Foto: Guliver Getty Images
Salut! Numele meu este Ionuț și sunt fost bancher. Am încetat să mai fiu bancher exact acum zece ani. Asta este fraza cu care îmi încep orice tip de declarații zilele astea. Pentru că vremurile în care am fost bancher au fost la momentul respectiv cele mai bune zile ale vieții mele. Am inovat, am schimbat obiceiuri, alături de o echipă minunată de oameni și am riscat ca și cum am fi fost parte a celui mai nebunesc startup de pe pământ. Am riscat controlat și am reușit. Am stat între oameni și am învățat. Este poate cea mai prolifică perioadă a vieții mele, adevărat, potențată de vârstă și de visele tinereții. Unele lucruri ne-au reușit, altele nu, însă ceva a rămas în urmă: memoria unor zile minunate alături de oamenii care mi-au fost și îmi sunt dragi. Către toți cei care astăzi hulesc băncile pentru ca le vine la îndemână, vă spun: acolo sunt oameni. Oameni, care au propriile destine. Muncesc la fel ca noi ceilalți și poate uneori mai din greu. Muncesc, plănuiesc și își făuresc vise, care apoi sunt potențate sau năruite în funcție de felul în care curge viața. Când spunem BĂNCI, când vorbim cu obidă la adresa lor, ne referim și la ei, la oameni. Acestea fiind spuse, să ne întoarcem la oile noastre.
Într-o zi de decembrie, mai multe minți s-au pus la un loc întrebându-se cu ce surse vor acoperi excesele populiste făcute în mod accelerat în ultimul timp. Pentru ca o dată cu trecerea timpului, chiar dacă facem concesie după concesie celor care ne-au votat, fidelitatea lor pălește. Pentru că nu s-a descoperit încă rețeta prin care să sfidăm legile economice și în același timp să îmbunătățim nivelul de trai al populației. Oare crede cineva că economia noastră avea niște rezerve pe care voia să le țină ascunse de restul lumii? Oare crede cineva că economia noastră poate să ia miliarde dintr-un loc fără să afecteze un altul? La urma urmei, economia este un joc cu sumă zero. Singurele resurse care se pot extrage cu forța și împărți la cei mulți, sunt profiturile temporare ale companiilor. Aceste profituri însă nu se mai capitalizează și nu merg înspre investiții. În felul acesta, totul rămâne înghețat precum copacii din Bucureștiul ultimelor zile. Cât oare din bunăstarea românilor de astăzi este adusă de munca companiilor mari? Oare câte locuri de muncă și cât din abundența relativă de astăzi se datorează chiar lor, băncilor?
Îi provoc pe cei ce mă vor înjura cu obidă în urma acestui articol să se gândească dacă în afară de lucrurile rele pe care le-au făcut băncile, au făcut și lucruri bune. Trăim o viață pe datorie. Și asta nu e cauzată de bănci, ci de frustrările noastre din vremea comunistă. Frustrări care astăzi ne sunt alimentate din nou, din dorința de a fi manipulați. Aceasta este democrația. Omul și votul. Mulți au murit pentru asta și astăzi totul este folosit împotriva noastră. Dacă aș fi în tabăra cealaltă, cred că aș huli și eu băncile și corporațiile. Nu este vina votanților. Cred că sunt oameni cinstiți. Lipsurile lor materiale însă sunt astăzi speculate de către politicieni pentru interesul propriu. Nu pentru țară. Nu ca și patrioți așa cum se declară.
Este taxa celor lacomi, a celor care iau cu forța fructul muncii altora. O taxă suplimentară este ceva normal, însă ceea ce se întâmplă este de neimaginat. Oare Europa ne vrea răul? Oare vestul se dovedește mai rău decât a fost estul până acum 30 de ani? Așadar, judecați băncile cu exigență, dar nu le demonizați. Demonii sunt în altă parte.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Isarescu e vinovat de distrugerea industriei de minerit aurifer din Romania. El a decis cu de la el putere ca Romania nu mai trebuie sa cumpere aur (de la industria miniera autohtona). Fiind singurul client abilitat de lege la acel moment a fost bagata in faliment industria minierea a aururlui. Mai mult, dupa putin timp, nemaifiind producatori de lingouri am pierdut si poansonul national. Multumim mult d-le Isarescu.
Tot el a decis trimiterea tezaurului la Londra, fara o explicatie clara. Tot acolo este si acum.
De asemenea el este responsabil pentru politica financiara inchinata bancilor straine si impotriva economiei romanesti. E suficient sa ne amintim cum s-a impotrivit impotriva legii darii in plata, de exemplu. Domnul senator Zamfir vine cu multe dovezi dar Isarescu fuge de audierea in parlament ca dracu de tamiie.
Cum se constituie un grp infractional organizat in lumea bancara?
- Se ia orice banca care acord un credit ipotecar. Sa spunem ca se ia in ipoteca un teren. Il evalueaza la pretul de piata si iti aproba pina la 70% din valoarea evaluata.
- Daca la un moment dat (dupa ceva ani de plata a ratelor) ai o problema si nu mai poti plati incepe distractia. Sa spunem ca apelezi la darea in plata. Ghinion, este valabila numai pentru imobile (in urma presiunilor bancilor, Curtea Constitutonala a permis hacuirea legii intr-un asa hal, in favoarea bancilor, bineinteles). Pina se lamureste legal problema ar trebui sa fii protejat de orice actiune a bancii impotriva ta. Ghinion. Banca incepe cu de la sine putere executarea ipotecii (nu informeaza judecatorul ca mai este un proces pe rol si obtine aprobare de executare).
- Deci primul membru al grupului infractional este chiar banca. Apare si al doilea, executorul judecatoresc, "prietenul" tau. Desi ii spui ca nu se respecta o lege in vigoare el spuna ca banca nu e de acord sa renunte la executare si iti pune tie sechestru pe bunul ipotecat si pe conturile bancare. Ia din conturi tot ce gaseste acolo. Tu incerci sa te aperi in (In)justitia romana. Ghinion. Chiar daca esti abuzat, trebuie sa depui o cautiune ca sa o poti face (cu conturi blocate, bani luati, etc).
- Presupunind ca reusesti sa continui, termenele de judecata dureaza pina la calendele grecesti. Executorul iti prezinta nota de plata (de parca tu ai contract cu el, unde pune maximul prevazut de lege si adauga si TVA peste, depasind maximul stabilit de lege. De ce nu, il impiedica cineva?) Dupa care isi pune in actiune trepadusul de evaluator, al treilea membru al grpului infractional. Acesta iti evalueaza terenul la un pret de 10-15 ori mai mic decit evaluarea initila a bancii (de cel putin 5 ori mai putin decit cota de piata actuala). Si se anunta licitatia de vinzare a bunului. Tu reusesti sa faci o evaluare corecta (pe banii tai). Intre timp executorul pune sechestru si pe alte buniri ale tale deoarece nu rezulta ca se va acoperi "paguba" numai cu bunul scos la vinzare. Fara o aprobare judecatoreasca in acest sens (prima permitea sechestrul numai asupra bunului ipotecat)
- Sa recapitulam: banca, cu rea intentie si nerespectarea legii incepe executarea, executorul sechestreaza si alte bunuri nelegal, tocmeste un evaluator care sa te fure si toti sunt multumiti ca mai ai ceva de luat dupa aceea (alte bunuri). Se urmareste vinzarea bunui ipotecat la un pret cit mai mic in favoarea executorului + evaluatorului + trepadusul care trebuie sa cumpere. Furt ca in Vestul Salbatic.
- In ultima instanta ii trimit executorului instiintare oficiala ca urmeaza sa deschizi plingere penala impotriva grupului infractional din care face parte si acesta se opreste ca prin minune, suspendind executarea.
- Mai ramine sa cistigi procesul/procesele pe care le ai deja cu banca. Mult success!
Referitor la actualele divergente dintre Guvern si Banca Nationala, se poate spune ca, indiferent de partea cui se afla adevarul, BNR plus sistemul financiar - bancar privat au capacitatea, daca vor, sa determine evolutii fie pozitive fie negative ale economiei.
Chiar fara sa fii specialist in finantze, te poti gandi ca daca Guvernul a luat o decizie care i-a nemultumit pe bancheri, acestia au capacitatea financiara de a se razboi cu un guvern pe care il considera ostil si ca atare pot initia ""epresalii"" sau ""contra-reactii"" anti-guvernamentale fie deschis, fie in underground.
Ambele tabere aflate in litigiu, adica Guvernul de-o parte si BNR plus bancile particulare de cealalta parte, nu sunt adunari de maici prea-cuvioase, ci au interese economice si politice bine determinate pe care inceraca sa le impuna societatii si economiei.
Putem sa filozofam cat vrem despre bani pana la urma bunurile fizice, lucrurile concrete ce stau in spatele acestora conteaza.
Nu produci nimic, atunci nu conteaza cat castigi, cati bani ti se dau in mana, fiindca tot nimic valoreaza.
La nivel national doar mutam saracia de la unul la altul. Cam asta e filozofia guvernarii PSD. Sa impartim saracia si nu sa producem bogatie, Suma zero.
Autorul articolului la aceasta face referire.
Profitul e cu totul altceva. Daca incepem sa discutam despre moralitatea profitului atunci nu vom sfarsi dezbaterea nicioda. Sau vom muri inainte de a avea un raspuns.
La fel de manipulator precum pozitia guvernantilor, de altfel.
Pana atunci stai cu parinti si bunicii, cu socrii, trei generatii intr-o casa, precum in China sau Vietnam. Si du-te vineri seara cu sotia la Hotel ca sa ai intimitate.
Sau ce crezi? Crezi ca sunt prost sa-ti construiesc tie casa cand nu am eu?
Nu te obliga nimeni sa iei credit de la banca, dar atunci asuma-ti viata pe care ti-am descris-o mai sus. Si lasa-i pe cei care vor sa traiasca altfel in pace. Nu-i strica de cap.
Nici macar pe vremea lui Ceausescu nu puteai sa-ti cumperi locuinta fara credit.
Nu se mai studiaza matematica la scoala? E greu de adunat unu si cu unu?
Uităm că la bănci lucrează experți în risc. Banca nu pierde decât rareori. Poate și să dea faliment în anumite contexte dar poate și pleca.
În esență banca aduce bani de-acasă îi vinde și face profit. Dacă e lăsată să ia și pielea de pe om sau să scoată prea mult din țară vinovat e statul că nu-i pune limite( dar NU asta, taxa pe lăcomie e populism curat).
Demonizarea băncilor are un autor. Și anume, propaganda. Dacă ne uităm în sus îl vedem pe păpușar. Dacă nu, vom continua să ne batem între noi, păpuși pe sfoară împotriva altor păpuși pe sfoară.