„Toată lumea de aici a fost bună cu noi și nu am simțit nici foame, nici frig, nu ne-am simțit nici singuri. Mulțumim!” Mesajele copiilor refugiaților ucraineni, ajunși la Brașov

Care sunt valorile pe care este construită societatea noastră? Dacă am fi cu toții chestionați, ce valori fundamentale ar conține o eventuală listă?

Cred că printre cele mai importante valori ale noastre ar trebui să fie altruismul: „atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine.” (DEX ‘09) Cred cu atât mai mult cu cât larga majoritate a românilor se revendică a fi creștini, iar principala învățătură pe care a lăsat-o Iisus este să îți iubești aproapele: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15, 12).

Pe parcursul crizei sanitare, am văzut însă adesea opusul, mulți dintre concetățeni arătându-se preocupați doar de binele propriu, nepunând mai deloc preț pe binele altora. Pentru unii nu a existat, de exemplu, simplul gând: „Port masca aceasta pentru a nu-i îmbolnăvi pe cei din jurul meu în cazul în care sunt infectat și nu știu acest lucru. Chiar dacă «protecția e infimă» (fals), chiar dacă e vorba de «un simplu guturai» (fals), tot merită pentru a feri pe cineva de o suferință.”

Putem observa aceeași atitudine egoistă la unii dintre concetățeni și în privința războiului din Ucraina.

Auzi sau citești de la diferiți indivizi: „De ce să-i ajutăm, ei s-au purtat urât cu românii de acolo!” „Românii n-au niciun drept în Ucraina!”, „Ce, ei ne-ar fi ajutat dacă am fi fost noi în așa situație?” „De ce să-i ajuți, uite ce mașini scumpe au «săracii»?”

„Să rămânem neutri!” care poate însemna orice de la: „Să nu intrăm în război cu rușii!” (nu și-a propus nimeni să intre.), „Să nu trimitem echipament de război ucrainenilor!” (se poate discuta cum e mai bine de procedat), dar și, din păcate, în cazul unora: „Să nu facem nimic, nici măcar să ajutăm umanitar!”

Din fericire, sunt și mulți oameni în această țară pentru care altruismul este una dintre principalele lor valori.

După ce primii dintre refugiați au ajuns în Brașov, un prieten m-a sunat spunându-mi că la centrul comunitar CATTIA din Brașov, acolo unde aceștia sunt temporar găzduiți, se întâmplă ceva foarte trist, dar în același timp îmbucurător pentru noi, ca societate.

După cea de-a doua manifestație în sprijinul Ucrainei și al păcii, același prieten m-a invitat să vizitez acest centru.

Din primul moment, atmosfera pe care am simțit-o a fost de căldură și de civilizație, așa cum mult mai frecvent am simțit în locuri din Occident. O mulțime de oameni prietenoși, majoritatea tineri, alergând de colo-colo pentru ca refugiații de război să nu ducă lipsă de nimic.

În doar câteva zile, oameni din politică, oameni din administrația publică, oameni din ONG-uri, oameni din mediul de afaceri și oameni care s-au oferit voluntari și-au unit forțele pentru a ajuta cât mai bine posibil alți oameni aflați la nevoie. La momentul la care scriu acest text, peste 1200 de refugiați au trecut pragul acestui centru.

Stând de vorbă cu cei care se ocupă de organizare sau ascultând discuțiile dintre aceștia, am observat preocuparea sinceră de a ajuta cum se poate mai bine, de a îmbunătăți fiecare aspect. Una dintre persoanele din conducere mi-a explicat: „Căutăm un echilibru între strictețea necesară ca organizarea să se desfășoare în condiții optime, fără însă a sacrifica vreun pic din căldura umană pe care vrem să o simtă acești oameni.”

Centrul este dotat cu tot ce trebuie: dormitoare, dușuri și toalete curate, bucătăria-restaurant, cabinetul medical și de consiliere psihologică sau recepția unde la orice oră este cineva și poți bea un ceai. Dintre toate acestea, m-a bucurat în mod deosebit să văd camera de joacă, unde copiii păreau că nu au nicio grijă, jucându-se între ei, cu voluntarii și părinții sau sub atenta supraveghere a acestora. S-a discutat inclusiv despre soluții optime în care aceștia să continue grădinița și școala pe perioada în care sunt găzduiți în Brașov.

De asemenea, alți voluntari s-au organizat pentru a întâmpina refugiații care opresc în Gara Brașov, oferindu-le acestora apă și mâncare.

Cârcotașilor care ar întreba: „Dar pe ai noștri de ce nu-i ajută la fel?” le pot răspunde că o parte dintre oamenii de aici ajută, de exemplu, de la debutul crizei sanitare, pe bătrânii din Brașov, ducându-le acasă toate cele necesare: apă, mâncare și medicamente. (Inițiativa: „Vă ajutăm din Brașov”)

Am stat de vorbă cu unii dintre voluntari (peste 450 s-au înscris pe platforma dedicată - voluntarbv.ro). Majoritatea acestora sunt tineri și foarte tineri, entuziasmul și dorința lor de a ajuta dându-mi speranța că prin astfel de oameni România poate avea un viitor luminos. Am observat însă și cât de afectați pot fi de drama prin care trec cei pe care îi găzduiesc.

Am stat de vorbă cu unii dintre refugiați. La ei poți observa liniștea dată de faptul că acum se află în siguranță, combinată cu tristețea unui lucru groaznic precum războiul: să-ți părăsești casa și, în multe cazuri, pe o parte dintre cei dragi, fără a ști când și dacă te vei mai întoarce, când și dacă îi vei mai revedea, ce vei mai găsi din casă și ce ai lăsat în urmă. Am observat grija zilei de mâine, aflați într-o țară străină unde trebuie cel puțin temporar să se adapteze și să-și câștige existența. 

Pe geamurile de la intrare se pot citi mulțumirile celor care au trecut temporar pragul centrului, fie către o cazare pe termen mediu sau lung oferită de brașoveni, fie către o altă destinație. Vă redau câteva dintre aceste mesaje:

„Mulțumim mult! Munca dumneavoastră, ajutorul și grija ne ajută foarte mult ca să înțelegem că viața continuă! Și că încă mai este speranță! Și că este bine pe această lume!”

„Mulțumim pentru bunătate, ajutor și grijă. Mulțumim că ne-ați primit ca pe ai voștri. Noi într-adevăr aveam nevoie de ajutorul vostru. Sunteți cei mai buni!”

„Mulțumim mult poporului vostru receptiv. Plecăciuni!”

„Prieteni, vă mulțumim mult pentru primire și îngrijire. E foarte plăcut să întâlnești o atitudine atât de caldă și atentă. Pace nouă tuturor!

Închei cu cele care m-au impresionat cel mai mult:

Cineva din Mariupol a scris: „Am simțit un pic de pace aici și am putut dormi. Este ceea ce nu am mai simțit de mult timp. Dumnezeu să vă binecuvânteze!”

Iar o fetiță a scris într-o engleză foarte bună: „Mulțumim foarte mult pentru grija voastră! Toată lumea de aici a fost bună cu noi și nu am simțit nici foame, nici frig, nu ne-am simțit nici singuri. Mulțumim!”

*

Cred că în multe alte locuri din țară (și din lume) lucrurile se desfășoară la fel și prin acest text vreau să le arăt recunoștința mea tuturor celor care-i ajută pe cei aflați în nevoie. Refugiaților le doresc să dea numai de oameni buni oriunde merg și să se poată întoarce cât mai curând acasă, unde să fie din nou pace și viața cel puțin la fel de bună cum a fost.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp