Când fluierul răsună și vine momentul să joace cu adevărat, adică să voteze, să participe la dezbateri, să își aducă propunerile mândre în zona de fezabilitate, altfel spus să facă ceea ce mandatul le cere, aceștia se evaporă. foto: Morfo Savva / Alamy / Profimedia

În primul rând, pentru că cunosc oameni care îl știu din Oradea. Și oamenii ăștia spun că Bolojan fix așa e: ridică resturile de pe stradă, că nu suportă mizeria. Fiind obsesiv-compulsivă, la rândul meu, nu suport să văd mizerie și o strâng. Deci înțeleg autenticitatea unor astfel de gesturi, deloc populiste în unele cazuri. Le faci pentru că te ajută pe tine la cap, în primul rând. foto Hotnews

Da, răbdare. Dar cât? Până când? În vremea asta, facturile continuă să vină, sistemul digestiv presupune și el realimentare (oamenii mănâncă astăzi, dar trebuie să mănânce și mâine), bolile cronice trebuie ținute în frâu cu o rețetă curentă etc. Nimic esențial nu se suspendă doar pentru că trăim vremuri anormale.

„În ultimii ani am făcut în Grecia, acum fac în România nu pentru că sunt ministrul Turismului.” foto: Inquam Photos / George Călin

„The Long Hot Summer” (1958) este titlul unui film american bazat pe un scenariu de William Faulkner, regizat de Martin Ritt, având în rolurile principale pe Paul Newman, Joanne Woodward, Orson Wells. foto: Inquam Photos / Mălina Norocea

La Wimbledon, singura victorie în finala feminină cu „double bagel”, 6-0, 6-0, două „lăptărese”, cum se zicea pe vremea lui Țiriac și Năstase, era a lui Dorothy Lambert Chambers împotriva Dorei Boothby în 1911. În general, într-o finală de Grand Slam, asta s-a mai întâmplat doar la Roland Garros în 1988, Steffi Graf - Natasha Zvereva. Acum avem și a treia astfel de victorie totală, Iga Swiatek - Amanda Anisimova, 12-0, Wimbledon 2025!

E o realitate stranie, dar și profund revelatoare, că în plin secol XXI, în grădina strălucitoare a complexului Palas din Iași, mii de oameni s-au adunat să cânte „Ciobănaș cu trei sute de oi”. Această scenă, care ar fi putut să aparțină fără efort unei cronici din 1800, pare o veritabilă anamneză culturală.

O primă mare problemă ține de ocolirea totală sau aproape totală a chestiunii calității (inclusiv moralității) foarte multor activități și mecanisme ale sectorului public românesc actual și a faptului că aceasta (calitatea) nu depinde nici pe departe proporțional nici de fondurile alocate, nici de numărul angajaților / funcționarilor publici.

În următorii 3 ani urmează resetarea, o să fim loviți de 3 lovituri (bombe) în bugetul public, care se acumulează peste cele actuale. foto: Lucian Alecu / Alamy / Profimedia

Dana și Andrei Popescu administrează un hotel boutique cu spa, piscine și restaurant gourmet, deschis și plin tot timpul anului.