„România este un rai al consumatorilor, din punct de vedere al telecomunicațiilor. Conduci un Ferrari la preț de Dacia”. INTERVIU cu Mostafa El Beltagy, Consumer Business Unit Director, Vodafone România

„Una din scenele la care mă gândesc este ziua în care vom veni la birou. Încerc să vizualizez ce ar însemna să intru și să văd 20-30-40 de colegi.

Și cred că o să avem nevoie de o formă de „reabilitare”. O spun în glumă, dar a trecut ceva de când lucrăm de acasă. Așa cum am avut un șoc când am început să lucrăm de acasă, cred că vom avea un șoc când ne vom întoarce”, spune Mostafa El Beltagy, Consumer Business Unit Director, Vodafone România, vorbind despre ceea ce a devenit în ultimul an „noul normal” pentru multe business-uri - munca de acasă.

În ultimul an, companiile au fost nevoite să implementeze cele mai bune soluții pentru a rezista provocărilor aduse de criza sanitară. Iar în multe dintre situații, două au fost cuvintele cheie: digitalizare și flexibilitate.

Indiferent ce va aduce viitorul, acestea vor rămâne valabile. „La Vodafone, de exemplu, încercăm să deschidem drumul către digitalizare. A devenit ușor să faci tranzacții cu noi, creăm produse care sunt complet digitale, precum Vodafone Flex. Dar știu că acest lucru nu se va întâmpla pe scară largă imediat. Pentru business-urile mici, exită un paradox de tipul oul sau găina. Nu investești într-o platformă digitală, dacă simți că utilizatorul tău nu e pregătit. Dar dacă nu investești în a crea o platformă digitală, utilizatorul tău va fi vreodată pregătit?”, spune Mostafa El Beltagy într-un interviu pentru Republica.ro, pe care vă invităm să îl citiți mai jos.

Pandemia v-a prins departe de casă, în România. Cum a fost pentru dvs. această perioadă, în care, ca majoritatea oamenilor, nu ați putut călători și nu v-ați putut revedea țara de origine - Egiptul?

Din cauza pandemiei, evenimentele sociale au avut loc mai mult online, reuniunile de familie s-au petrecut online și nu fizic, ceea ce înseamnă că am putut participa, în ciuda faptului că ei sunt în Egipt, iar eu în România. Multe cine de familie, din casa părinților mei, s-au mutat pe Zoom. Acest lucru ne-a permis să participăm mai des la evenimentele de familie și între prieteni, am putut menține o legătură mai apropiată cu cei dragi.

Când școlile n-au fost deschise, copiii mei s-au dus la școală și, dacă am fi fost în Egipt, poate că aș fi fost mai stresat, m-aș fi temut pentru siguranța bunicilor, pe care ar fi vrut să-i întâlnească. Mi-aș fi făcut griji cu privire la riscurile la care ar fi fost expuși, iar pentru că am fost aici m-am simțit mai relaxat. A existat doar riscul nostru.

Cum a decurs experiența școlii online, care, pentru multe familii, s-a dovedit o provocare?

Trebuie să recunosc că a fost o provocare. Am doi băieți gemeni care au patru ani și o fetiță, în vârstă de 6 ani. În cazul gemenilor, să îi convingi să stea în fața ecranului laptopului sau al tabletei nu e foarte ușor, să îi determini să păstreze liniștea și să își asculte profesoara nu e ușor. Soția mea a purtat povara aici, pentru că m-am încuiat în biroul meu, dar când ieșeam pentru 10 minute îi puteam vedea fugind încoace și încolo. Școala online, la această vârstă fragedă, este destul de dificilă, dar le-a dat un orizont de așteptare, erau fericiți să își vadă profesoara și prietenii. A fost ca o mică fereastră spre lume pe care au putut-o ține deschisă. A fost mai eficientă pentru fetița mea de șase ani, care poate urma instrucțiuni mult mai bine, poate scrie și desena liniștită. În mod clar am încercat să le limitez timpul de ecran într-o manieră sănătoasă. Acum copiii știu să folosească dispozitivele digitale, fie că e vorba de computere sau tablete.

Majoritatea angajaților Vodafone România lucrează acum de acasă. A fost pentru prima dată când ați lucrat la distanță pentru o perioadă atât de lungă de timp? Cum v-ați adaptat la acest nou stil de a face lucrurile?

