Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

GENERAȚIA B. „We are here”. De la un „eșec îngrozitor” la o platformă de crowdfunding prin care 31 de proiecte au primit 62.000 de euro

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Într-o bună zi Horton, un elefant, a descoperit pe un fir de praf o lume în miniatură care era cu mult mai avansată decât lumea animalelor din pădure, dar pe care numai el o auzea pentru că avea urechile foarte mari. Animalele din pădure, pentru că li se părea că elefantul vorbește singur și e ușor nebun, voiau să distrugă firul de praf. 

Elefantul trece printr-o serie de aventuri, încercând să salveze firul de praf și tot orașul minunat care era pe firul de praf și care se numea Whoville. La un moment dat, omuleții, the Whos, încep să strige – „We are here! We are here!” - să îi audă animalele din pădure și să nu îi arunce în foc. Numai în momentul în care au strigat toți, în același timp, sunetul a reușit să treacă de firul de praf, să ajungă în pădure, iar astfel să fie salvați. 

„Eram în perioada când îi tot povesteam fetiței mele acest film - „Horton Hears a Who! ”, - făcut după o poveste a lui Dr Seuss. „We are here” mi s-a părut un nume foarte drăguț pentru o platformă de crowdfunding în care numai dacă toată lumea ajunge la concluzia că acel proiect este bun, atunci acel proiect reușește să fie finanțat”, își incepe povestea Irina Caraivan, cofondatorul platformei de crowdfunding „We are here”

Irina Caraivan, web designer, 32 de ani și Andrei Dumitrescu, programator, 30 de ani, au lansat în 2013 platforma de crowdfunding „We are here” cu care au reușit să finanțeze până acum 31 de proiecte cu 62.000 de euro.

Un „eșec îngrozitor” după un faliment cu un startup și mai apoi „the lowest point” pe care l-au avut vreodată, când au rămas „fără cărți în mână”, fără bani și fără sediu le-au marcat drumul lor în afaceri.

„Am dat faliment indubitabil și iremediabil după patru luni”

Irina și Andrei veneau după un „eșec îngrozitor” cu primul lor startup, pornit de la o idee care funcționează cu succes în SUA sau Marea Britanie, dar pentru care ei nu au avut nici un client.

„Startup-ul se numea MyKey, era o bancă de ținut chei de rezervă de la casă, mașină etc. Un client putea să vină, să își lase cheia la noi sigilată, securizată. În momentul când avea nevoie de cheie, pentru că rămânea încuiat pe afară de exemplu, noi i-o duceam în orice parte a Bucureștiului într-o oră. Am dat faliment indubitabil și iremediabil după patru luni în care nu am avut nici un client”, își amintește Irina care este convinsă că dacă aveau parte de mai multă educație antreprenorială momentul eșecului nu exista. „Atunci, în 2012-2013, nu exista niciun program de incubare sau de accelerare a afacerilor în Romania. Ne-am dat cu capul singuri de toate lucrurile”, spune ea.

După ce și-au dat seama că „nu au gândit-o bine” și nu mai aveau bani „să regândească”, și-au zis că ar fi bine să nu mai pățească la fel ca ei și alți oameni.

Așa au ajuns Irina și Andrei să creeze în 2013 o platformă de crowdfunding. Tot împreună dețin și o mică firmă de programare - Code Machiner SRL.

Crowdfundingul reprezintă strângerea de fonduri prin platforme online specializate cu ajutorul celor care cred într-un proiect și vor să îl vadă realizat. Este o finanțare pentru idei frumoase, care pot îmbunătăți viața mai multor persoane. Inițiatorii de proiecte privesc campania de crowdfunding ca pe prima lor campanie de publicitate.

În România există în prezent patru platforme dedicate: wearehere.ro, crestemidei.ro, potsieu.ro și finantare.ro.

„O dezamăgire dintr-o campanie de crowdfundind îți trece cu un weekend prelungit la munte, adică nu dai faliment, e o diferență majoră. Îți vine o idee, construiești un prototip de idee sau de produs, și încerci să vezi dacă oamenii chiar ar da bani pentru ideea aceea, înainte să o bagi într-o producție masivă. Și înainte să îți riști tot ce poți tu într-o afacere cu acea idee”, îi încurajează Irina pe antreprenori să vină pe platforma de crowdfunding.

Se întâmpla prin 2013, într-o perioadă în care, întâmplător, Institutul Cultural Român (ICR) sistase finanțarea unor festivaluri. „Evenimentul acesta ne place, chiar aș da bani ca el să existe în continuare, iar statul poate ar putea să finanțeze alte chestii mai noi, care nu au încă un public dedicat”, și-au zis ei. Au luat legătura într-o vineri cu câțiva organizatori de festivaluri dintre cele cu finanțare retrasă, iar miercuri aveau să dea drumul la prima lor campanie de crowdfunding pe We are here. Cele opt festivaluri au strâns de la susținători 7.000 de euro în 3 săptămâni.

Pentru că au primit cereri, Irina și Andrei au dezvoltat apoi o platformă permanentă de crowdfunding, iar în august 2013 i-au dat drumul.

Platforma finanțează proiecte din următoarele domenii: film, muzică, teatru, design și expoziție, publishing, urban, știință și tehnologie, educație.

Platforma de crowdfunding, ca instrument de testare a unor idei

„Ne gândim să dezvoltăm We are here ca pe un instrument în primul rând de testare a unor idei și după aceea de finanțare. Partea cu finanțarea o vedem ca secundară. Sumele pe care noi le-am finanțat prin platforma We are here nu sunt spectaculoase, întotdeauna ne comparăm cu Kickstarter, dar de fapt nu este cazul. Este altă economie, altă educație, alt context”, spune Irina. În schimb a văzut proiecte care au fost lansate în urma unor campanii de crowdfunding și care chiar au avut succes pentru că publicul chiar le voia. A văzut și idei în care inițiatorii se pregăteau să investească foarte mulți bani, dar la care publicul nu a răspuns. 

Cine și cum poate intra într-o campanie de crowdfunding

O persoană care vrea să intre într-o campanie de crowdfunding trebuie să aibă o idee foarte clară: „am nevoie de X bani ca să văd dacă ideea exactă pe care o am funcționează”. Inițiatorul trebuie să își poată convinge publicul că este capabil să ducă proiectul la bun sfârșit. Următorul pas este să se hotărască în cel fel poate să implice publicul în proiectul lui, adică ce primește fiecare persoană care vrea ca ideea să existe și care decide să contribuie la finanțarea lui. De obicei oamenii le dau celor care i-au ajutat să „nască” proiectul respectiv experiențe inedite: spectatori care au urcat pe scenă și au jucat impreună cu actorii, concerte cu invitați numai dintre cei care au participat în campania de crowdfunding, ediții limitate de obiecte speciale pentru cei din campanie.

Ce sunt early adopters

Oamenii care susțin o campanie devin parte din echipa care a făcut proiectul. În general sunt oameni dedicați, early adopters, care nu dau numai bani, ci oferă o susținere mult mai mare decât suma cu care au contribuit în campanie.

„Am avut niște tineri din Timișoara care abia terminaseră Facultatea de arte sau erau încă în anul trei la facultate și care voiau să lanseze prima lor expoziție de pictură. Primiseră un spațiu de la gratuit de la ICR, numai că aveau nevoie de 200 de euro să își facă ramele. În campanie nu prea am avut ce să facem, erau niște tineri absolut necunoscuți. În schimb i-a sunat cineva care avea un atelier de rame și le-a spus „vă fac eu ramele, stați liniștiți, vă fac eu 15 rame, e ok”. Întotdeauna cineva se îndrăgostește puțin de ideea ta și atunci vrea să ajute”, povestește Irina Caraivan.

• În general, aproximativ 10% din publicul unui artist sau inițiator de proiect dau și bani la proiectul respectiv. Cel mai mare proiect de muzică finanțat din SUA este un album al Amandei Palmer, a fost finanțat de 24.000 de oameni în condițiile în care grupul ei de Facebook și audiența ei online este de cel puțin 400.000 de oameni. Un proiect de care nu a auzit nimeni și care este într-un garaj are șanse de reușită destul de mici să fie finanțat printr-o campanie de crowdfunding. 

7.200 de euro de la fani pentru o trupă de punk rock din Timișoara

Cea mai mare campanie finanțată prin We are here este Implant pentru Refuz. o formație de punk rock din Timișoara. Erau la al 7- lea album, aveau o bază de fani destul de bine stabilită, pe nișa lor de public erau foarte cunoscuți. După ce la albumul anterior făcuseră un credit la bancă, s-au hotărât să intre în campanie de crowdfunding. Și-au calculat toate costurile pentru concerte după turneu și au comunicat foarte bine în fiecare zi cu fanii lor. Au avut concerte două luni, pe durata întregii campanii. Au strâns 7.200 de euro în campania de crowdfunding, cu 15 % mai mult decât și-au propus.

Calendarul științific pentru școli

Asociația ASUR scoate în fiecare an un calendar științific pe care îl distribuie în școli. Acum este al 3-lea an în care ASUR a realizat calendarul exclusiv prin finanțările obținute pe platforma We are here, iar în fiecare an tirajul a crescut. Finanțatorii au fost părinții interesați ca acest calendar să apară. Suma strânsă pentru ediția din acest an a calendarului a fost de 2.740 euro, din 2.500 euro necesari.

„Pe mine m-a impresionat foarte tare pentru că mi se părea un proiect destul de greu de comunicat în cadrul campaniei de crowdfunding, însă tirajul s-a dublat de la an la an. Ne sună multă lume și ne întreabă pe noi de calendarul științific”, spune Irina.

„Birou” la Impact Hub

În urmă cu un an fondatorii We are here au făcut un parteneriat cu Impact Hub București, unde acum își au „biroul”. Prin parteneriatul cu Impact Hub și-au câștigat o familie un pic mai mare și mai plină de resurse. În toamnă Impact Hub a derulat un program de două luni de incubare în care oamenii au venit cu niște idei și la capătul celor două luni au ieșit cu un brand sau cu o idee de afaceri care chiar putea să meargă. Opt proiecte au intrat în campanie pe We are here. Două proiecte au fost finanțate cu mai mult decât își propuseseră inițiatorii.

„Au fost de multe ori momente în care ne-am gândit că nu merită efortul pe care îl depunem”

• Proiectul We are here nu a fost vreodată un proiect care s-a susținut vreodată singur, spune cofondatoarea platformei. „Asta poate pentru că nu am avut noi niciodată puterea să îl comunicăm și în masă. Sau nu ne-am priceput. Poate pentru că societatea românească este destul de conservatoare și fiecare din noi are probleme mai stingente decât să susținem idei noi. Ajutăm acolo unde e cazul dar pentru chestiile astea ușor extravagante nu prea ne găsim resurse”, crede cofondatoarea We are here.

• „Au fost de multe ori momente în care ne-am gândit că nu merită efortul pe care îl depunem, dar cred că fiecare proiect merită. Fiecare proiect cere dedicare și din partea noastră și din partea ințiatorilor. Ne-am hotărât ca la un moment dat să ne implicăm în proiectele in care și inițiatorii se implică foarte tare. Dar nu putem să finanțăm noi proiecte. E un efort foarte mare”, spune Irina.

„Sincer, dacă aș avea foarte mulți bani nu aș pleca pe o insulă, ci aș lucra liniștită”

Irina Caraivan a renunțat la Facultatea de japoneză în anul IV pentru că și-a dat seama că nu asta își dorea să facă în viață. A lucrat în design de print apoi a trecut la web design. A participat la mai multe concursuri de web design și a ajuns să facă site-uri pentru clienți din SUA și Europa. La un moment dat a făcut și o platformă educațională pentru preșcolari, cu simulări de experimente fizice și chimice, cu finanțare Google.

Și-a dorit dintotdeauna să lucreze la ceva care să surprindă și să încânte oamenii. Primul startup – MyKey - surprindea oamenii, în schimb We are here chiar a folosit foarte multor oameni și asta o bucură.

Andrei Dumitrescu, partenerul ei de business, i-a devenit ulterior și partener de viață. „Nu am visat niciodată la o zi a nunții. Nu am făcut nuntă, am fost cam ocupați. Fetița noastră își imaginează la un moment dat că atunci când va fi mare va avea un birou în care o să ajute oameni. Mi se pare fantastic. Îmi place locul unde sunt, îmi place că suntem independenți, îmi place că reușim să construim, mai încet decât o firmă cu finanțări mari, dar încercăm să punem piatră peste piatră și să construim”.

Și-ar dori finanțări care să îi ajute să dezvolte platorma, dar consideră că sunt foarte greu de obținut. Nu de la bănci, ci finanțări europene, rambursabile, care să îi ajute să se dezvolte, să le dea puțină vitează în ceea ce fac.

„ În felul acesta programul nostru poate s-ar reduce de la 10-12 ore la 8 ore de lucru pe zi. Sincer, dacă aș avea foarte mulți bani nu aș pleca pe o insulă, ci aș lucra liniștită. Îmi doresc un dialog mai bun între oamenii care dau bani și care sunt statul și antreprenori”

Despre stat: „O ruptură între realitate și politici”. „Mi se pare că statul încurajează foarte mult inițiativele foarte la început, tinerii sub 25 de ani, care nu au mai făcut în viața lor o afacere și cărora le dă 25.000 de euro și care clar, indubitabil, vor da faliment . În schimb dacă ai mai avut o firmă, nu poți să mai obții finanțare de la stat niciodată. Mi se pare o ruptură între realitate și politici”.

Despre eșec. „Nimeni nu moare dacă dă faliment, am trecut prin asta”. „Mi-aș dori mai mulți oameni care să încerce să lucreze pe cont propriu, să își facă un site business, sau un business nou în loc de o vacanță, adică să încerce o idee nouă în luna de vacanță. Și mai cu curaj, nimeni nu moare dacă dă faliment, am trecut prin asta, nimeni nu moare. Înveți extraordinar de multe într-un moment din asta în care te dai cu capul de un bolovan, în care ești cu spatele la perete. În momentul acela zici ok, o luăm de la capăt”

Cum au trecut prin „the lowest point”. Își amintește că a trecut prin multe perioade „de frecat capul de birou”. „Acum doi ani ne era foarte greu, pe când lucram cam de un an și ceva la We are here. Programul nostru de lucru în birou era de la 10.00 la 18.00 la We are here, mergeam trei ore acasă să ne culcăm fetița și ne întorceam la birou, la buticul nostru de programare, să facem și bani ca să plătim biroul, salariile etc. A fost un regim de lagăr de muncă.”

Au aplicat atunci cu foarte mare încredere la primul incubator de afaceri de care auziseră și au fost acceptați. „Era un vis, nu ne venea să credem că o să ne ducem undeva unde nu o să plătim chirie, unde niște oameni mai mari o să ne învețe să facem niște lucruri. După ce am renunțat la birou, pentru că trebuia să ne mutăm, aveam totul agreat, după ce am eliberat biroul și ne-am mutat mobila - aveam o casă închiriată în zona restaurantulului Budapesta -, ne-au spus că s-au răzgândit și că vor 51% din business. Acela cred că a fost the lowest point, nu mai aveam cărți în mână.....Și am avut niște luni foarte grele, eram obișnuiti să avem un birou și toate lucrurile să funcționeze cât de cât. Nu mai aveam birou, nu mai aveam bani să închiriem un birou, să amenajăm un spațiu să ne reluăm lucrul cu echipa pe care îl întrerupsesem pentru asta. A fost foarte bine pus la punct totul, a fost intenție clară de la bun început, cred că acesta a fost cel mai low point pe care l-am avut vreodată. Apoi ne-am întâlnit cu oamenii de la Impact Hub și am decis să continuăm. Acum lucrurile încep să urce, este ok acum”, povestește ea cu emoție.

Despre hobby-uri. „Îmi plăcea la un moment dat să plec în vacanțe, îmi amitesc foarte bine chestia asta. Am reusit să plecăm în concediu anul asta, în vacanța de iarnă. E prima vacanță în trei ani, una foarte meritată. (...) Nouă chiar ne place ce facem, noi chiar discutăm despre asta duminica la cafea. Povestea cu We are here nu ne-a adus neapărat bani, dar lucrul cu oamenii și inițiatorii de proiecte e foarte fain”, se confesează Irina.

Despre Andrei, „partea tehnică” a proiectului. Partenerul ei de afacere, care a devenit ulterior și partenerul ei de viață, Andrei Dumitrescu, e programator, absolvent al Facultății de Matematică din Universitatea București. A fost angajat la SIVECO o perioadă, apoi și-au făcut împreună o firmă mică de programare – Code Machiner SRL. Andrei este partea tehnică a proiectului, el este interesat să nu existe întârzieri în plăți sau în comunicări. Irina încearcă că aibă întâlniri cu fiecare inițiator de proiect și fiecare din ei să intre pregătit psihic în campania de crowdfunding, să aibă un miniplan de comunicare, să fie pregătit pentru un tir de intrebări din partea susținătorilor.

Peste doi ani. „Ne vedem într-o generație care are mai mult curaj, care nu se teme să încerce lucruri noi. Tinerii vor să facă afaceri curate și au idei noi, pe care vor să le construiască de la zero, curat și foarte vizibil. Cred că platforme ca We are here își pot găsi un loc în sprijinirea acestor initiative, în sprijinirea acestor oameni care fac lucrurile la vedere, care nu pornesc cu sume de bani foarte mari, dar care vor să își pornească o afacere care poate să fie inițial o alternativă a angajatului clasic.

• Speră că numărul de proiecte finanțate pe We are here va crește la 50 de proiecte pe an, cam câte proiecte au avut în primii doi ani în total. Își propun să aibă mai multe întâlniri cu inițiatorii de proiecte.

• „Ne-am gândit să pregătim un API – toată tehnologia din spatele platformei care e ceva foarte custom, nu o poți găsi de-a gata și care costă foarte mult pentru a fi dezvoltată - pe care să îl poată prelua și alte platforme de crowdfunding. Vrem să dăm tehnologia noastră mai departe să o folosească și altă lume. Nu e un proiect definitivat, nu știm în ce condiții o vom da mai departe”.

Despre viața de antreprenor: „Lucrurile din spate nu arată chiar așa de glamorous” „O viață de antreprenor este destul de aventuroasă. Totdeauna văd titluri cu <<câștigă zeci de mii de euro vânzând nu știu ce>>. Lucrurile din spate nu arată chiar așa de glamorous, costurile unui antreprenor mic sunt foarte mari și la un moment dat chiar ți-ai dori ca statul să îți dea o mână de ajutor. Noi nu ne-am dori subvenții, ar fi foarte interesant un sistem ca, începând din al doilea an al unui startup până în al treilea sau al patrulea an statul să îi dea o reducere a impozitului pe venit. Să încurajăm oamenii care chiar produc chestii, care chiar există pe piață si să le dăm o mână de ajutor, nu să le dăm bani pe care să îi cheltuie pe scaune și birouri la început. Asta nu e ajutor, e o încurajare a neproducției”.

• „A existat un proiect de lege a crowdfundingului care cred că a fost făcut cu dedicație pentru o platformă care probabil exista în lucru undeva , dar proiectul nu se referă la crowdfundingul pe care îl facem noi, ci doar la equity crowdfunding , adică crowdfundingul pe procente din afacere. Proiectul nu a trecut”.

Despre crowdfunding. În țările dezvoltate se acordă mult mai ușor finanțări din partea unor statului și din partea UE, cel puțin pe partea de cultură, dacă un proiect a trecut printr-o campanie reușită de crowdfunding.

• Guvernul australian a mers până la a condiționa finanțarea proiectelor de cultură de finanțarea printr-o campanie de crowdfunding. Statul a dublat sumele pe care oamenii le-au obținut prin crowdfunding, dar numai dacă au avut proiecte reușite. Așa s-au asigurat că statul dă bani numai către proiecte dorite de public. Și We are here a cochetat cu această idee, au avut câteva discuții cu reprezentanți a autorităților, dar din păcate fără nici un rezultat.

„De exemplu am avut o campanie a unei piese de teatru „Zic Zac” care trebuia să plece din țară la un târg de teatru internațional și care a depus o cerere de finanțare la ICR, întâmplător, și au lansat și o campanie de crowdfunding cre mergea foarte bine pentru că piesa era destul de cunoscută. S-au strâns niște bani după care ICR a zis vă dăm noi toți banii. Noi atunci ne-am gândit că ar fi un moment bun de parteneriat. Noi aveam niște bani strânși, iar ICR putea să dubleze suma pe care noi o dădeam și in felul asta toată lumea era mulțumită. Dar e destul de mare reticiența instituțiilor de stat”, arată Irina. Și-ar dori la un moment dat un proiect-pilot cu o instituție publică, în care să se acorde finanțări în condițiile în care inițiatorii, antreprenorii să își testeze mai întâi ideea pe public, să vadă dacă are priză la public.

Investitia inițială pentru We are here. „Aveam deja oamenii, nu am făcut decât să ne alocăm timpul nostru în direcția aia. Poate cu tot cu salarii, investiția a ajuns la 25.000 euro. La un moment dat, timp de opt luni, au lucrat doar la dezvoltarea platformei. We are here este un ONG - We are here Crowdfunding. Firma de programare - Code Machiner SRL – unde sunt angajați în prezent doar Irina și Andrei are o cifră de afaceri de 65.000 de euro.

• În momentul în care un proiect se finanțează, comisionul We are here este de 6%. Dacă proiectul nu se finanțează, banii se întorc automat în conturile susținătorilor.  

Total bani colectați de platforma We are here - 62.000 euro

• Proiecte publicate - 69

• Proiecte finanțate - 31

• Utilizatori înregistrați - puțin peste 6000

• Cea mai mare sumă strânsă - Implant pentru Refuz – 7.165 euro.

Poți vedea toate proiectele publicate pe platformă pe pagina dedicata.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult