Ataşamentul evitant se dezvoltă la copiii care au avut părinţi reci, indisponibili emoţional, sau se poate forma în timpul vieţii ca urmare a unor evenimente traumatice pe care persoana le-a gestionat din punct de vedere practic dar în urma cărora s-a simţit nedreptăţită şi a rămas cu râni emoţionale nevindecate. foto Profimedia

Poate că nu suntem suficient de nemulțumiți ca să vedem cu adevărat ce avem. Poate că, dincolo de nemulțumirile cotidiene și de criticile fără sfârșit, România pulsează cu o vitalitate discretă, cu umor și cu frumusețea unor lucruri care nu se văd imediat, dar care țin locul stabil al unei vieți adevărate. foto: Profimedia

Construirea podurilor nu este doar un exerciţiu de imagine, de tăiat panglici sau prilej de cheltuieli fără folos, ar adăuga rute comerciale noi între cele două ţări. foto: Profimedia

Scriu acest text în primul rând pentru credincioșii ortodocși din România. Pentru cei care cred sincer în cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt un om al științei – ceea ce nu înseamnă automat că sunt și ateu. Cred și eu, dar în altceva: în rațiune, în observație, în experiment, în logică, în dovezi, în demonstrație. Pe baza acestora am analizat la început zicerile lui Dumnezeilă Georgescu. Erau atât de aberante, încât devenea ridicol să raționezi asupra lor. Am renunțat.

Zice cel mai detestat om politic român din aceste zile, că venirea în guvern a doamnei Oana Gheorghiu „nu e un lucru care să ne facă bine” și are maximă dreptate. Nu are cum să facă bine un asemenea om, PSD-ului. E un antidot la zboruri Nordis, la jafuri din banul public, la afaceri necurate și e clar că îi ia cu frisoane, cu grețuri. Țipă Olguța, țipă Manda, țipă Grindeanu că Oana Gheorghiu nu le face bine. E ca și cum ar fi venit o molimă peste ei.

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Utilizate cu succes de companiile private pentru reducerea costurilor și eficientizarea proceselor, centrele de servicii partajate ar putea reprezenta soluția pentru reforma structurală a administrației publice din România. Reforma administrației publice centrale și locale este unul dintre punctele cheie în Pachetul 3 de măsuri prin care Guvernul României își propune să facă reforme în sistemul public ca să eficientizeze cheltuielile publice și să reducă deficitul bugetar. foto . Crowd worker group

Deși n-a trecut prea multă vreme de când se află în fruntea pământului celor curajoși, Donald Trump nu pare să fi răspuns prea bine așteptărilor americanilor care l-au votat. Dimpotrivă, de când a început să se manifeste ca un dictator, o parte semnificativă a celor care l-au susținut în alegeri chiar au ieșit public și au explicat că au fost induși în eroare de felul în care Trump a pus problema în campanie, fără ca în practică să urmeze o linie care să nu aducă atingere ideii de democrație. Care e sacră pentru americani. Foto: Profimedia

Filmarea începe cu membrii corului Tronos aplaudându-l pe președintele Academiei. Acesta stă în picioare și scutură din cap, parcă încercând să evite ispita – cuvânt potrivit pentru audiență – privind melancolic către masa încărcată cu numeroase bunătăți, dintre care majoritatea ar fi fost îngăduite chiar și Celui care a trăit ca evreu și a avut scris IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM pe crucea Sa. Foto: Basilica.ro

Când o țară începe să se strângă la loc, extremismul încep să scrâșneasca. România face, în sfârșit, o fabrică de pulberi. Cu Rheinmetall. Cu o clauză simplă și curajoasă: implicarea furnizorilor locali. Adică nu doar o vitrină industrială cu logo străin, ci un pas real spre autonomie. Poate părea un detaliu birocratic, dar în lumea în care noi am tot cumpărat, închiriat și amânat, e o mică revoluție. Un pas care miroase a praf de lucru, nu doar a praf de arhivă.