Nu am mai lucrat niciodată de acasă și nu am fost un fan al acestui mod de lucru. E foarte bine să lucrezi de acasă când ai o misiune specifică - să scrii un document, să pregătești o prezentare, să faci o analiză, și ai nevoie de izolare să te concentrezi și faci acest lucru pentru o zi sau două. Dar când ai pe cineva într-o întâlnire de la distanță, în timp ce 10 oameni sunt împreună, într-o sală, acea persoană devine adesea izolată în conversație, nu poate participa eficient, pierde multe informații. Așa că nu am fost niciodată un susținător al muncii de acasă. Însă când toți ne-am mutat în acest mediu de muncă de acasă și suntem toți în videoconferință, lucrurile merg mult mai eficient. Trebuie ca majoritatea să participe în acest fel, pentru ca munca la distanță să funcționeze. 

Ați reușit să descoperiți avantaje în munca de acasă?

Munca de acasă vine cu marele avantaj al puterii de concentrare. Cred că subestimăm de multe ori nivelul de distragere care are loc în timpul unei zile la birou. Dar e o sabie cu două tăișuri. Pentru că mult din ceea ce numim „distragere” și socializare este parte din ceea ce ne menține motivați și fericiți și ne face să fim oameni, la finalul zilei. Nu suntem doar niște creaturi care îndeplinesc o sarcină și se mută la alta. Cred că, în timpul lucrului de acasă, mare parte din impactul social al muncii s-a diminuat. Chiar dacă există un avantaj în ceea ce privește productivitatea, nu există un avantaj în ceea ce privește moralul, spiritul de echipă, sentimentul de apartenență și implicarea. Cred că trebuie să cântărim toate aceste lucruri. Eu obișnuiam să mă plimb în birou și să încep o conversație cu oricare din cei 100 de oameni care lucrau la etajul al șaptelea din sediul nostru central. Și nu vă pot spune cât de valoroasă era acea conversație pentru mine, pentru că era complet neoficială, îmi dădea o perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul echipei, asupra a ce trebuie să schimbăm. Și acele 5-10 minute de conversație între întâlniri erau așa o sursă puternică de informații. Astăzi, oricât aș încerca să reproduc aceste situații - și credeți-mă că încerc, nimic nu poate egala momentul în care intri în vorbă cu cineva la dozatorul de apă sau în bucătărie. Nu poți înlocui asta și nu cred că poți înlocui energie unei echipe. Puterea a zece oameni cu o cutie de pizza, într-o cameră, care-și petrec ziua gândindu-se la o soluție, nu o poți găsi pe Zoom sau în Teams. Poți găsi o parte, dar simt că puterea colaborativă a muncii s-a diminuat. Avem argumente pro și contra muncii de acasă. Viitorul va fi bazat pe ceea ce vom ști să luăm mai bun dintr-o situație sau din alta, pe măsură ce ne vom întoarce treptat la birou. Totuși, nu cred că ne vom întoarce la o săptămână de 4 sau 5 zile de muncă la birou.

Fie că vom continua să lucrăm de acasă sau nu, experiența aceasta ne-a arătat că digitalizarea trebuie să joace un rol cheie în societatea românească. Ce standarde credeți că ar trebui să atingem în privința digitalizării în perioada următoare?

Esența digitalizării este să poți continua să faci o acțiune pe care o făceai în lumea fizică într-o manieră digitală.

Digitalizarea transporturilor, prin servicii precum UBER, nu a însemnat că nu mai ai mașini pe străzi. A însemnat doar că accesul la acea mașină a devenit mai convenabil, mai simplu și mai ușor de atins.

În ceea ce privește digitalizarea, sunt câteva lucruri pe care noi, la Vodafone, ne-am concentrat la nivel de companie. Digitalizarea educației, de exemplu. Acest lucru are un mare impact în societate. Cât de mult putem digitaliza educația, cât de mult putem reduce decalajul între cei care au acces la lumea digitală și cei care nu au? Acestea sunt zonele unde noi putem juca un rol plin de însemnătate. Acest lucru începe de la acces și am lucrat cu autoritățile pentru a livra peste 150.000 de tablete destinate celor care altfel nu le-ar fi putut avea. Acesta este primul pas, accesul - prin tabletă, prin rețeaua noastră. Dincolo de acces, am lucrat la crearea de conținut educațional. În programul Școala din Valiză, am lucrat împreună cu Fundația Vodafone și alți membri ai societății pentru a crea conținut pentru copii și l-am pus pe platforma noastră, pentru ca elevii să aibă acces la el. Acestea sunt doar o parte din acțiunile pe care le facem pentru digitalizare.

Dar cred că întrebarea are un sens mai larg. Cred că în România avem un drum lung de parcurs, încă avem o cultură a tranzacțiilor digitale destul de redusă. Cred că aceste lucruri se vor schimba cu timpul și vedem deja o accelerate accelerare a trendurilor.

Așadar ce acțiuni ar trebui să poată să facă astăzi un cetățean din fața calculatorului?

Ar trebui să poți să îți comanzi cumpărăturile online, să poți utiliza semnătura electronică pe toate documentele și să fie acceptate oriunde. Nu ar trebui să fie nevoie să mergi nicăieri pentru a semna un document. Ar trebui să poți autoriza tranzacții bancare din confortul casei tale, să interacționezi cu autoritățile statului, să îți rezolvi orice fel de cereri și să procesezi documente printr-un canal online. Trebuie să ai acces la entertainment și la jocuri fără să cumperi niciun CD. Lumea modernă îți permite să nu te ridici de pe canapea și să îți gestionezi 99% din viață în online. Ce rămâne este interacțiunea socială, fizică, pe care nu o vei putea înlocui niciodată complet. Dar tot ce ține de birocrație, tranzacții, tot ce nu implică emoții ar trebui să poți face online.

Ce rol joacă infrastructura oferită de o companie de telecomunicații în digitalizarea statului?

Cred că în România suntem foarte norocoși să avem una din cele mai bune infrastructuri digitale din lume. Prin accesul nostru la rețele prin fibră optică, vitezele pe care le avem pe rețelele mobile și acoperirea lor, suntem una din cele mai avansate țări din Europa și într-o poziție foarte înaltă în lume. Mai avem poate zone rurale care au nevoie de o acoperire mai bună, dar în cea mai mare parte, din perspectiva infrastructurii, suntem în frunte. Trebuie să continuăm să rămânem la fel, pe măsură ce lumea evoluează.

Nu cred însă că infrastructura este problema. Numărul celor care nu au încă smartphone-uri, care nu au acces la tablete, numărul celor care își fac tranzacțiile online sau plătesc cu cardul online - aici pierdem puncte în comparație cu alte state europene, unde o parte mai mare a societății este mai echipată, mai dispusă să facă aceste activități online.

Există un paradox: deși România este pe o poziție de top în privința accesului la internet, este pe ultimul loc în Indicele European al Societății Digitale la digitalizarea IMM-urilor. Cum vă explicați această situație și cum poate fi ea depășită?

La Vodafone, de exemplu, încercăm să deschidem drumul către digitalizare. A devenit ușor să faci tranzacții cu noi, creăm produse care sunt complet digitale, precum Vodafone Flex. Dar știu că acest lucru nu se va întâmpla pe scară largă imediat. Pentru business-urile mici, există un paradox de tipul oul sau găina. Nu investești într-o platformă digitală, dacă simți că utilizatorul tău nu e pregătit. Dar dacă nu investești în a crea o platformă digitală, utilizatorul tău va fi vreodată pregătit? Cred că aici avem puțină tensiune. Noi știm că se va întâmpla în cele din urmă, iar unul dintre scopurile noastre este să ajutăm la digitalizarea firmelor mici și mijlocii. Pentru a putea găsi soluții ca să construiască soluții digitale pentru clienți. Oamenii care fac asta cât mai curând vor fi mult mai bine plasați în viitor. În timpul pandemiei am văzut acest lucru: companiile care au făcut pași înspre digitalizare s-au descurcat mult mai bine în contextul lockdownului și a pandemiei decât cele care se gândeau să înceapă doar pentru că pandemia era acolo. Cu pandemie sau fără, acesta este un pas esențial pentru orice afacere și aici intervine rolul nostru în a ajuta.

Ați menționat Vodafone Flex. Ce înseamnă acest serviciu?

Vodafone Flex este inspirat de la companiile native digital. Vodafone Flex reprezintă pentru comunicații ceea ce Revolut reprezintă pentru banking. Vrem să construim un produs complet digital. În cazul băncilor, nimeni nu se gândea că nu vei mai merge la sucursală, nu vei mai vorbi cu un casier și nu vei completa un formular pentru a-ți deschide un cont. Dar acum poți. Cred că același lucru este valabil pentru comunicații. Cu Vodafone Flex poți să îți faci un abonament fără să mergi nicăieri, poți să îți gestionezi serviciul și produsele în același fel în care îți gestionezi abonamentul la Amazon Prime sau Netflix. Dacă vrei să îl schimbi mâine, îl schimbi. Dacă vrei să adaugi ceva, adaugi. Dacă vrei să îți modifici numărul de minute internaționale, poți să o faci cu un simplu click. Nu trebuie să ai teama că vei depăși costurile sau că vei rămâne fără credit, pentru că la fiecare tranzacție poți să alegi și este luată imediat din credit.

În cazul Vodafone Flex, flexibilitatea vine din relațiile de zi cu zi, flexibilitatea vine din faptul că luna asta vreau să am date nelimitate, luna viitoare vreau să plătesc pentru roaming. Flexibilitatea vine din abilitatea de a face schimbări conform nevoilor tale mai mici, rămânând în același timp în controlul facturii și experienței tale.

Vodafone Flex este marele nostru pariu și cred că acesta este produsul viitorului. Oamenii vor deveni mai digitali în viitor. Chiar dacă în prezent acest serviciu se adresează unui număr de vreo două milioane de clienți, în viitor toată România va avea un soi de abonament care arată ca Vodafone Flex.

Ce este special la piața românească de telecomunicații? Auzim adesea că este o piață foarte competitivă, în ceea ce privește serviciile oferite, dar și costurile.

Conduci un Ferrari la preț de Dacia. Rețelele pe care le avem sunt de cea mai bună calitate, iar prețurile pe care le plătim sunt mai mici decât cele din orice piață comparabilă. Cred că acesta este un rai al consumatorilor din punct de vedere al telecomunicațiilor. Mă gândesc că am conexiune de un giga, acces la toate la toate evenimentele sportive și îmi amintesc că în UK aveam o fracție din toate acestea și plăteam probabil de 10 ori mai mult. Acesta este un loc fantastic în care să fii din perspectiva serviciilor și a prețurilor. Desigur, acest lucru pune presiune pe continuitatea serviciilor și pe consolidarea care ar trebui să se întâmple pe piață. Este dificil să gestionezi această calitate înaltă a serviciilor la acest nivel mic al prețurilor.

V-a surprins acest lucru când ați ajuns aici?

Din fericire, am fost surprins de dinainte, pentru că lucram în biroul din UK, pe regiunea europeană. Am venit în România în câteva rânduri și știam în ce mă bag. Nu am fost surprins, dar prima dată când am venit în România și am văzut cifrele, mi-am spus: Cum de nu facem mai mulți bani în alte părți, dacă reușim să desfășurăm operațiuni atât de bune aici, la nivelurile de cost pe care le gestionăm aici?

Ce ne puteți spune despre profesioniștii pe care i-ați întâlnit în România?

Am întâlnit aici un apetit foarte mare către învățare, către dezvoltare, către a fi deschis în discuții la diferite idei și feluri alternative de a face lucrurile. Când ajungi, ca străin, într-un rol executiv, și s-a întâmplat acest lucru în mai multe țări, de multe ori întâlnești o rezistență mentală, când vii cu idei care sunt contrare felului în care erau făcute lucurile înainte sau care schimbă dramatic stilul de lucru. Aici nu există acest spirit defensiv, această reticență la schimbare, există o deschidere spre a face lucrurile să meargă înainte. Acest lucru chiar a ieșit în evidență când am sosit în urmă cu trei ani.

Cât de bine vi se pare că a rezistat societatea românească, în ansamblu, provocărilor aduse de pandemie?

Pot să comentez doar în ceea ce privește oamenii pe care i-am întâlnit și acea parte din societate pe care am întâlnit-o. La Vodafone, cred că am fost rezilienți ca echipă. Ceea ce ne-a dat un imbold, ca echipă, în Vodafone, a fost sentimentul că avem un scop; Cum ne putem ajuta clienții ale căror nevoi se schimbă peste noapte, cum putem să facem diferența în societate, ce rol pozitiv putem juca? Așa că în loc să ne concentrăm pe noi înșine, ne-am concentrat pe cum putem ajuta.

Cum credeți că va arăta revenirea la stilul obișnuit de a face lucrurile după pandemie?

Una din scenele la care mă gândesc este ziua în care vom veni la birou. Încerc să vizualizez ce ar însemna să intru și să văd 20-30-40 de colegi.

Și cred că o să avem nevoie de o formă de „reabilitare”. O spun în glumă, dar a trecut ceva de când lucrăm de acasă. Așa cum am avut un șoc când am început să lucrăm de acasă, cred că vom avea același șoc când ne vom întoarce. Va trebui să ne adaptăm la noul normal, fiindcă a trecut un an de când nu mai mergem la birou. Când ne vom întoarce, va trebui să luăm lecții despre cum ne putem adapta, să ne gândim ce șoc ar putea suferi sistemul, ce turbulențe s-ar putea petrece și să planificăm bine pașii. Trebuie să păstrăm un nivel bun de incluziune, atât în cazul celor care lucrează de acasă, cât și al celor care lucrează din birou.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp