Aveam 30 de ani, un salariu bunicel de 1500 RON, posibilități de avansare la job, dar stăteam cu părinții: totul a început când banca mi-a făcut o ofertă „irezistibilă”

Prima dată când am auzit de pierderea aceasta uriașă a băncilor, de 2,4 miliarde lei, care va duce la un dezastru național, am ridicat mirat din sprâncene. 

Fiind unul dintre cei peste 80.000 de români care au luat credit în franci elvețieni mă simțeam vinovat de această pierdere. Dar simțeam că parcă ceva nu se leagă. 

Dar să încep cu povestea mea...

Totul a început prin primăvara lui 2006. Eram un tânăr de 30 ani care stătea cu părinții, cu un salariu bunicel (1500 RON) pentru acea vreme și loc (Brăila) și un loc de muncă care promitea stabilitate și promovări (director economic la o firmă de construcții). Gândurile îmi erau să iau viața în piept și astfel am început să caut un apartament. 

Reușisem să pun ceva bani deoparte dar, spre disperarea mea, nu reușeam să economisesc mai mult decât creșteau prețurile imobilelor. Am stat puțin si am analizat lucrurile și am tras concluzia că nu voi reuși să fac nimic fără un împrumut. Am început să fac cercetări pe piața bancară și imobiliară și, într-un final, am găsit un apartament cu două camere care necesita renovare totală. Preț: 90.000 RON.

Încep căutările pe la bănci, solicit suma de 90.000 lei, dar toate mă refuzau la lei pentru că depășeam pragul de 30% din venit. Toate mă anunțau în același timp că mă pot încadra pentru franci elvețieni. Am stat puțin, am întors problema pe toate fețele și am spus că totul arată bine: job bun, economie care „duduie”, intrare în UE la anul, stabilitate a monedei trâmbițată de toate băncile, BNR a spus că e ok, în toate graficele CHF arăta super, chiar în 2006, dacă nu mă înșel, avusese o depreciere, numai aspecte pozitive...Cine sunt eu să zic „Nu” dacă doar așa pot lua banii pentru casă? O clipă mi-a trecut prin minte gândul că poate e ceva necurat, îmi dă lei și vrea înapoi CHF, dar totuși am continuat, că doar banca nu e cămătar, are interes să își ia banii înapoi.

După analiza dosarului, mi s-a aprobat suma de 50.000 CHF cu o dobândă de 6%. Semnat contractul, ridicat de la casierie banii în lei, plătit apartamentul. Rata inițială 350 CHF – aproximativ 700 RON. Pentru simplificări voi rotunji numerele pentru o mai ușoară urmărire a lor.

Suma ridicată: 50.000 CHF * 2 lei/CHF = 100.000 RON bani ridicați de la casierie.

În momentul acesta, banca a acordat 100.000 RON, eu am încasat 100.000 RON.

Pe durata derulării contractului, în decurs de 9 ani, cursul de schimb mediu să îl considerăm 3,5 RON/CHF, dobânda 3,5 %. După calculele mele, cam 50% din pierderea de curs valutar a fost redusă de câștigul din scăderea dobânzii.

În rest cele normale: în 2009: pierdut job (eu și soția), căsătorit, angajat din nou (salariu mai mic), probleme cu plata ratelor (vreo 3 rate întârziate), mărire marjă dobândă; 2010 copil, 2012: alt copil, schimbare loc de muncă (muuult mai bun), recuperare diferența din marja mărită. După cum vedeți eu sunt un caz fericit.

Consider că, până în acest moment, ambele părți și-au asumat fiecare riscurile lui: banca devalorizarea garanției, eu riscul valutar, ratele fiind plătite la zi la cursul din ziua plății.

În prezent mai am de rambursat din credit 41.000 CHF (în RON 170.000).

Mai jos voi încerca să demontez unele ziceri din presă printr-o înșiruire de întrebări și răspunsuri.

Vă rog să mă combateți cu argumente solide.

I: Cum s-a ajuns la 170.000 RON?

R: Înmulțind cursul de la 30.09.2016 cu valoarea creditului rămas de rambursat (41.000 CHF).

I: Dar banca a dat doar 82.000 RON (la curs inițial). De unde diferența de 88.000 RON de plătit în plus?

R: Din diferența de curs valutar o să spuneți (4,1 în 2016.09 față de 2 în 2007). Aveți dreptate.

I: Ce se întâmplă prin conversie?

R: Prin conversie tocmai acest venit (profit) pe care băncile l-au adăugat de-a lungul perioadei de 9 ani creditului este înlăturat.

I: Acest venit (profit suplimentar) înlăturat este (era) sigur pentru bănci?

R: Acest venit (profit suplimentar) nu este sigur. Se refera la profitul din diferența de curs dacă creditul ar fi rambursat în acest moment.

I: Pierderea (diminuarea veniturilor din diferența de curs) este reală?

Nu. Deoarece realizarea veniturilor nu este sigură. Cursul poate reveni la nivelul de la începutul contractului. De altfel, toate aceste venituri create până în prezent sunt doar scriptice (pe hârtie). Nu au echivalent în monedă. Ele se materializează în monedă odată cu plata ratelor și se întind până la rambursarea integrală a sumei împrumutate. La mine pe o perioadă de încă 22 ani. Ufff!!!

I: Ce efecte are conversia asupra unei bănci?

* Reducerea activelor – posibil nevoia de nou aport la capital din partea acționarilor pentru atingerea pragului minim al activului. Ironia sorții: acest aport înseamnă sume suplimentare de euro care vândute pe piața românească vor duce la aprecierea leului. Altă ironie: aceste sume au fost retrase în momentul în care activul băncii a crescut prin diferența de curs valutar în anii anteriori.

* reducerea profitului – dar nu al celui operațional, ci al celui excepțional. Oricum, această reducere de acum anulează profiturile suplimentare din anii anteriori.

I: Profitul din diferența de curs valutar la un contract de credit este un venit legitim, moral al unei bănci?

R: După opinia mea dacă este întâmplător este legitim. Dacă este făcut cu intenție nu este normal.

Prețul unui contract de împrumut este dobânda și doar atât. Încep să suspectez că împrumuturile în CHF și celelalte valute „exotice” au fost acordate pentru câștiguri sigure (nici măcar speculative) din diferențe de curs valutar. Problema e ca le-a ieșit prea bine. Poate sunt doar paranoic. Who knows? OPC, BNR maybe?

I: Efecte asupra celorlați?

R: Am citit în presă despre presiuni pe curs. Serios? Din momentul aprobării legii conversiei în Parlament euro a pierdut vreo 2 bani. La fel și CHF. Și dacă ar fi, oricum îl avem pe dl Isărescu care veghează (să nu scadă prea mult).

Dobânzi mai mari la credite. Diminuarea creditării. Nu văd motive. Pe toate posturile de televiziune au revenit creditele „doar cu buletinul”.

I: Totuși băncile nu au nicio pierdere?

R: Ar putea avea pierderi băncile care s-au împrumutat de CHF pentru a acorda credite în CHF. Lucru care nu s-a întâmplat.

I: Falimente bancare?

R: Să fim serioși. Nu au căzut ele când au provocat criza din 2008. Acum este „doar” o reglare de conturi.

I: Cei care au luat credite în CHF – singurii vinovați?

R: Nu. Poate doar „credulii” de serviciu.

Pe parcursul șirului de întrebări am trecut de la individ la sistem bancar. Consider că majoritatea celor cu credite în CHF sunt în situație asemănătoare în acest moment.

În concluzie, băncile în momentul conversiei nu au „pierderi”, ci reduceri ale veniturilor viitoare din diferențe de curs valutar, mai bine spus reduc profiturile speculative (oare?) din diferența de curs. Și când spun viitoare mă refer la perioade de 15-20 ani (media timpului rămas din contractele de credit). Aceste viitoare venituri nu sunt certe, ele sunt doar o evaluare în acest moment al creditului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp