Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Săru'mâna, Emil! Încă o dată îți mulțumesc, că eram pe drojdie”. Dacă voi cu asemenea venituri sunteți pe drojdie, noi, ceilalți, ce să spunem!?

Dumitru Buzatu

Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Dacă nu ar fi de plâns, aș râde citind stenogramele cu replicile lui Dumitru Buzatu. Cel mai mult îmi place replica: „„Săru'mâna, Emil! Încă o dată îți mulțumesc, că eram pe drojdie”.

E bestială! Era pe drojdie omul, după ce de zeci de ani suge ca un vițel neînțărcat la ugerul țării. A devenit vaca costelivă, e ca renii-fantomă, așa cum li se zice renilor efectiv cotropiți de păduchii care le-au supt atâta sânge încât i-au uscat.

Țara nu se usucă ca un ren-fantomă, ci i se dărâmă poduri de-abia construite că au supt din structura de rezistență buzații, îi pleacă copiii prin lume pentru un rost, că în țară e greu de trăit și de făcut viitor. Autostrăzi noi se surpă; și acolo au săpat buzații. Sunt multe plăgi pe țară din cauza infestării cu buzați.

Adevărul e că privindu-i chipul, omul chiar pare pe drojdie și la propriu. A, și ceva esențial: era pe drojdie cu pensie specială, cu salariu de președinte de consiliu județean și cu o avere de nabab. Dacă voi cu asemenea venituri sunteți pe drojdie, noi, ceilalți ce să spunem!? Că suntem morți!?

Nu e de lepădat nici fraza: Gata! Da, da! Dar cât durează ca să-i spun lui Emil să vină cu mâncarea caldă?

Buzatu nu era doar pe drojdie, ci era și flămând. I-a adus DNA-ul mâncarea caldă.

Acum e sătul... și nici pe drojdie nu mai este...

Dacă nu ar fi de plâns, aș râde de m-aș prăpădi! Auzi la el, era pe drojdie... și îi era și foame.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O vorba celebra spunea , ( Maira Tereza ) :
    --Este foamete pe pamant ,nu pentru ca nu este ,paine ,
    --Ci pentru ca ,nu-i putem satura pe cei satui !!
    Hmm ,parca se potriveste ca o ,manusa in cazul ,,alcolistului baron local de la Vaslui ,Prin acea zona sunt multi Oameni cu Cap Limpede ,dar cum s-a nimerit ca acest individ ,sa ajunga ,,,la butoanele judetului ?
    Cred ca ,ce era pin plus la el in buzunare ,era lipsa din buzunarele amaratilor din Vaslui .Povesti ar fi multe de spus ,dar cel mai important este sa se instaleze o data pentru totdeuna ;
    --MAREA CONFISCARE !
    Ceea ce nu cred ca se va intampla ,ptr ca Istoria in acest domeniu ,a demonstart clar ca, nu este asa !
    __ Ce s-a confiscat la celebrul puscarias ,nastase 4 case , sau restul camarielei ,caci sunt multi foarte multi din toate partidele politice !
    • Like 0
  • Daca te uiti la figura lui "frumoasa foc"de bautor celebru,putin zis alcoolic,iti vine sa injuri tara asta,incepand cu toti subalternii lui din institutie,si zic,"tara"pentru cu mici exceptii asa arata Consiliile judetene,apoi,ANI acum s-a trezit sa-l cerceteze,
    • Like 2


Îți recomandăm

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult