Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Unde au fost banii mei timp de 4 zile?!” Banca mea de 20 de ani - Adio!

ATM extragere

Foto: Guliver Getty Images

(scrisoare către o bancă reală, bazată pe fapte reale dintr-o Românie reală)

Ne-am cunoscut acum aproape douăzeci de ani. Atunci când „să ai cont în bancă” te făcea coleg cu personajele din serialul cu milionari americani Dallas pentru că românul de rând încă visa la un salariu care să-i ajungă o lună întreagă și nu numai trei săptămâni. Ne-am cunoscut când telefon mobil nu avea decât colega de pe celălalt etaj pe care o deranjam numai pentru „un telefon scurt, în aceeași rețea!”. Ne-am cunoscut pe când făceam o oră cu troleibuzul pentru a da o meditație pentru 5 dolari pe oră. Ne-am cunoscut atunci când a trebuit să-mi deschid cont pentru a-mi plăti o carte care costa salariul meu pe doi ani. Și chiar dacă mi-ai luat atunci comision de transfer egal cu salariul meu pentru o lună tot ți-am mulțumit pentru că m-ai ajutat. Atunci, ca și acum, banul meu greu muncit avea culoarea respectului pe care o dau eu muncii. Și mie însumi.

Și am stat apoi împreună. Am avut încredere în tine. Pentru că așa am citit în cărți și așa ne-a explicat cu calm guvernatorul Băncii Naționale: „Românii trebuie să aibă încredere în băncile lor și noi vom veghea de aici ca băncile să nu le înșele această încredere”. Am avut încredere în tine și când dobânzile au devenit „real-negative”, ceea ce am înțeles mai apoi că însemnă că eu îți lăsam banii ție și tu, după ce făceai profit să-ți plătești acționarii, veneai și îmi dădeai la retragere o sumă în pierdere față de ce depusesem. 

Deci numai eu ieșeam pe minus din afacerea asta. Tu aveai grijă de partea ta. Am avut încredere în tine și când am plecat de la supermarket cu plasa goală pentru că sistemul tău informatic a căzut și cardurile tale nu puteau fi folosite (ar fi fost bune niște scuze de la tine măcar la sfârșit de an, dar nu le-am văzut niciodată – în fond nu TU erai de vină, ci un sistem fără nume culoare și formă). Am avut încredere în tine și când mi-ai schimbat comisioanele fără să mă anunți și mi-ai spus că e obligația mea (scrisă acolo, clar, pe pagina 18 a contractului) să mă interesez de comisioanele schimbate. Am avut încredere în tine și atunci când te-am rugat să-mi dai înapoi 15000 de euro din banii ce ți lăsasem în păstrare și, pentru că nu am mai ridicat decât 8000, m-ai taxat usturător („știți, noi am făcut un efort să vă punem la dispoziție banii aceștia… dacă dumneavoastrănu-i scoateți acum atunci cineva trebuie să acopere acest efort”. Adică eu, clientul tău, eram din nou bun de plată.) Am avut încredere că o să supraviețuiești, o să crești și o să înveți să fi o bancă mai bună pentru mine. Că o să te cizelezi. Poate nu la nivelul la care banca mea temporară din Olanda ajunsese când angajatul venea spre mine cu zâmbetul larg și o cană de cafea în mână – „să vă încălziți căci plouă groaznic afară”. Dar măcar să-mi dai un scaun să aștept când angajații tăi stăteau pe scaun sau să-mi dai un bon de ordine ca să nu mai trec prin situația penibilă „doamna fusese la coadă, dar s-a dus să ia ceva de la mașină”. Poate nu la nivelul să mă suni tu înapoi după ce îți dau un sms, dar măcar să nu mă lași să aștept aproape jumătate de oră când te sun pe banii mei din SUA pentru ceea ce tu definești a fi „urgențe”. 

Dar iată că a venit timpul să-ți spun Adio (ăsta e un cuvânt frumos, din filmele cu Alain Delon și Catherine Deneuve, din vremurile în care cuvântul era cuvânt și o strângere de mână era mai puternică ca o semnătură autentificată la notariat). În ceea ce te privește, adio înseamnă că nu vreau să mai am în veci de-a face cu tine. E un fel de condamnare la moarte a relației noastre de douăzeci de ani. Nu pentru că tu ai fi șmecheră (în fond e treaba ta să fii și șmecheră). Ci pentru că m-ai prostit. Te-am rugat să mă tratezi ca pe un om care ți-a pus în mână banii și încrederea sa și tu m-ai tratat ca pe un număr. Un X nesemnificativ și iritant.

Dă-mi voie să-ți împrospătez memoria. Într-o bună zi, când m-am uitat pe conturile mele, am constatat că o sumă semnificativă dispăruse în niște tranzacții niciodată făcute de mine. Tranzacții către un mare magazin internațional. Îți amintești că te-am rugat să-mi blochezi cardul și contul (ceea ce ai făcut) urmând să ne întâlnim să vedem cum pot să-mi recuperez banii. Ți-am spus că am scris și celor de la marele magazin în conturile cărora părea că plecaseră banii mei. Și ți-am mai spus că respectivii se juraseră în scris că niciuna din tranzacțiile respective nu au existat în realitate și că ei nu au banii mei. Și atunci, draga mea Bancă, te-am întrebat pe tine, pe cea care îmi încasezi comisioane ca să ai grijă de banii mei, „unde sunt banii mei?”. Oare există o altă întrebare mai pertinentă pe care un client să o poată pune Băncii sale? Unde sunt banii mei? – e așa de simplu.

Nu și pentru tine. Pentru că mi-ai spus ca nu poți să-mi dai detalii (!!!) și să mă adresez la poliție. Chiar ți se pare normal ca tu, Banca mea, să nu-mi poți da detalii despre banii mei? Am întrebat la asociația de plată a cardului (știi tu: VISA, Mastercard, Discovery, American Express... sunt multe). Și mi-au spus că numai TU, draga mea bancă, poți să mă dumirești unde sunt banii mei care... nu mai sunt. Și ți-am spus asta. Desigur că mi-ai spus politicos imediat că și tu ai început o acțiune de cercetare internă și că vei veni cu lămuriri. Și mi-ai spus în felul ăla frumos care te face să dormi bine și să ai încredere: „vă vom ține la curent”. Și în trei-patru zile banii s-au întors. Dar eu te-am sunat. Și te-am întrebat. Simplu: „Unde au fost banii mei?”. Pentru că nu eu, ci numai tu vezi în calculator și când pleacă banii mei, și când se întorc, și unde s-au dus, și de la ce IP s-a efectual plata cu cardul prin internet și câte și mai câte.

Și nu-i normal ca un client să-și întrebe banca de ce timp de 4 zile nu a mai avut acces la banii dați spre păstrare? Pentru multe motive, dar poate și pentru faptul că o întârziere de 4 zile cu plata ratelor către bancă aduce penalități. Nu?!

Și te-ai enervat. Și mi-ai scris pe un ton ferm și ultimativ să încetez să te mai bat la cap cu această chestiune și să-mi caut răspunsurile la ministerul condus de Dna Carmen Dan. Că tu, Banca MEA, nu-mi poți spune unde au dispărut banii mei timp de 4 zile. Și nici nu te simți responsabilă pentru această chestie. Ferească sfântul să te simți de la obraz și să mă ajuți la greu. De exemplu, să-mi dai o linie de credit cu 0% dobândă pentru suma dispărută din cont până la elucidarea situației. Să-mi pot plăti și eu o rată sau o factură la o adică. Cum adică să faci tu un gest așa de caritabil? Să-ți ajuți clientul căruia tot tu nu poți să spui unde-i sunt banii ce ți i-a dat spre păstrare...

Deci… Adio draga mea fostă bancă! Nu-ți doresc răul. Ar fi rău pentru prietenii mei care încă au încredere în tine. Dar îmi doresc să nu te mai văd niciodată. Să nu ne mai intersectăm niciodată. Și… a! Îmi doresc să te viziteze dl. Guvernator al Băncii Naționale. Și să te întrebe: „Până la urmă unde dispăruseră banii domnului ăsta… cum îi zice?!?... ăsta cu articolul.... ics și nu-mai-știu-cum!”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Republica se face de ras cu asemenea"articole", nu vad alta explicatie decat ca primeste bani sa promoveze niste nulitati. Povesti inventate si pline de greseli de ortografie.
    • Like 0
  • Mie mi-a placut articolul si nu cred ca este necesar numele bancii. Dupa mine, ar putea fi oricare dintre ele si cred ca asta este si una dintre ideile articolului. Am avut conturi la mai toate cele cunoscute. Aceeasi branza, fiecare puturoasa cu o aroma diferita. Sistemul economic ne face pe toti clienti bancari captivi. Iar bancile stiu asta. Conteaza cum se cheama banca? Irelevant. Sunt toti la fel de aroganti.
    • Like 1
  • Gabriel check icon
    spre deosebire de alti comentatori, autorul are asteptari mai mari, si bine face. omul vrea sa ridicam stacheta in sistemul bancar si nu se poate asa usor. educatia nu vine de la sine si drept dovada stau exact comentariile celorlalti ce au asteptari mici, foarte mici. aceleasi banci in alte tari isi respecta clientii tocmai pentru ca oamenii au cerut respect, pentru ca oamenii au cerut socoteala. o sa vina vremea (pentru urmasii urmasilor nostri) sa primim si noi respect, dar trebuie sa ne batem pentru asta. multumesc pentru articol!
    • Like 2
  • Alex Mag check icon
    Mai interesante decât articolele din Republica.ro sunt comentariile. Le savurez. Un adevărat „monkey typewriter phenome”. Toți care au o tastatura au devenit critici. Din nefericire acestea comentarii de tastatura au dus la intrarea in coma a Republica.ro. Daca se dorește intr-adevăr reanimarea Republicii trebuie sa lăsam criticile si comentariile sunt obligatorii numai ca o extindere a articolului. Ceva de genul E egal cu MC pătrat.
    • Like 2
    • @ Alex Mag
      Sigur sunt de vina comentariile si nu infuzia de articole slabe?
      • Like 0
  • Un subiect economic serios dramatizat siropos într-un eseu literar fără nici un alt sens decît acela de evacuare a frustrării autorului. O pierdere de timp pentru cititor. Nu e prima oară cînd citesc aici articol de tipul "mult nimic despre ceva". Trebuie să fiu mai atent pe viitor.
    • Like 0
  • Un subiect economic serios dramatizat siropos într-un eseu literar fără nici un alt sens decît acela de evacuare a frustrării autorului. O pierdere de timp pentru cititor. Nu e prima oară cînd citesc aici articol de tipul "mult nimic despre ceva". Trebuie să fiu mai atent pe viitor.
    • Like 0
  • Cezar check icon
    O doină de jale din categoria „Frunză verde... stîlp”.
    Autorul se plînge de atitudinea băncii, dar evită să facă singurul lucru care ar putea determina banca să-și schimbe atitudinea. Recte, să spună despre ce bancă e vorba. Cumva, își merită soarta.
    • Like 0
  • Wall-T check icon
    In spiritul in care banui ca a fost scris articolul, daca Dvs. incheiati subiectul cu ruperea relatiilor contractuale si o jalba online (ca sa citez alti comentatori), cred ca faceti o mare greseala. Personal, nu as avea nici o retinere sa implic politia, pentru ca altfel, cel/cei ce s-au folosit ilegal de banii Dvs., vor continua sa o faca... Si ar fi si un feed-back bun pt. (fosta) banca, ce i-ar forta sa incerce un pic de cercetari interne, pana poate vine BNR-ul...
    • Like 2
  • Ce-a scris domnul Berghea e poezie fata de problema clientilor bancilor pentru locuinte ("doar" vreo 500.000!) din anul 2015 FURATI PE FATA DE CATRE STATUL ROMAN in combinatia Curte de Conturi + Guvern (MDRAP) + BNR!
    Oamenii au avut incredere in statul roman (guvern) si in "protectorul" lor (BNR) si si-au investit economiile in sistemul bauspar pentru un randament de 25% (prima de stat). Legea nu prevedea conditionarea platii primelor de stat de justificarea utilizarii lor, dar dupa 10 ani de existenta si functionare a sistemului s-a "trezit" Curtea de Conturi si a constatat ca nu este eficienta cheltuirea banului public pe primele de stat neutilizate in scop locativ si le-a sistat necontand ca incalca legea. Acum se asteapta ca Justitia sa faca lumina; se asteapta de prin 2016 si voia sa transeze lucrurile prin 2020! In tot acest timp BNR nu a suflat o vorba!!!
    Ce credeti ca s-a ales de economiile celor 500.000 de clienti?! Va zic eu: praful.
    La fel si orice urma de incredere in statul roman si in BNR.
    Eu zic asa: sa-i ia dracu pe toti indiferent ca sunt politicieni, functionari in statul roman, bancheri si magistrati.
    • Like 1
  • Cam platonica revolta dumneavoastra, sincer, cat timp nu faceti public si numele bancii. Ati facut publica o scrisoare care se vrea emotionanta intr-o lume a banilor. Nu stiu ce sentimente v-au legat de banca respectiva dar va asigur ca nu sunt deloc sanatoase si ca v-ati "cautat-o", cum se zice. V-o spun cu sincera admiratie (subliniez!): nu inteleg cum v-ati pastrat candoarea pana la varsta asta. Va invidiez!
    • Like 3
    • @ Adrian Gabriel
      Aveti dreptate dar nu cred ca republica e locul razboaielor personale. Pentru asta pot inchiria trei panouri in Piata Victoriei :)
      • Like 1


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult