(Foto: Inquam Photos)
Schimbarea se face printr-un maraton, nu prin sprinturi. Activiștii din campania „Salvați Roșia Montană” au avut, de-a lungul anilor, sute de motive să renunțe și să-și facă bagajul. Dar au sperat mereu că, dacă se implică, vor reuși să oprească ce consideră ei o nedreptate. Doar perseverența protestatarilor - fie că erau 10 sau 10.000 - a blocat timp de 15 ani acest proiect socotit de activiști drept „toxic”. Ne aflăm iarăși într-un moment greu, dar istoria ne-a arătat că rezistența pașnică dă roade.
Care-i baiul cu Roșia, acum?
Parcă am mai protestat în trecut pentru Roșia și rezolvaserăm problema. Da, mina de aur din Apuseni părea un capitol închis odată ce Guvernul a decis să ceară includerea sitului din Apuseni pe lista UNESCO.
Grație moștenirii Imperiului Roman și a galeriilor romane de acolo, Roșia Montană este unică, în comparație cu orice alte situri miniere din lume. Campania „Salvația Roșia Montană” există de la începutul anilor 2000. Lupta care s-a purtat în stradă și în tribunale a fost una lungă, așa că merită o scurtă recapitulare, măcar a ultimilor ani:
2016: Roșia devine, prin decizia Ministerului Culturii, sit istoric de importanță națională, proiectul minier pare închis definitiv. RMGC își vinde utilajele.
2017: Gabriel Resources cere despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari statului român, „acuzând încălcarea de către România a tratatelor bilaterale de protejare reciprocă a investițiilor prin blocarea proiectului minier aurifer de la Roșia Montană”. Derulăm pentru puțin context: pare-se că în spatele afacerii Roșia Montană este miliardarul Beny Steinmetz, trimis în judecată de DNA într-un dosar cu o miză de 135 de milioane de euro. Cel mai apropiat colaborator al lui Steinmetz este consultantul politic Tal Silberstein, care a lucrat atât pentru Traian Băsescu, dar și pentru Călin Popescu Tăriceanu, ambii fani declarați ai proiectului minier. Tăriceanu a fost trimis în judecată și achitat pe fond într-un dosar în care era acuzat de mărturie mincinoasă în legătură cu niște afaceri imobiliare ale lui Beny Stienmetz.
2018: În mai ICOMOS (Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor), corpul experţilor din cadrul UNESCO, a recomandat înscrierea sitului istoric Roşia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial. La finalul lunii iunie Comitetul Patrimoniului Mondial urma să formalizeze decizia. Dar, surpriză, după ce în ianuarie 2017 Guvernul Cioloș a trimis, împins de la spate de societatea civilă, dosarul Roșia spre UNESCO, acum câteva zile Guvernul Dăncilă surprinde pe toată lumea stopând dosarul fără vreun anunț public sau dezbatere. Corina Șuteu, fost Ministrul al Culturii, spune că gestul e iresponsabil.
Motivul invocat pare a fi fals, dacă ascultăm experții: „nu numai că o includere a Roșiei Montane în lista UNESCO nu ar periclita poziția Statului român în procesul de arbitraj, ci chiar ar întări apărarea Statului român în proces, având în vedere că vorbim de o decizie luată de UNESCO, nu de reprezentanții României”
Dacă nu stopa dosarul, Roșia Montană s-ar fi alăturat altor obiective din România precum cetățile dacice din Orăștie, bisericile Moldovei, centrul istoric al Sighișoarei, Delta Dunării. Pe lista UNESCO World Heritage se mai află orașul Veneția, Marea Barieră de Corali, Machu Picchu, Mare Canion și alte moșteniri de seamă ale civilizației umane.
Terminăm ce am început. Cu cap, pașnic, democratic
„Voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine” - Ion Rațiu, amintește de sânge.
Sâmbătă se anunță la București, Piața Victoriei, un miting al simpatizanților PSD. Nu, nu e protest, e miting, a zis-o chiar Liviu Dragnea că îl face „pentru a arăta că suntem deciși să mergem până la capăt”. Supărați că li se ocupă spațiul simbolic câștigat în 2017, unii protestatari #rezist au mușcat momeala PSD și zic că vor merge și ei în Piața Victoriei, că-i a lor. Din nou, e dreptul fiecăruia să facă ce vrea, dar eu cred că cea mai inteligentă mișcare pe care #rezist poate să o facă e să ignore mitingul PSD, ba chiar să facă curat după el, dacă se poate. Să întoarcă, creștinește, și celălalt obraz. Dacă vrei să vii la un protest adevărat în weekend, hai vineri în Piața Universității, pentru Roșia Montană.
De ce? Spiritele sunt inflamate, e nevoie doar de o mică scânteie ca să explodeze. Mă tem de violență, despre care știu că aduce cu sine și mai multă violență. Dacă iese cu scandal, forțele de ordine obțin legitimitate pentru a folosi forța (iar aici lupta devine inegală), iar televiziunile de partid vor primi muniție gratuită pentru a discredita mișcarea #rezist, căci scandalul vinde, iar violența sperie.
Ca să ne salvăm trebuie să fim uniți de interese comune, nu dezbinați de mize de moment. E bine să știm că ei folosesc divide et impera, ca să contracarăm cu mesaje de unitate și creare de punți în jurul intereselor comune. Eu ies în stradă când simt o nedreptate și nu văd altă cale de a o îndrepta. Ies deci pentru că așa îmi spune conștiința. Nu ies ca să mă cert cu alți cetățeni care se întâmplă să aibă alte opțiuni. Le respect, încerc să le înțeleg și să am o dezbatere sănătoasă cu ei. Da, fie că ne place sau nu, ține de bunul simț democratic să respectăm opțiunile celorlalți. Iar dacă vrem dezbatere pe bune, nu le putem avea țipând unii la alții din două colțuri ale aceleiași piețe.
Așa că nu mai bine folosim noi calmul și luciditatea ca să le spunem tuturor românilor - indiferent de opțiunea lor politică - că sunt bineveniți în București? Urât sau frumos, Bucureștiul e și capitala lor. Istoria ne-a arătat că rezistența pașnică e singurul mod prin care putem schimba lideri cu apucături de dictatori.
Dacă te-ai săturat să protestezi, află că tu ești speranța
În prima zi de toamnă a lui 2013 am fost martorul unei mici minuni, chiar la mine în oraș. Nici atunci n-aveam mare speranță, dar în stradă am realizat că nu sunt singur, iar asta mi-a dat curaj. Eram pe străzi împreună cu ai mei, cei cărora le pasă, iar faptul că nu am fost singur mi-a dat curaj. Acolo mi-am regăsit speranța, în mulțimea zdravănă care a dat în clocot și s-a revărsat, curajos, pe Bulevardul Magheru. Au urmat câteva zile de protest consecutiv, apoi câteva luni de rezistență pașnică, dar determinată și ultra-creativă. Am fost în centrul unui lanț uman în jurul Parlamentului, am făcut fel și fel de flash-mob-uri, am dezbătut online și offline. Nici nu ne dădeam seama că ne maturizam și că ne însușeam, pe bune, un instrument pe care îl ignorasem mult timp.
La fel ca mersul la vot, și protestul are rezultate concrete în plan politic. Guvernul Ponta a retras în 2014 legea făcută cu dedicație pentru companiile care doreau exploatarea minieră la Roșia Montană. Același guvern urma să cadă în 2015, în urma altor proteste. Tot mișcările de stradă din 2017 - nemaiîntâlnite ca amploare - au pus capac infamei OUG13.
Dar coaliția de guvernare e ranchiunoasă, nu uită și nu iartă nesăbuința asta a împotrivirii. Blitzkrieg-ul din acea „noapte ca hoții” s-a transformat într-un asalt la justiție. Când nu se comportă iresponsabil cu finanțele țării, PSD+ALDE își fac o prioritate din a „lupta cu abuzurile justiției”. Sub acest pretext se iau cele trei legi de organizare ale sistemului de justiție și se căsăpesc; se revocă procurorul-șef DNA pe baza unui raport halucinant, votat doar de autorul său, Tudorel Toader, în plenul CSM; se modifică chiar și codul penal. Și câte și mai câte astfel de lovituri de bici primim, doar pentru că nu i-am lăsat să-și facă de cap cu OUG13.
PSD îmi seamănă cu un copil de bani gata care scoate limba la tine de la volanul unui Maserati, în timp ce calcă într-o baltă și te stropește pe tine, care aștepți un autobuz ce nu mai vine. Fudul nevoie mare, copilul ăsta e orbit de nevoia de a fi plăcut. Așa că uită că degeaba trișează ca să acumuleze mașini dacă n-are drumuri pe care să ajungă la haciende. Mă repet: când ei seamănă furtună și împart lumea în două, noi trebuie să găsim punți sau măcar puncte în care ne intersectăm pentru interesele noastre comune: drumuri, școli și spitale moderne; orașe respirabile. O țară decentă pentru copiii noștri.
When the going gets tough, the tough get going. Cetățenii cer transparență și integritate (nici măcar competență), guvernanții încă iau decizii noaptea, ca hoții - cum e cazul și în recenta retragere a dosarului Roșia de la UNESCO -, iar eu nu înțeleg de ce. Pare că totul merge din rău în mai rău, dar dacă privim spre orizont vedem o rază de speranță care apare așa, departe, în zare (spoiler: noi suntem raza aceea). Dar trebuie să te chiorăști ca să o vezi, iar din stradă se vede cel mai bine schimbarea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI), pentru ce a fost creat? Pentru ca pe baza lui sa se faca imprumuturi cu dobanzi interesante, oare de la cine?
Dar decizia de a include situl respectiv in UNESCO e cam intempestiva. Ar insemna, din ce inteleg , blocarea definitiva a resureselor respective . Chear daca ar putea fi exploatate in conditii de siguranta si in beneficul Romaniei .
E o mare aiureala ca nu au spus guvernantii motivele pentru care au stopat dosarul ( atentie ,stopat, nu retras ! ) , dar tot o aiureala e si ca a fost trimis in graba, fara o dezbatere .
Deci mai usor cu flashmob-urile si hipstereala si hai sa avem o discutie serioasa ca e un subiect care merita toata atentia.
1. Poți exploata turistic. Pe mai puțini bani, bineînțeles, dar nu distrugi nimic, iar turismul este o “resursă” inepuizabilă.
2. Mi-e teamă că dacă ajunge România să exploateze, mare parte din bani se vor scurge, prin tot felul de tertipuri, în conturile câtorva și vom fi distrus mediul pentru nimic. Să nu uităm cum și pentru ce se defrișează mii de ha de pădure.
Toată teoria dvs. cu speciile “invazive” este o aberație. Nicio altă specie nu consumă resurse mai prostește și pentru motive mai tâmpite, ca omul.
,
Și nu, nu contează că “nu știu” unde este Roșia Montană. Este un sit care aparține României, deci tuturor, inclusiv generațiilor care nu s-au născut încă și care, cu siguranță, nu știu de el. Încă, dar ar fi frumos să mai aibă ce afla.
Iar in privinta lui Soros, vedeti ca s-a reorientat. Sambata asta ii sponsorizeaza pe cei cu camasile albe, condusi de catre cei cu lenjerie maro.
Sincer...mi se pare mult mai mult „a la hacienda”, respectiv „a la America Latină” ceea ce fac oamenii ăștia, din ce în ce mai agresiv.
Dacă ziceți că „rezistența” asta de unii singuri în alte locuri decât unde sunt hoții, face și desface...OK.
Nu am aceeași opinie, dar desigur...fiecare face ceea ce crede.
CRED în puterea rezistenței neviolente.
NU CRED în eficiența luptei fără sacrificiu. Dr. King a fost împușcat.
Mii de negri au fost snopiți în bătaie, omorâți.
Revoluție cu celularul...OK, pozele sunt frumoase. Baftă.