Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

10 întrebări-cheie despre „cardul care nu merge” din partea unui insider din sistem: Când e vorba de bani publici, nimic nu e întâmplător

Cardul de sănătate a crăpat de mai multe ori în ultima vreme, fiind nefuncțional aproximativ din perioada în care contractele de mentenanţă la sistemul acestuia şi la platforma de asigurări de sănătate, în valoare de peste 5 milioane de euro, au fost câştigate de Teamnet Group.

Să existe vreo legătură între prăbușirea cardului și câștigătorul licitației de mentenanță?

Am lucrat câțiva ani în administrația statului și am învățat că, atunci când vine vorba de banii publici, nimic nu este întâmplător, iar cetățenii chiar nu contează în jocul păpușarilor interesați doar de profit. Eu cred că există un fir roșu care leagă destinul sistemului informatic deținut în aparență de CNAS de interesele corporațiilor din sistem.

Să facem o scurtă recapitulare:

- Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a revoluționat în teorie sistemul asigurărilor sociale în anul 2010 prin crearea Sistemului Informatic Unic Integrat (SIUI) realizat de un consorţiu format din: „Hewlett-Packard (HP) în calitate de integrator de sistem şi furnizor de infrastructura informatică, Serviciul de Transmisiuni Speciale (STS) pentru servicii de telecomunicaţii, SIVECO România, care asigură proiectarea, dezvoltarea şi instalarea aplicaţiilor informatice”, iar întregul proiect de informatizare a costat 112 milioane euro.

Printre beneficiile existenței SIUI se numără: „gestiunea Fondului Asigurărilor Sociale de Sănătate, gestiunea asiguraților, evidența furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice, evidența plătitorilor de contribuții, asigurarea controlului calității serviciilor medicale şi farmaceutice”.

- Contractul pentru furnizarea de servicii privind soluţia Informatică de implementare a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate a fost câștigat de Asocierea HP România SRL şi SC Novensys Corporation SRL pentru 25 milioane de euro în anul 2011;

- Pentru mentenanța sistemului cardului național de sănătate la începutul lunii iunie a acestui an au fost depuse trei oferte, printre ofertanți fiind HP România-Siveco și Teamnet care a caștigat contractul la tribunal după judecarea contestațiilor depuse de HP;

Deși s-a luptat cu îndârjire pentru acest contract, Teamnet nu s-a grăbit să înceapă lucrul și să contribuie la îmbunătățirea serviciilor sistemului asigurărilor sociale.

- Din informațiile prezentate în presă aflăm că Teamnet a refuzat semnarea contractului de mentenanță până la „repararea de către CNAS a 26 de „echipamente defecte”, în valoare de 200.000 Euro. Ulterior, după momentul în care cele 26 de echipamente vor fi reparate pe banii CNAS, Teamnet va subcontracta către HP servicii de mentenanţă”;

- Oferta depusă de Teamnet a fost cu un milion de euro mai mică decât suma estimată de CNAS pentru cele două contracte, dar noua realitate conduce la creșterea costurilor prin apariția problemei „echipamentelor defecte”.

Ce să înțelegem din această adevărată epopee a cardului de sănătate?

1. Că este o coincidență că licitația pentru soluția informatică a cardului de sănătate a fost câștigată de aceeași corporație care a realizat și SIUI?

2. Că dacă licitația pentru mentenanța cardului era câștigată de HP, totul era în ordine și sistemul nu mai pica în fiecare zi?

3. Că sistemul cardului se află în criză pentru că se duce o bătălie între Teamnet și HP prin intermediul funcționarilor de la CNAS?

4. Că pentru a cădea la pace, CNAS-ul va plăti de două ori pentru același lucru, atât către Teamnet, cât și către HP? Și pentru acoperirea fraudei viitoare, vor inventa reparația unor echipamente pe care nimeni nu le poate verifica?

5. Că subcontractarea de Teamnet a serviciilor de mentenanţă a cardului către HP este dovada „înțelegerii” dintre aceste corporații? Că pentru a închide situația Teamnet va plăti „un comision” din bani publici către HP sub aparența de legalitate a subcontractării mentenanței?

6. Că sistemul cardului de sănătate este atacat cu știința autorităților doar pentru inventarea pretextului necesar pentru achitarea de către CNAS a unei sume mai mari de bani către Teamnet și HP?

7. Că suma estimată inițial de CNAS pentru plata celor două contracte este cea „corectă” și că se încearcă recuperarea milionului de euro pierdut prin oferta mai mică depusă de Teamnet?

8. Că licitația pentru mentenanța cardului a fost trucată prin omisiunea cu bună știință a problemei ”echipamentelor defecte”?

9. Că amânarea semnării contractului de mentenanță cu Teamnet este metoda CNAS prin care se dorește reluarea procedurii și câștigarea contractului de către HP?

10. Că întregul sistem informatic al CNAS se află în mâna Teamnet și HP?

În timp ce păpușarii se luptă pentru profitul din banii publici, oamenii sunt plimbați dintr-o parte în alta și li se refuză dreptul constituțional la sănătate pentru că „nu merge sistemul”. Cred că începem să pricepem cu toții că „sistemul nu merge” pentru că este pus la pământ intenționat chiar de către cei care ar trebui să-l mențină funcțional. Corporațiile din domeniul IT cu complicitatea unor funcționari și politicieni fac legea în România fiind obișnuite să păstreze în proprietate programele informatice plătite din banii publici. În acest fel, ulterior inventează nevoi artificiale pentru alte aplicații și programe informatice, asigurându-și succesul în licitațiile publice viitoare pentru că dețin cheia completă a sistemului respectivei instituții publice.

Avem vreo șansă de reformă pentru ca instituțiile statului să fie ale cetățenilor și nu ale corporațiilor? Cine ar putea să verifice sistemele informatice cumpărate pe bani grei în instituțiile statului atât timp cât funcționarii publici sunt păstrați deliberat în necunoștință de cauză?

De ani de zile se spune că soluția pentru a nu se mai fura în sistemul public este mărirea salariilor, dar această măsură nu are niciun sens fără profesionalizarea resursei umane. Atunci când funcționarii vor fi competenți, se vor întâmpla inevitabil câteva schimbări: nu vor mai avea teama că își vor pierde locul de muncă, vor renunța să mai fie obedienți și nu vor mai închide ochii la ilegalitățile comise de șefi și politicieni.

Și să fim sinceri până la capăt și să recunoaștem evidența: corupția din sistemul public este întreținută și perfecționată de unele corporații. În timp ce angajații din privat sunt manipulați permanent să se revolte împotriva funcționarilor și viceversa, în subteran șefii corporatiștilor, împreună cu șefii funcționarilor și politicienii, bat palma și fac afaceri profitabile doar pentru ei. Sistemul medical, educația, prezentul și viitorul nostru în țara noastră sunt mereu pe planul doi în fata intereselor lor. Realitatea este simplă și dură pentru că politicienilor nu le pasă în niciun fel de noi. Cu cât vom pricepe mai repede acest lucru și vom decide să ne implicăm în viața publică cu atât mai mult vom avea o șansă pentru transformarea sistemului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • păi, uitați-vă la Taica Duță. ăștia nu sunt puși acolo așa, la întâmplare. din ce iau și fură, țin pentru ei, dau și la partid...
    • Like 0
  • check icon
    perfect, dar inutil ! intreaga cheie se gaseste in pct 5, 6 si 8. practic in romania NIMENI, dar ABSOLUT NIMENI, nu are cunostinte despre ce "cuprinde" un contract de achizitii, de la servicii la constructii, de la pixuri pana la consumabile. toti juristii "lucreaza" contractele dupa ureche si cu o bluza, un tv sau alta prostie de electronica scoti 0,5 mil euro profit. m-am ocupat 15 ani cu acest tip de contracte prin romanica, prin anii '90 nici nu se stia de intretinere "post garantie", apoi a urmat prin anii '00 minunea "repratie cu inlocuire pe durata reparatiilor" si in final prin anii '10 "timpul de raspuns", adica timpul de la sesizarea defectiunii pana la inlocuirea aparatului. si uite asa am facut bani frumosi cu "JAR" - juristul ageamiu din romania :). ca sa nu pomenesc de contractele de curatenie (vezi UTI Grup contract pe 20 ani cu ministerul transporturilor - cred ca se termina undeva in 2021) cu masinile (aspiratoare, slefuitoare, etc), aicea cu instrumentele (scari, maturi, teuri, mopuri, galeti, etc) si substantele de curatenie ale firmei :) te scoti la greu. mai erau contractele de paza unde intervenea numarul de posturi si salariul minim pe economie + impozitele, dar bagai ceva caini (cfr) sau instalai o poarta cu ghereta :) (UTI Grup - aeroportului Iasi), ceva camere (UTI monitorizarea rețeal metrou), basca masini de interventie la alarma .... mama cate alarme se dau la un depozit :). sa ne traiesti vesnic "JAR" !
    • Like 1
  • check icon
    Sa ne intrebam oare, tot retoric insa, de cine sunt legate numele Teamnet și Siveco? Sa fie oare o coincidenta faptul ca aceste societati, impreuna cu altele de aceeasi sorginte, sunt „abonate” la contractele incheiate cu institutiile publice?
    • Like 0
  • Cum spunea și domnul Lucian Croitoru, avem de-a face cu Simbioza, complicitatea unor elemente din public și privat în detrimentul tuturor celorlalți, dar și al lor în fond.

    Simbioza exploatează și ne arată minusurile sistemului actual. Nu există soluții facile și nici eroi mesianici.

    Soluția constă în schimbarea algoritmului ce rulează în mentalul fiecărui individ, pentru a-l face să reacționeze la hoție și la incompetență. Sunt câteva idei pe care trebuie să le înțelegem cu toții :

    1. Dacă furi, te furi pe tine.
    2. Complicitatea ucide.
    3. Oportunismul cinic și miop nu te va duce departe, ci te va ține pe loc într-o mlaștină puturoasă.
    4. Cu toții ne dorim de fapt aprobare, acceptare, apreciere.
    5. Există reabilitare și după corupție. Important e să-ți recunoști greșeala și să corectezi.
    • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      „Soluția constă în schimbarea algoritmului ce rulează în mentalul fiecărui individ”. Nu știam că acest card de sănătate funcționează pe baza unui algoritm mental, dar mă voi concentra pe subiect.
      • Like 0
    • @
      Nu, oamenii care s-au "ocupat" de cardul de sănătate, precum și ceilalți, funcționează pe baza unui algoritm mental, iar efectele se văd în modul în care funcționează sau nu funcționează societatea.

      Dar nu cred că e cazul să vă explic, dumneavoastră știți foarte bine domnule Rumburak.

      Și dacă tot mi-ați dat ocazia, permiteți-mi să vă apreciez pseudonimul, este în deplină concordanță cu mesajele dumneavoastră.

      Pan - zeul păstorilor și al turmelor
      Rumburak - mistificatorul șef, creatorul de povești otrăvite

      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      Mă rog, aș putea chiar să mulțumesc, dar nu e cazul... Nu e valabilă nici una dintre interpretări.
      • Like 0
  • check icon
    Situația este similară, parcă trasă la indigo, celei de prin 2000–2002: în timp ce mii de softiști români se chinuiau să creeze un sistem național informativ, mulți implicați în dezvoltarea Linux și a unor aplicații de tip open source pt administrația publică, locală și centrală (era un trend în toată lumea deja), statul român da bani grei pe sistemul de operare Windows și pe MS Office, scandal care continuă, într-un fel sau altul, și azi. Textul notează corect faptul că totul se reduce la niște interese cît se poate de specifice, nu la o abordare serioasă a unui sistem național informatic, solid și fiabil. Că este un sistem făcut de formă, și nu pe fond, o vede oricine și o simte oricine. Cred că am mai scris despre asta: nu știu ce a rezolvat și ce nu a rezolvat acest card de sănătate, dar – pentru cetățean – totul este mai complicat și mai lent! În clipa cînd un produs nou conduce la lucruri mai lente și mai complicate înseamnă că, de fapt, țelul nu a fost simplificarea vieții ci..., hm, știți dv. ce urmează, nu-i așa?
    • Like 3
    • @
      check icon
      dam’ it: sistem național informatiC, nu ... informatiV. La naiba, V e imediat la dreapta lui C.
      • Like 1
    • @
      dar simpatica eroare
      • Like 0
    • @
      am constatar ca si in situatia firmelor private softistii nu prea ....indeamna la softuri gratuite - pt ca isi asociaza efortul cu costurile programului recomandat si mai pot presupune ca au si niste comisioane la achizitia programelor (parandaratul si altele) ...........acelasi lucru il sesizez la avocati care conribuie masiv la lipsa de celeritate a justitiei, prin amanari, tertipuri etc iar judecatorul accepta (din obisnuinta ) si pt ca mai scapa de un dosar in ziua respectiva, dar costurile catre client sunt asociabile si cu durata prestatiei,,,,,,,,,,, ca la revolutie, o nastere fara dureri era prea simpla!!!
      • Like 0
    • @ corneliu apostol
      check icon
      Acuma, na, deștiul păcătorului adevăr apasă.
      • Like 0
    • @ corneliu apostol
      check icon
      Bine, „gratuit” e o vorbă din perspectiva utilizatorului, nimic pe lumea asta nu este și nu poate fi „gratuit”, deoarece orice activitate umană se cere cumva recompensată. Linux-ul este „gratuit” pt utilizator, pt cei implicați nu poate fi gratuit, că doar muncesc acolo și nu e ușor. De fapt, asta se întîmpla prin 2000–2002, statul român trebuie să se implice ATUNCI, finanțînd un program național de software. Faptul că după mai bine de un deceniu vii și începi să anchetezi și să reții și să mai condamni e prea tardiv, nu rezolvă nimic. Lucrurile astea nu se rezolvă prin DNA, dacă nu le faci la momentul respectiv, la cald, degeaba le mai faci. Momentul s-a dus, banii s-au dus unde „trebuia”, pa și pusi, mai vedem. Dacă statul român, ca entitate politică, nu va înțelege că România nu poate fi un stat prosper, iar cetățenii săi minimal satisfăcuți și ei, atît timp cît se risipesc bani pe tot felul de prostii: panseluțe, bănci, ghivece cu flori la orașe și sate, softuri prost scrise, mașini de lux pt instituțiile statului etc. etc., puse cap la cap înseamnă miliarde de euro pe an, nu știu cîte, e greu de evaluat.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult