Unul dintre pacienții mei vechi mi-a propus să discutăm despre acest subiect după ce a revăzut filmul “Meet Joe Black”, întâmplător un film care și mie îmi evocă și stârnește multe sentimente și trăiri. foto: NZ / Christophel Collection / Profimedia

Mărirea taxelor și impozitelor de pe o zi pe alta este încă o traumă care se adaugă palmaresului de traume pe care românii le-au tot suferit în ultimele luni. Prim-vicepreședintele PNL, Ciprian Ciucu, a fost invitat în emisiunea ”În fața ta” și a fost, evident, întrebat de ce a lovit PNL chiar în propriul electorat, modificând codul fiscal de pe o zi pe alta, mărind impozitul pe dividende, scăzând pragul pentru IMM-uri și afectând astfel zeci de mii de firme, care susțin în mod serios și constant bugetul de stat. Totul fără explicații.

Preluarea unui al doilea mandat de către Donald Trump este un moment așteptat de multă lume, pentru că o anumită direcție de acțiune la nivel mondial se prefigurează deja în cadrul declarațiilor sale. Pe de altă parte, a doua venire a lui Trump va avea cu siguranță efecte importante asupra Europei și, în mod deosebit, asupra României și Republicii Moldova, care se află, după cum chiar mâna dreaptă a lui Putin declara, în vizorul Rusiei. Există o uriașă curiozitate cu privire la ce va face Donald Trump în acest al doilea mandat al său și o doză mare de emoție pentru multă lume. Într-o încercare de a lămuri aceste aspecte, am purtat un dialog cu politologul român, stabilit în SUA, Vladimir Tismăneanu. Am vrut să aflăm de la el ce înseamnă noul mandat al lui Trump pentru americani, ce înseamnă el pentru România, dar am atins și problema radicalizării, așa cum se manifestă ea în SUA, dar și în România. Și am primit câteva răspunsuri care ne permit să rămânem, totuși, optimiști.

Provocările în operarea macaralelor vechi. „Am lucrat anul trecut pe o macara din 1978. E strigător la cer. E ca și cum am pune un autoturism de 50 de ani pe drumurile publice”

”Anul nou care n-a fost„ este, probabil, cel mai bun film despre Revoluția din 22 Decembrie 1989. Frigul, foamea, lipsurile, dialogurile și atenția pentru detalii recreează atmosfera apăsătoare a ultimelor zile din regimul comunist. E o tragi-comedie care ne răscolește, iar jocul foarte bun al actorilor (Adrian Văncică, Emilia Dobrin, Iulian Postelnicu, Nicoleta Hâncu, Andrei Miercure) fac din această peliculă una de neratat, mai ales pentru generațiile tinere. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

În prezent, asistăm la un val de lamentări și afirmații dramatice despre cât de „greu” este în România, cum „trăim rău” și cum „totul merge prost”. Unii ajung chiar să susțină că trăim mai rău decât în 1989, o afirmație complet lipsită de fundament. De cele mai multe ori, cei care se plâng aruncă vina pe politicieni, fără să-și asume responsabilitatea pentru propriile eșecuri.

​În perioada 2016-2018 fiind absolvent al unei facultăți de teologie am fost victima propagandei ruse făcute în România inclusiv prin mediul teologic prin site-uri precum ActiveNews și Sputnik. Eram produsul ideilor din jurul meu și al algoritmilor.

În anii `80, existau în Galați 8 cinematografe: Central, Republica, Țiglina, Popular, Dacia, Doina, Flacăra și Grădina de Vară „Central”.

Eram prin clasa a șasea, când profa de română ne spunea o chestie pe care n-aveam s-o uit niciodată: ”Când țipăm nu ne aude nimeni, iar când suntem furioși suntem slabi. Cine vorbește încet și își păstrează cumpătul câștigă orice conflict.” Sigur, se întâmpla în contextul în care, adesea, ne contraziceam la clasă pe anumite teme și toți simțeam nevoia să ne spunem părerea în același timp. Și, ca să fim auziți, de obicei, vorbeam cu toții mai tare decât ceilalți, astfel că întreaga clasă avea aspectul unui stup de albine deranjat de vreun prădător.

Proliferarea agenților AI va marca un nou capitol în interacțiunea om-computer, trecând de la folosirea AI ca instrument pasiv, la statutul de colaboratori proactivi. foto: Heorshe / Alamy / Profimedia