nu fusese semnat inca decretul nu impieta in posibilitatea lui Garbovan de a fi propusa si acceptata de catre presedinte, intrucat aceasta procedura era inlauntrul procesului de finalizare a traseului de demisionare a unui judecator. In momentul in care ar fi fost acceptata de catre presedinte, acesta semna decretul si ii inceta mandatul de judecator. Abia ulterior era numita oficial in functia de ministru, dupa parcurgerea unei proceduri specifice. Era si o chestiune morala, intrucat se cunostea faptul ca judecatoare demisiona din aceasta functie strict pentru mandatul de ministru. Apoi, demisia opereaza dupa un termen de preaviz. Inlauntrul acestui termen de preaviz, care curge in favoarea angajatorului, angajatul are posibilitatea de a-si retrage demisia, care de aceasta data nu mai este un act unilateral de vointa al angajatului, ci se circumscrie exclusiv vointei angajatorului (acceptarea retragerii demisiei ramane la latitudinea angajatorului). Aceasta posibilitate, desi nu este reglementata expres in Codul muncii, este acceptata in practica, potrivit doctrinei juridice de specialitate, precum si a intregii jurisprudente nationale si internationale (juristii cu patalama cunosc aceste aspecte).

Si daca nu ar fi o incalcare a legii , probabil amindoua aceste specimene mult prea galagioase pentru statutul de judecator, ar trebui sa incerce sa aprofundeze aceste doua concepte : moralitate si justete.
Nu de alta , dar justitia inseamna moralitate si justete nu doar legalitate. De aia nu se numeste Voicustitie, fie ca vine de la Voiculescu, fie ca vine de la Catalin Voicu .
In materie de moralitate si justete Garbovan si Savonea ar trebui sa mearga inapoi la cei 7 ani de acasa .
Pe linga asta toata tarasenia demonstreaza fara tagada existenta unei clici sau cum plastic le numea TT , "centre de reflectie" care nu au nici o legatura cu reforma justitiei.
Noroc ca avem SRI , in tara asta ...

Ce o tot dați cu "nu știu ce spune legea", puneți mana pe Google și căutați, este definită în articolul 81 din codul munciihttps://www.codulmuncii.eu/titlu-2/capitol-5/sectiune-8/articol-81.html
Acolo nu se pomenește nimic despre posibilitatea ca o demisie să fie retrasă de către demisionar.
Și mai văd confuzii despre preaviz, nu e ce credeți voi. Când demisionezi, există o perioadă de timp, de preaviz, în care să dai timp angajatorului să îți găsească un înlocuitor și să îți lași în ordine îndatoririle înainte de plecare. Nu e perioadă de grație în care să te răzgândești.