Sari la continut
Republica
Verde

„Un om de la sat, de exemplu, nu are nevoie să știe despre conceptul ESG ca să-și strângă gunoiul, să nu arunce mizerie pe stradă, să nu stropească cu pesticide roșiile”. Cum se transpun bunul-simț și responsabilitatea în politicile companiilor

În lumea de astăzi, toți trebuie să fim foarte atenți la ce, cât și cum consumăm atât din resursele proprii cât și din cele ale planetei. Nu doar indivizii dar și companiile care produc bunurile sau serviciile pe care noi le folosim în viața de zi cu zi.

În felul acesta a apărut conceptul de „ESG” despre care tot auzim în ziua de astăzi, adică ceva despre mediu, ceva despre societate și ceva despre guvernanță corporativă. Pentru unii este o modă, pentru mulți dintre noi este ceva destul de abstract. Pentru multe companii este ceva foarte serios, mai mult decât o notă bună la purtare. Încercăm să descifrăm ce este acest concept și de ce este important atât pentru indivizi cât și pentru companii cu Anca Iațin, un cercetător expert în ESG care ajută companiile să identifice atât riscurile cât și oportunitățile de ESG din cadrul activității lor sau a grupului din care fac parte. 

Să începem direct - un concept pompos așa „Environmental, Social and Corporate Governance” – Mediu, Societate și Guvernanță Corporativă. De unde și până unde a apărut acest concept și ce este el, dacă poți să ne spui și sigur am aprecia dacă ne-ai da și câteva exemple.

După cum știm investitorii sunt foarte interesați în performanța financiară a companiilor: cât de mult succes au, în vânzări, profit și toți acești parametrii ce țin de bani. În urmă cu 20 și ceva de ani, au început în lumea occidentală mișcări mai ample ale consumatorilor, proteste legate de comportamentul companiilor. Și atunci investirii au spus: m-ar interesa să văd nu doar partea financiară, câți bani face compania, dar la ce alte riscuri este expusă compania în ceea ce privește activitățile ei din viața de zi cu zi, adică ce alți factori îi influențează business-ul și cum pot eu să știu că este o companie care își face treaba bine și responsabil dincolo de bani. De aici a pornit cumva acest curent de investiții responsabile, de a face lucrurile un pic altfel. Și de aici s-a dezvoltat acest concept de ESG care într-adevăr vizează aspecte de E – Environmental, mediul înconjurător - care este impactul companiei în mediul înconjurător, care sunt resursele naturale de care depinde; S – Social, partea socială - nu doar impactul în societatea extinsă dar efectiv în interiorul companiei: cum îmi tratez eu angajații, cât de diversă este structura companiei, discriminez sau nu discriminez când angajez, de exemplu și așa mai departe; G – corporate Governance, guvernanță corporativă: este vreun nivel de corupție la nivelul consiliului de administrație, directorii mei sunt suficient de pregătiți sau sunt puși din niște sfere de influență în rolul lor și așa mai departe. Practic, acest ESG este o umbrelă mai cuprinzătoare a riscurilor pe care le poate avea o companie în domeniul său de activitate. Aceste informații sunt importante pentru oamenii care vor să aloce bani spre companii care sunt un pic mai responsabile, care se uită și la altceva dincolo de profit și cifră de afaceri. Și ca exemplu să zicem că ai o companie care depinde de resurse naturale - cacao sau ulei de palmier - și te interesează să știi de unde vin ele, dacă are controverse legate de drepturile omului, dacă sunt copii care sunt folosiți să prelucreze acel produs. Alt exemplu - în contextul schimbărilor climatice resursele de apă sunt vitale și sunt companii care depind foarte mult de apă ,trebuie ca aceste companii să își pună întrebarea: „Ce se întâmplă dacă resursa de apă nu va mai fi sau va dispărea?”. Înseamnă că va trebui să plătească mai mult pentru a lua apă de altundeva sau poate trebuie să defrișeze păduri protejate sau păduri care sunt pe tărâmuri ale indigenilor, de exemplu, ca să ajungă la o resursă de apă. Iar asta creează un risc, o controversă. Riscul poate să fie și financiar, adică componentele acestea de mediu sau de cum te comporți cu angajatul pot să rezulte la un moment dat și într-o pierdere de bani dar pot să fie și un risc reputațional. Sunt foarte multe știri în care consumatorii sunt supărați că x nu a avut grijă de produsele sale și au elemente toxice în mâncarea pentru bebeluși, de exemplu, asta este foarte grav și atunci este un semnal de alarmă care este tras asupra companiei ca să facă lucrurile mai bine și mai responsabil.

Este o întreagă lume așa cum o descrii. Înțeleg că este un complex de criterii care de fapt țin de responsabilitate și de etică, de felul în care companiile se comportă. Oamenii ce fac cu ESG? Să zicem angajații unei companii care citesc acești indicatori, aceste note la purtare care se publică. Orice angajat poate să vadă care sunt notele companiei la care lucrează, ce face cu asta? Care este impactul asupra vieții lui?

Aș zice că în primul rând este foarte important pasul de conștientizare, care este responsabilitatea companiei în care eu lucrez, unde are impact în lumea aceasta, are impact doar în lumea digitală, de exemplu, sau și în lumea fizică, am de lucru doar cu materiale care provin din fabrici din China, de exemplu, sau sunt materiale locale și dacă este ceva ce mă deranjează la asta pot oare să fac o schimbare, pot să propun o altă idee sau un mod de a face lucrurile mai incluziv sau poate mai sustenabil. Acesta mi se pare un prim pas pentru angajații în sine. Nu ar trebui să fie ceva ce este doar citit și lăsat acolo și uitat. E important să știm nivelul de responsabilitate al mediului în care lucrăm.

Companiile măsoară acum ESG, publică, nu este o obligativitate legală în România, cred că nici în alte părți. Este o responsabilitate, este o notă pentru etica companiei respective, contează în ratingul ei în fața investitorilor. Ce se întâmplă după publicare? Voi spre exemplu puteți măsura și acțiunile pe care compania de-adevăratelea, angajații companiei le iau de la un an la altul?

Aici mi se pare că intervine și conceptul acesta de „Greenwashing” sau „Socialwashing”, după caz, în care compania se prezintă ca fiind o companie responsabilă cu politici foarte bine puse la punct pentru a avea un impact pozitiv în societate, pentru a crea un viitor mai bun pentru cei din jur. La partea aceasta noi nu putem decât să luăm informațiile publice care există pe site-ul lor și să zicem da, aceasta este o politică bună legată de mediu, de exemplu, pentru că bifează criteriul x,y și z. Dar este ceva ce noi putem să surprindem în efectiv acțiunile companiei iar asta este ce reiese în presă sau în articolele legate de incidente sau controverse în care este angajată compania. Acolo putem să vedem câteodată că, de fapt, activitățile ei nu întotdeauna corespund cu politica ei. O companie poate să aibă o politică de a nu testa pe animale, de exemplu, dar are o subsidiară care, de fapt, testează pe animale iar aceasta este o neconcordanță și scorul ei de risc va crește în exemplu de față sau va scădea în funcție de cum se coroborează activitățile ei din viața de zi cu zi cu ceea ce spune ea pe hârtie. Noi facem această verificare în fiecare an, avem și un dialog cu companiile ca să înțeleagă și ele ce ar trebui să facă. Acum toată lumea pe hârtie poate să învețe cum să arate mai bine, dar e important să și implementezi ceea ce vrei să faci, să verifici că într-adevăr se întâmplă asta în compania pe care o conduci. 

Există riscul ca o prea mare transparență să ducă în timp la o transparență fake, să spun așa. Adică noi scriem că facem toate lucrurile pe care le facem. Lucrați cu date publice și atunci, mai ales, o companie mare are resursele să cosmetizeze adevărul scriind lucruri frumoase care nu pot fi verificate în afara declarațiilor publice. Cum faceți să verificați că ceea ce o companie scrie este și adevărat în afara secvențelor publice care apar de obicei în jurul unor conflicte?

Rolul nostru nu este neapărat de verificator, nu suntem detectivi ca să vedem „Faceți voi ce ați zis că faceți sau nu chiar?”. Dar suntem într-un dialog cu ei iar companiile au ocazia să ne dea feedback pe ceea ce am scris noi să vedem dacă am interpretat corect riscurile. Dacă analiza noastră este corectă, de obicei nu vor contrazice concluziile noastre, dar suntem foarte atenți ca atunci când ei dau feedback să fim siguri că se potrivește cu metodologia noastră. Pentru că dacă este ceva ce poate fi un conflict de interes sau ceva ce considerăm că nu se potrivește nu o să acționăm ca atare. Deci este un schimb de informații și concluzii permanent, pe baza metodologiei noastre. Dar mai departe de atât aș zice că sunt consumatorii sau oricine intră în contact cu produsele sau mesajul companiei care pot să verifice la rândul lor diverse aspecte din declarațiile companiei.

În experiența voastră oamenii încep să semnaleze din ce în ce mai mult aceste aspecte sau asta este ceva ce servește exclusiv managementului companiilor?

Aș zice că este încă nevoie de educație pe partea aceasta de a semnala astfel de nereguli. Lumea este foarte complexă și dacă ne uităm la lanțul de aprovizionare nu tot timpul ne gândim că produsele noastre pe care le folosim vin din Nigeria sau din Pakistan, din munca copiilor. Este așa un echilibru ce trebuie obținut între a semnala lucrurile de către consumator dar și ca managementul companiei să înțeleagă implicațiile operațiunilor globale ale businessului.

Nu vorbim ideologic acum, vorbim de progresul economic pe care multe părți ale planetei îl trăiesc datorită globalizării, de multă vreme. Și globalizarea presupune că se fac multe produse în Nigeria și în Indonezia. Care este problema cu ele?

Într-adevăr globalizarea ține de resursele geografice pe care le are fiecare continent, fiecare țară. Este ceva la care noi nu putem să avem o soluție și nici să obiectăm. Adică dacă resursele de litiu sunt în Australia de acolo o să le luăm. Problema este modul în care se extrag aceste resurse atât față de mediu, trebuie să defrișez o pădure ca să ajung să extrag acel mineral sau nu, este într-un câmp la liber și nu afectez pe nimeni, este o populație de animale acolo care este poate pe cale de extincție și poate o voi afecta. Angajez minori să facă munca aceasta și îi plătesc sub nivelul pieței. Practic modul în care ajungem să facem aceste lucruri este cel care este analizat pentru că din păcate, în funcție de specificul geografic al fiecărei zone, sunt și diverse niveluri de corupție, influență, practici culturale unde este normal ca un copil să lucreze de la 10 ani, de exemplu, deși în drepturile copilului scrie altceva la nivel global. Și atunci e o temă sensibilă pe alocuri pentru că trebuie să lucrezi mult în zona respectivă ca să te asiguri că ceea ce faci tu chiar este în regulă și responsabil față de locul de unde procuri materiile prime.

Mi se pare că acest exemplu pe care l-ai dat de fapt explică foarte bine ESG, adică deșteptarea aceasta la un nivel de conștiință corporativă care vine în urma globalizării. Voi faceți aceste măsurători în multe domenii de activitate. În pregătirea acestui interviu m-am uitat pe ce faceți și în general ce măsoară experții, cercetătorii în ESG și domeniile sunt foarte variate de la banking la auto. Cum știți toate domeniile de activitate, sunteți specializați pe anumite domenii?

Exact, suntem împărțiți pe anumite sectoare de specialitate pentru că într-adevăr este imposibil să știi cam tot. Așa că fiecare analist este învățat pe părticica lui, pe sectorul lui de analiză să evalueze companiile din sectorul de banking sau auto sau telecom,etc. Companiile pe care le analizăm sunt listate la bursă, asta este foarte important pentru că evident sunt foarte multe companii și foarte multe start-upuri în lume dar care nu sunt listate la bursă, nu au transparență în a avea documente publice pe site-ul lor sau nu sunt ușor de contactat și atunci este un pic restrânsă activitatea doar pe companiile publice mari din lume care sunt listate la bursă, în principiu.

Acest concept ESG mie îmi pare un concept de pace. Când apare o criză economică sau apar dificultăți la nivelul consumatorilor, oamenii pur și simplu nu-și mai permit energia electrică mult prea scumpă sau renunță la anumite produse. Prima care cade de obicei în criză este etica. Care este în opinia ta viitorul ESG-ului într-o lume care intră într-o criză a datoriilor publice generate de COVID, de războaie. În mod clar am intrat deja într-o zonă economică de criză. Crezi că va rezista acest criteriu ESG?

Cel puțin în Uniunea Europeană cred că se va menține. Uniunea Europeană este un organism foarte orientat pe partea aceasta de sustenabilitate și responsabilitate. Planul pentru 2050 include foarte multe aspecte legate de ESG și asta nu se va schimba. Într-adevăr poate sunt anumite slăbiciuni sau anumite evenimente în alte regiuni ale lumii care ajung să fie anti ESG sau care poate nu înțeleg importanța ESG. Putem să ne uităm la Statele Unite, de exemplu, care consideră tot ce este ESG ca „woke”. Nu obligă nimeni pe nimeni să facă nimic - este vorba despre o transparentizare a operațiunilor ca să vezi cât de mult se întinde responsabilitatea ta în lume de la oameni la mediul înconjurător. Oamenii din compania ta, oamenii din conducerea companiei tale și oamenii care îți consumă produsul final. Așadar cred că depinde și de regiune dar cel puțin pentru Uniunea Europeană pot să zic că ESG rămâne viabil.

În mod sigur nu toată lumea crede în ESG. Prin urmare nici nu putem să credem că toate boardurile companiilor publice cred în ESG și ca atare se coordonează și își conduc activitatea urmărind aceste criterii, aceste măsurători. Cât de mult contează sau câți oameni dintr-un board trebuie să creadă cu adevărat ca ESG-ul în compania respectivă ca să nu fie greenwashing?

Aș spune că toți trebuie să creadă mai mult sau mai puțin în aceasta. Sigur, eu nu militez pentru o adopție totală - gata suntem cu ESG toată ziua. Mie mi se pare că este important să vedem ce este realist din punct de vedere ESG, să implementăm. Poate sunt unele lucruri care sunt departe sau sunt pe termen lung care necesită investiții sau un alt mod de a structura lucrurile dar este important ce putem realiza, ce putem face din acest punct de vedere. Nu trebuie să să crezi orbește în treaba aceasta ci pur și simplu să ai bunăvoința să faci lucrurile mai bine, mai responsabil. Acum sigur dacă remunerația oamenilor din board este legată direct de performanța ESG cred că este o motivație în plus pentru acești oameni să-și facă treaba un pic mai bine în direcția aceasta. Așa că unele companii au implementat această legătură de performanță cu remunerație din punct de vedere ESG, alții încă nu.

Revenind iarăși la nivel de indivizi și stând un pic mai mult la boardul unei companii. Să presupunem că ne uităm la boardul unei companii care măsoară ESG, are scoruri bune de mai mulți ani. Crezi că de exemplu, să zicem compania respectivă este în domeniul bunurilor de larg consum și are de a face cu consumul de hârtie, crezi că directorul de vânzări urmărind ani la rând prezentările de ESG despre sustenabilitate poate învăța el pe sine, pe familia sa și pe colegii săi să recicleze hârtia acasă? Există o contaminare la nivel individual care se traduce într-un obicei sănătos, aici vorbesc despre ceea ce facem noi la habits by Republica unde ne ocupăm de obiceiuri sănătoase. Crezi că există o contaminare a conceptului de ESG la nivel de obiceiuri sănătoase la indivizi?

Cred că ar trebui, depinde de individ bineînțeles, dar eu cred că există o corelare ca exemplu personal și aici ies un pic din board. Eu am convins-o pe mama să recicleze după ce eu însămi am învățat mai multe despre partea aceasta de responsabilizare începând să lucrez cu ESG. Așa că dacă eu am reușit să o educ pe mama și nu sunt director de vânzări, eu zic că oricine poate să o facă cu cei din jur.

Cum ai ajuns să devii expert, să cercetezi ESG-ul, ce te-a mânat? Nu este deloc un subiect comun .

Aș spune că îmi doresc să am o contribuție la lumea din jurul meu și cum se zice „Lasă lumea un loc mai bun decât ai găsit-o”. Și cumva asta încerc să fac personal și profesional. Am făcut voluntariat în liceu. Am fost într-o organizație internațională și am intrat în legătură cu foarte mulți tineri din alte țări și am învățat despre obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite undeva în 2015. Și mi s-a părut că este o ambiție foarte faină pentru lumea din jur și că ar fi fain ca toată lumea să țintească cumva spre partea aceasta. Dar apoi m-am întrebat „ok, la nivel global sună foarte departe, dar la nivel individual eu ce pot să fac” și în același timp m-am și angajat la Sustainalytics atunci în 2015 și am învățat foarte mult de la colegii mei care erau mult mai responsabili decât mine în ceea ce privește ce alegeau să mănânce sau cum reciclau, mergeau pe jos, mergeau cu bicicleta și am învățat foarte mult de la ei. Așadar am încercat să oglindesc eu în primul rând câteva obiceiuri cu mai puțin impact negativ în jur .Și cumva având perspectiva aceasta globală a lucrurilor: de unde vine ce consum, ce este în spatele ei, ce fel de etichetă, asta ce însemnă, m-a ajutat să fiu mult mai responsabilă. Cumva asta a îmbinat cele două.

De când ai început să măsori ESG ai putea să-mi dai un exemplu de obicei sănătos pe care nu îl aveai și l-ai adoptat?

De exemplu, când cumpăram ciocolată nu mă uitam la eticheta ciocolatei, cumpăram orice era pe raft. Ei bine, acum de când știu de unele certificări aleg de la raft doar acelea care au etichetă Rainforest Alliance care știu că sunt mai familiare pe partea aceasta de responsabilitate a lanțului de aprovizionare. Acesta este un exemplu. Apoi, nu mai arunc mâncare sau cel puțin încerc foarte mult să gătesc din resturi deci no food-waste. Acesta este iar un obicei adoptat în timp, inspirată de ESG aș zice .

Și crezi că lumea comună, oamenii obișnuiți, dacă ar fi expusă mai mult la ce înseamnă criteriile ESG și la ce se uită companiile crezi că aceasta este o cale prin care oamenii să devină puțin mai responsabili, mai conștienți de alegerile pe care le fac?

Tradus la nivelul omului de rând sau omului simplu, ESG l-aș rezuma ca bunul simț sau responsabilitate. Un om de la sat, de exemplu, nu are nevoie să știe despre ESG ca să-și strângă gunoiul, să nu arunce mizerie pe stradă, să nu stropească cu pesticide roșiile sau lucruri de genul acesta. Până la urmă nu este important dacă știi o etichetă sau nu, important este ca tu să fii educat astfel încât să relaționezi bine cu cei din jur, să nu discriminezi, să nu faci lucruri controversate, să nu arunci pe stradă, să reciclezi. Practic sunt lucruri care țin de educație și de bun simț, zic eu. Dacă mă uit la vestul Europei poate că nici ei nu știu ce înseamnă ESG, dar educația lor culturală s-a axat în jurul practicilor de responsabilitate a cetățenilor sau cel puțin au infrastructura necesară pentru a-i ajuta să fie responsabili. Noi degeaba vrem să reciclăm, de exemplu, dacă nu avem unde sau orice alt aspect de genul acesta.

Deci până la urmă tot la nivelul de educație a unui popor se reduce și dincolo de cuvintele sofisticate.

Da, ce să facem, tot la educație ne întoarcem.

Tu crezi că om cu om putem să mai facem ceva, ca specie, pentru planetă, pentru noi înșine?

Eu sunt o idealistă. Vreau să cred că da, se poate. Este descurajator uneori când am gânduri că poate nu o să reușim, dar dacă nu ai speranța că se poate pentru ce mai luptăm atunci, pentru ce mai muncim. Este un film care îmi place foarte mult Cloud Atlas care exact asta zice că fiecare picătură, eu și tu suntem câte o picătură, dar ce e oceanul dacă nu miliarde de picături și cam așa este.

Îți mulțumesc că ne-ai adus ceva complicat în fața noastră și l-ai despachetat și l-ai făcut simplu și pe înțelesul tuturor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ESG pe hartie este o metoda de management foarte idealista dar care are si o mare componenta politica, De exemplu doar de dragul diversitatii NU poti angaja oameni de o anumie etnie, sex doar pentru simplul fapt ca fac parte dintr-un grup specific. Aici zic ca s-a deschis si o cutie a Pandorei, Pentru un nivel de integrare cat mai complet este clar ca o companie care doreste sa aiba un ESG scoring mare trebuie sa aiba un sistem de management interior foarte bine pus la punct, Proceduri si reguli foarte clare. Tocmai de asta multa lume reclama ESG ca fiind un ''tool'' pentru marile corporatii de a acapara zone economice si capital cat mai mare. Un fel de ''tool'' pentru oligopol sau in anumite situatii monopol. Oricum ESG va face parte din organizarea sociala si corporativa in viitor, Acum sa vedem cum se va aplica si ce efecte va avea.
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Nimeni nu trebuie sa isi bata capul cu gaselnita asta numita ESG care este fortata asupra firmelor de fonduri de investitii ca Blackrock a lui Larry Fink.
    • Like 1
  • mhm check icon
    Un om de la sat, de exemplu, nu are nevoie să știe despre ESG ca să-și strângă gunoiul, să nu arunce mizerie pe stradă, să nu stropească cu pesticide roșiile sau lucruri de genul acesta? Asa e, mizeria o arunca pe malul girlei. Si dupa aia ride de snowflakes aia de la oras ca fac voluntariat sa ii culeaga gunoaiele.
    • Like 3


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult