Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Sunt unii elevi care sunt condamnați, n-au un singur profesor bun de matematică în toată școala și n-au ce face”. Interviu cu profesorul Cătălin Ciupală, după proba de matematică de la Bac

Cătălin Ciupală

Marți avut loc, în cadrul examenului de Bacalaureat, proba obligatorie a profilului - matematica în cazul absolvenților de mate-info și științele naturii sau al celor de la filiera tehnologică. Profesorul Cătălin Ciupală, care predă matematică la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov, a analizat, într-un interviu pentru Republica, subiectele din acest an și a vorbit despre deficiențele în ceea ce privește predarea acestei materii în România.

„Până la nota 8, subiectul mi se pare că a început să devină nerelevant. Am în față subiectul de la mate-info, deci cel mai dificil care se dă la Bac. De multe ori, nici măcar nu sunt noțiuni liceu. Cu alte cuvinte, un elev de clasa a 8-a, dacă este bun și gândește abstract, ar putea să rezolve o parte din subiectul I, deci ar putea să ia nota 3, ceea ce înseamnă două puncte din nouă, destul de mult. În plus, la matematică trebuie să vezi și raționamente, ori până la nota 8 mari raționamente nu găsești. Așadar, subiectul riscă să devină nerelevant din perspectiva a ceea ce trebuie să reprezinte matematica. La mate-info un absolvent de clasa a VIII-a poate să ia 3, la științele naturii ia 4, iar la tehnologic ia Bac-ul, ceea ce nu este în regulă. De ce ai mai făcut atunci liceul?”, spune Cătălin Ciupală. 

Subiectele pot părea grele din cauza limbajului extrem de formalizat „cu ecuații, cu tot felul de simboluri, de semne, care creează un blocaj mental. Or, la noi în școală nu se trece de foarte multe ori de acea barieră de formalism matematic”, atrage atenția profesorul. În opinia sa, scopul principal al unei astfel de maniere de a concepe subiectele este acela să nu creeze probleme. „În primul rând, să nu creeze probleme politicienilor, pentru că la anul vor fi alegeri, în al doilea să nu creeze probleme profesorilor și comisiei care face subiectele, în al treilea rând să nu creeze probleme sistemului universitar care riscă să rămână fără studenți”, este de părere Cătălin Ciupală. Modul în care sunt predate și evaluate noțiunile matematice duce la ratarea rolului principal pe care această materie îl are în perioada de formare și reprezintă un risc pentru dezvoltarea României.

În primul rând, matematica ar trebui să-ți creeze o gândire corectă, pentru că, dacă nu ai o gândire corectă, ești foarte ușor manipulabil, nu te poți descurca foarte bine în viața reală. Chiar dacă nu mai știm să rezolvăm ecuații, având gândirea corectă ne putem descurca ușor în viață. Apoi, dacă nu modificăm în bine felul în care se predă matematica - și aici fac o distincție foarte clară între a modifica și a modifica în bine, noi, ca țară, avem de pierdut. Un ascendent pe care îl avem acum, nu e mare, dar îl avem la nivel european, este acela de a avea IT-iști destul de buni. Nu sunt foarte mulți, nu suntem o țară cu boom în IT, dar stăm destul de bine. Problema este că alții încep deja să ne-o ia înainte și că riscăm să pierdem acest avantaj. Trebuie să conștientizăm că matematica făcută bine în școală îți creează premisele unei dezvoltări economice puternice în viitor”, subliniază Cătălin Ciupală, laureat al proiectului Merito, care își propune să aducă în atenția publică exemple de profesori valoroși. 

Din cauza felului în care se predă matematica în România, mulți elevi au dificultăți în a rezolva chiar și cerințe relativ ușoare, iar nivelul scăzut în materie de competențe matematice este o realitate confirmată de testele internaționale. „În școlile obișnuite, ne-centrale, din orașe, dar și în școlile din mediul rural foarte puțini dintre copii au profesori de calitate la matematică. Sunt unii elevi care sunt condamnați, n-au un singur profesor bun de matematică în toată școala și n-au ce face. Noi nu avem criterii de performanță pentru profesori. Mai mult, nu se fac absolut deloc cursuri de calificare, de perfecționare, de reașezare pe baze sustenabile a felului în care este predată această materie. La Casele Corpului Didactic, calitatea cursurilor este extrem de slabă, dar extrem de slabă. Tocmai din cauza faptului că nu mai sunt profesori în învățământul universitar, de psihologie, de pedagogie care să facă cursuri de tipul acesta. Iar cei foarte buni nu se duc la CCD-uri. Neexistând o bază fundamentată serios în învățământul superior, evident că de acolo ies profesori de slabă calitate pentru învățământul preuniversitar, aici e un cerc vicios, iar eu nu văd ieșirea”, spune Cătălin Ciupală. 

Deși predă la un liceu de prestigiu, întâlnește în fiecare an elevi care îi spun că în gimnaziu urau matematica. „De ce? Pentru că profesorii nu știau să facă atractivă materia. De ce nu știau să facă atractivă matematica? Pentru că ei, la rândul lor, nu erau pregătiți. Să știți că eu n-am cunoscut un profesor care să știe carte în adevăratul sens al cuvântului - să știe și specialitate, să știe și didactică și să scoată copii care urăsc matematica. Ca să fii profesor bun trebuie să știi în primul rând carte. Oamenii care intră în învățământ nu mai știu carte, văd asta de cel puțin 10 ani la studenții care vin în practică pedagogică. I-am sugerat unei masterande să-și pregătească lecția la clasa a XII-a din subiecte de bacalaureat. Mă credeți că s-a împotmolit la subiectele de bac pe care ea trebuia să le rezolve cu elevii?”, povestește profesorul. Crede că o mare vină pentru această situație o poartă sistemul universitar. „Nu se poate ca un student care nu știe să rezolve un subiect de Bac la științele al naturii să iasă profesor, nu se poate. Dacă tu l-ai trecut înseamnă că ești vinovat. Marea culpă este la învățământul universitar, pentru că îi trece pe studenții care nu știu. La noi cine intră la facultate, mai ales la o facultate care nu e în top cinci național, sigur termină, chiar dacă este foarte slab și nu știe nimic”, spune Cătălin Ciupală.

O altă problemă este că sistemul după care se fac titularizarea și transferurile în învățământ, dar și salariile mici îi descurajează pe absolvenții cu rezultate bune să își aleagă meseria de profesor. „Eu am cât câteva exemple concrete de elevi de-ai mei care s-au dus la matematică ca să fie profesori și chiar profesează foarte bine, dar nu prea mai găsești oameni care să fie motivați să intre în învățământ. De ce? Pentru că examenul de titularizare este extraordinar de prost conceput și gândit, iar mișcarea personalului didactic din interiorul sistemului este o catastrofă. Asta a fost marea catastrofă a sistemului nostru educațional, mișcarea personalului didactic. Vă dau un exemplu concret: eu am terminat în 1997 facultatea și am dat examenul de titularizare în județul Brașov. Am ieșit primul și, dacă am ieșit primul, mi-am ales cel mai bun liceu. Acum, dacă cineva dă examen de titularizare în județul Brașov, el nu va putea să se titularizeze în orașul Brașov, nicăieri. De ce? Pentru că posturile sunt ocupate altfel, prin transferuri, prin detașări ș.a.m.d. Trebuie să se titularizeze în împrejurimi, dar pentru 2.600 lei, cât era înainte salariul, acuma probabil că va fi 3000 și un pic puțin probabil să se ducă cineva. Deci, practic acei copii din zonele rurale, din zonele mărginașe unde se ajunge greu fizic, sunt condamnați la a nu face școală, pentru că un profesor bun te face și să înveți. Ăsta e și unul dintre motivele abandonului școlar”, atrage atenția Cătălin Ciupală.

Ce soluții ar propune pentru a schimba această realitate? „Ce avem noi este o boală grea, poate chiar e o metastază în tot sistemul, în toată societatea românească. Ce aș face concret? Aș face Evaluarea Națională relevantă și pusă pe baze de gândire și raționament. Doi, aș face un Bacalaureat relevant din punctul de vedere a ceea ce trebuie să reprezinte matematica, nu doar cu formule și cerințe de tipul rezolvați, calculați, arătați. În al treilea rând, sistemul de învățământ superior trebuie să fie golit de toate plagiatele, pentru că un dacă nu mai copiezi în facultate și dacă ai un sistem care îți oprește total plagiatul la examen, referate, asta te va forța pe tine student, să înveți. Și dacă ești forțat să înveți, implicit vei fi un un profesor bun”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    E o aiureală chestia asta cu licee de mate-info sau ce mai sunt ele! O porcărie! Un elev nu intră la un liceu pentru că îi place o anumită materie. Intră pentru că liceul este cotat ca bun. Vei avea elevi care nu suportă matematica, dar pe care părinții îi trimit acolo pentru că e liceu bun.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Hibele educației românești își fac simțită prezența în ritm accelerat. Avem un sistem educațional care duce lipsă de studii de specialitate, studii care să ateste funcționalitatea programelor, a manualelor școlare și a subiectelor de examen. Echipele de psihologi și specialiști în științele educației au doar rol consultativ, însemnând că aceste conținuturi, prezente în programele și manualele școlare, nu dispun de cele mai multe ori de o bază științifică solidă. Legea educației ar trebui să includă o serie de amendamente care să vizeze direct alcătuirea programelor, a manualelor școlare și a subiectelor de examen. Aceste amendamente sunt:
    1. Condiționarea prin lege a participării cadrelor didactice în Comisiile Naționale de Specialitate pe discipline de o perioadă obligatorie de 5 ani de predare la grupa de vârstă respectivă în sistemul de educație formal și o perioadă de cel mult 2 ani de la o eventuală întrerupere.
    2. Neacceptarea cadrelor didactice în Comisiile Naționale de Specialitate pe discipline care predau în unități de învățământ cu alt profil decât cel al unităților vizate (ex. profesori de licee vocaționale, acceptați în comisiile de licee teoretice).
    3. Echipele de psihologi și specialiști în științele educației să dobândească dreptul de a accepta sau a respinge conținuturile din programele și manualele școlare pe baza unor studii de specialitate (în prezent, specialiștii în științele educației au doar rol consultativ) și a unei perioade de pilotare de minimum 1 an.
    4. Acceptarea sau respingerea conținuturilor didactice din programe și manuale să vizeze:
    a) corelarea dificultății conținuturilor cu grupele de vârstă, certificată prin studii de specialitate și perioade de pilotare;
    b) corelarea/ajustarea conținuturilor programei cu competențele vizate, certificată prin studii de specialitate și perioade de pilotare;
    c) introducerea obligatorie în bibliografia programelor și a manualelor școlare a studiilor de specialitate și a perioadelor de pilotare care să certifice formarea competențelor și a gradului de dificultate potrivit vârstei;
    d) realizarea unor metodici care să nu mai vizeze o abordare tehnocentristă a disciplinelor, ci o abordare prin prisma formării competențelor, certificată prin studii de specialitate și perioade de pilotare;
    • Like 0
  • În principiu, dl. profesor Ciupală, are dreptate și argumentează foarte bine ceea ce susține.Problema se complică când e vorba de un examen esențial pentru viitorul copiilor. Vor fi copii care nu vor urma niciodată, în liceu, secția real su nu vor face niciodată studii universitare în domeniu. Aceștia au o mare inapetență pentru matematică dar au o vădită înclinație către științele umaniste. O notă mică la matematică îi va trimite pe cei din a doua categorie la licee slabe sau profesionale. Este corect? Foarte complicată problemă .
    Domule Borțun - după revoluție am avut o implozie de „avocați” mulți cu studii la SRL. Mulți conduc azi țara, dau și votează legi care mai de care aberante. Acum, sunt la modă psihologii. ÎI ascult cu mirare , pe toate canalele mass-media, spunând cele mai mari banalități. Nu de mulți psihologi avem nevoie ci de profesori cu o bună școală pedagogică.
    • Like 0
  • Experimentele noastre confirmă pe deplin cele afirmate de domnul profesor-referitor la nivelul subiectel0...O elevă de clasa a noua ---având performanţă mediocră la matematică.---după zece sesiuni de câte două ore de învăţare de descoperire dirijată..a însuşit materia necesară pentru bacalaureat...obţinând ..aproape "zece" la subiectele de bac--mate-info+şt.-nat.+tehnologic...Am făcut nenumerate demersuri de extinderea metodei /după testarea ei pe scară largă/ pe nivel naţional şi internaţional...în străinătate au fost receptivi...în România ,nu...
    • Like 0
  • Cercul vicios la care se referă dl. Ciupală poate fi rupt doar prin înființarea unor Universități Pedagogice în principalele centre universitare (se știu ele). La diferite facultăți să fie pregătiți profesori pentru câte un grup de discipline (de pildă, „științele naturii” sau „discipline umaniste”). Admiterea să conțină un examen eliminatoriu de aptitudini (ca la toate formele de învățământ vocațional), fiindcă în școală nu au ce căuta tipi cu inteligență emoțională redusă (ăștia trebuie întorși din drum de la poartă, sunt un pericol pentru educație). P lângă disciplinele de specialitate pe care le vor preda, studenții universităților pedagogice vor învăța noțiuni de psihologia copilului, psihologie cognitivă, sociologia familiei, gândire critică, gândire analitică, euristică și stimularea creativității, precum și noțiuni de comunicare educațională. La toate aceste aspecte, majoritatea profesorilor noștri sunt nuli, adică nu sunt profesori. În școală nu e nevoie de matematicieni, fizicieni, filologi, istorici sau filosofi, așa cum nu e nevoie de sportivi de performanță. Școala are nevoie de profesori de matematică, de fizică, de literatură, de istorie, de filosofie și de educație fizică.
    • Like 2
    • @ Dumitru Bortun
      Rucs Rucs check icon
      Exact genul asta de gandire ne-a facut dezastru in scoli. Sunt profesoara, am 40 de ani si constat ca cei mai buni profesori sunt majoritar cei in varsta. Desigur, fara a generaliza inutil. Dar mulți din cei tineri nu mai stiu carte. Deci nu e vorba de a nu sti CUM sa predai. Ci nu ai CE sa predai, nu ai ce ambala, înțelegeți? Vorbeam cu unul din fostii mei profesori universitari. La stat (la privat e si mai jale) la Litere intra studenti care scriu Arghezii cu doi i. Apoi nu citesc sau citesc aiureli. Au 3 ani de facultate, de cand am adoptat Bologna. Practic 2, sa zicem, pentru ca ultimul an e dedicat mai mult licenței. Ce si cat sa inveti in 2 ani amețiți? Dupa ce ai absolvit tot un liceu ametit, cu exigente din ce in ce mai reduse, ca sa nu stresam elevul? Si e pacat, pentru ca multi au stofa de profesor si sunt si bine intentionati. Dar asa cum sistemul le-a sabotat dezvoltarea de elevi, le-o saboteaza si pe cea de profesori. Iar perfectionarile ulterioare (cursurile) asta vizeaza, exact ce spuneti: pedagogie, pedagogie, creativitate, învățare prin joc si descoperire etc. Pai ca sa il farmeci si ca sa il si respecți pe elevul din fața ta, in primul rand trebuie sa stii bine materia predata si inca multe in plus, sa poti face transdisciplinaritate, conexiuni, anecdote culturale, istoria stiintei si artei... Sa stii si un pic de filosofie morala, etica, religie daca esti diriginte, sa fii bine infipt in lumea asta a fenomenului stiintific si cultural. Daca doar nu ești conflictual, ci empatic si ai o relatie buna cu elevii, asta e minunat, dar e doar fundatia. Ce le transmiți, in fond? Ca acel copil nu s-a sculat de la 6, 7 dimineata, ca sa vina la scoala doar pentru o relatie prietenoasa sau, mai rau, bascalie de actor. Nici pentru civism, nici pentru socializare cu colegii. Asta găsește si in parc. Părinții aceia care il trimit la scoala nu o fac pentru ca el sa obtina achizitii de tip 7 ani de acasă. Asta e rolul meu, ca mama. Daca mai adauga si scoala, cu atat mai bine, nu ma deranjeaza. Dar eu ma astept ca scoala sa transmita cunostinte, astfel incat copilul meu sa aiba mai tarziu o șansă profesionala. Sunt atatia ani de studiu, atatea ore pe care un copil poate sa le piarda sau sa le castige la scoala. Dar daca profesorul insusi nu are ore de biblioteca, nu e pasionat de materie, nu e abonat la reviste de profil, nu e intr-o comunitate mai mare sau mai mica de profesioniști din aceeasi arie, ce sa transmită? Din pacate, tinerei generații de profesori i s-a inoculat ca a fi bun la catedra inseamna doar a sti pedagogie si a fi prietenos. Si se transforma in baby sitteri sau animatori mistocari. Facilitatori (cum se spune in documente oficiale) care ii pun pe copii sa caute ceva pe net si sa se documenteze singuri. Vai de noi!
      • Like 2
    • @ Dumitru Bortun
      Aveţi perfectă dreptate...Dar de unde mentori competenţi...
      • Like 0
    • @ Rucs
      Într-o universitate pedagogică ar învăța și carte. Tocmai de asta am insistat pe faptul că s-ar oferi cursuri pentru disciplinele ce vor fi predate, deși era de la sine înțeles; m-am temut să nu fiu înțeles greșit, exact cum ați făcut dumneavoastră. Ce e rău să știi să comunici, să gândești critic, deci corect, să ai noțiuni de psihologia copilului?! Cred, mai degrabă, că „dezastrul din școli” se datorește acestui spirit conservator, pe care îl văd și la dumneavoastră: „De ce să învățăm lucruri noi? Ce știm noi e suficient, cei tineri sunt mai nepregătiți decât noi”. Nu vedeți că lumea se schimbă? Nu vedeți că au apărut altfel de elevi și de părinți? Nu vă dați seama că e nevoie de o nouă abordare și că tot sistemul trebuie revizuit? Faptul că dumneavoastră l-ați suportat până acum nu e un argument pentru ideea că ar fi bun. Din păcate, nu vă puteți vedea din afară (ca marea majoritate a oamenilor); dacă v-ați vedea din afara dumneavoastră, ați vedea câte limite are propria practică educațională. Pur și simplu, este inadecvată! Nu se potrivește cu vremurile, cu elevii și cu tendințele de evoluție a societății.
      • Like 0
    • @ Dumitru Bortun
      ÎN vremea studenției mele s-au desființat Institutele pedagogice, iar cei care studiau în universități au fost forțați să devină toți profesori - de română, de matematică, de istorie etc., etc., repartizarea conducându-se după criterii aberante.
      Se vede că rezistă și astăzi urmele moștenite.
      • Like 1
    • @ Rucs
      Ceea ce povestiți dv. despre studenți la Litere este o legendă.
      Nu este și cazul modului concertat prin care se descurajează accesul tinerilor în învățământ.
      • Like 0
  • Programa la orele de matematica a ramas la nivel decis de comunisti - nu are nicio legatura cu ce este util si aplicabil pe piata muncii. In IT si programare nu e de niciun folos integrale dar e mult mai interesanta gandirea analitica si organizata, dezbateri si argumentari, iar asta nu se preda pt ca nici profesorii nu stiu sa o aplice. Ba mai mult, formularea intrebarilor si textului e asa de alambicata ca mi se pare rupta din cartile lui Dimitrie Cantemir.
    Mai mult, sunt metodologii de predare recunoscute ca eficiente si aplicate de catre alte tari -doar sa doreasca profesorii sa incerce sa predea cu alta abordare. Programa e impusa de minister dar metodologia nu, e o alegere proprie.

    DIn pacate in romania inca se asteapta de la ceilalti: minister, profesori, institutii, inspectorat, etc. Pe cand solutia e la noi. Educatia e evident ca nu se face in scoala, ci acasa.
    • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Cu ce v-a greșit Dimitrie Cantemir?
      • Like 0
  • Dan I check icon
    Toată administrația, toate instituțiile și autoritățile statului sunt cuprinse de metastaza corupției, a incompetenței, a plagiatului, nepotism, amantlâc,
    Statul însuși este într-un stadiu avansat de disolutie.
    Singura șansă a tinerilor este să plece din țară.
    Să rămână aici d'alde Ciolacu, Ciuca, Iohanis, Șoșoacă, AUR, PNL etc., să continue circul cu patriotismul economic și "lupta" pentru Schengen
    • Like 5
    • @ Dan I
      ove check icon
      Corect,asa este.Am scris de multe ori despre exact acelasi lucru.Mai gasesti din cand in cand si din loc in loc si cate un bugetar cinstit si competent,dar sunt muuult prea putini ca sa schimbe impresia de lehamite pe care o avem fata de institutiile statului.
      • Like 2


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult