Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Un om nemulțumit cu viața, casa și familia lui se duce la un rabin...”. Eram fericiți și nu știam, o altă față a poveștii

acasa - incaltaminte

Foto: Ian Nolan / ImageSource / Profimedia

Cu mulți ani în urmă, cineva mi-a spus o mică povestioară cu tâlc, din care să înțeleg ce înseamnă fericirea, iar eu redau acum, aici, acea povestioară.

Un om nemulțumit cu viața lui, cu casa lui, cu familia lui se duce la un rabin și îi spune:

- Rabin, eu nu mai pot! Am o casă mică. Stau în ea cu copiii, soția și soacra. Toți sunt pe capul meu. Viața mea e un iad. Chiar nu mai pot!

Ascultă rabinul tăcut. Se gândește și apoi îl întreabă:

- Animale ai?

- Am.

- Du-te și bagă păsările în casă!

- Dar, rabin...!

- Du-te și fă cum ți-am spus eu și vino și spune-mi cum este! 

Vine omul peste o zi, pleoștit, ca o mâță plouată și îi povestește că în casa lui e un iad și mai mare. La zgomotul dinainte s-a adăugat și cotcodăcitul găinilor.

- Bine, îi răspunde rabinul calm, du-te și du în casă mâța și câinele!

- Dar, rabin...! dă să protesteze omul, dar este întrerupt ferm.

- Ai venit la mine pentru sfat, atunci te duci și faci ce zic eu!

Se duce omul și face.

Mai vine la rabin, tot mai disperat și mai acrit de viață de fiecare dată, până când termină de mutat toate animalele în casă. Când nu mai are niciun animal prin curte, vine la acesta profund disperat și îi spune punându-și mâinile în cap:

- Soția țipă, copiii țipă, soacra țipă, găinile cotcodăcesc, mâța cu câinele se bat tot timpul, capra behăie, vaca mugește... Unde mai pui că toate animalele își fac nevoile în casă!? V-ați bătut joc de mine, rabin! În casa mea e iadul! Eu nu mai pot trăi așa!

Rabinul își ascunde un zâmbet în barbă și îi cere:

- Du-te și dă afară toate animalele! Fă curat peste tot și apoi vino și spune-mi cum este!

Fuge omul și face tot ceea ce i-a cerut rabinul, apoi vine la el alergând și cu fața strălucindu-i de fericire.

- Cum este? îl întreabă rabinul.

- E rai! Mulțumesc! răspunde omul și pleacă fericit spre casă, nerealizând măcar că, în casa lui, e exact situația de la început când venise la rabin să se plângă că e iadul.

...

Dacă lumea ar putea obține viața de dinainte de război, ce fericită ar fi! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • AdiC check icon
    Scrie bine Julia Donaldson. Asta e povestea A squash and a squeeze. https://www.youtube.com/watch?v=NUisAU7LVxE
    • Like 0
  • Concluzia ? Fericirea noastra este un joc al mintii noastre agitate,care tot timpul isi doreste "noutati" !
    • Like 1
  • Absolut corect! Multe neintelegeri s-au stins sau au scazut din intensitate, dupa invazie.
    • Like 1


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult