Foto: AFP/ Profimedia
Ieri, 15 martie, s-au împlinit 11 ani de când începea, la Damasc, revolta din Siria, într-un context de speranţă după ce în Tunisia şi în Egipt fuseseră răsturnaţi de la putere preşedintele Ben Ali şi respectiv preşedintele Hosni Mubarak. Revolta s-a transformat ulterior într-un război civil, iar cei 11 ani de război din Siria au distrus prezentul și viitorul unei întregi populații, care se vede căzută astăzi în mizerie și deznădejde. Lumea pare să-și îndepărteze atenția de la Siria, dar, la unsprezece ani de la începutul crizei, mizeria continuă.
- Ce reprezintă criza siriană: 11 ani de război civil şi de conflict internaţionalizat, o revoluţie deturnată de jihadişti, în jur 610.000 de victime ( circa 161.000 sunt civili, dintre care peste 25.000 de copii), peste 12 milioane de refugiaţi, peste 6 milioane de sirieni exilaţi în Turcia, în Liban şi în Europa, o economie distrusă, o populaţie epuizată afectată de sancţiuni, o modificare a peisajului geopolitic regional unde Iranul, Turcia şi Rusia îşi plasează pionii în detrimentul Uniunii Europene şi al Statelor Unite, un dictator aflat în continuare la putere şi o gravă înfrângere a democraţiei.
- Scânteia: Ceea ce a început ca o revoltă plină de speranţă a luat proporțiile unui conflict devastator şi greu de soluţionat, care a contribuit la cea mai gravă criză a refugiaţilor de la al doilea război mondial. Primul gest revoluţionar în Siria a avut loc în oraşul Derra, unde nişte elevi, inspiraţi de „primăvara arabă”, au scris la un moment dat pe un zid „Doctore, este rândul tău”. Sloganul revoluţionar era o aluzie la faptul că Bachar al-Assad, actualul lider al Siriei, are la bază studii de oftalmologie, dar şi la faptul că revoltele arabe păreau să se îndrepte către calea democrației, având în vedere că dictatorii începuseră să cadă unul după altul.
- Când guvernul sirian a folosit forța mortală pentru a zdrobi disidența, protestele care cereau demisia președintelui au izbucnit la nivel național. Tulburările s-au extins și represiunea s-a intensificat. Bashar al-Assad însă, în jurul căruia comunitatea şiită, din Siria, minoritară, a rămas unită, a reușit să păstreze puterea în toți acești ani, chiar dacă scaunul i s-a clătinat, iar forțele sale militare controlează în prezent aproximativ 60% din teritoriul Siriei. Regimul său a supraviețuit rebeliunii politice, insurgenţei virulente şi condamnărilor internaţionale timp de peste un deceniu. Printre regiunile care continuă să se sustragă controlului său se numără ultima enclavă a rebelilor Idlib în nord-vest, zonele controlate de Turcia de-a lungul frontierei de nord şi părţile din nord-estul ţării aflate sub controlul forţelor kurde, potrivit BBC News.
- Vulnerabilități: Occidentalii au fost cât pe ce să intervină şi să bombardeze Damascul (capitala Siriei) în vara anului 2013, după ce Bachar al-Assad a recurs la arme chimice împotriva rebelilor. Însă, coaliția occidentală a dat înapoi, argumentând că e eventuală prăbuşire a dictatorului al-Assad s-ar putea solda cu apariția unui vid de putere pe care l-ar putea exploata gruparea jihadistă „Daesh”, cunoscută mai mult sub numele de ISIS sau Statul Islamic. Concret, toate iniţiativele diplomatice în vederea punerii capăt a războiului civil din Siria au eşuat, iar în prezent nu mai puţin de cinci armate străine intervin într-un fel sau altul în Siria. În ceea ce privește intervenţia occidentului, aceasta a fost dezordonată şi a eşuat sângeros. Ca atare, occidentul, la peste un deceniu distanță după începerea războiului în Siria, nu a intervenit semnificativ ca să arate că se vor schimba lucrurile pe termen lung. Urmărește însă evoluțiile, pentru că nici nu poate lăsa câmpul de luptă pe mâna altora, deoarece geopolitica la nivel înalt înseamnă acțiune în zonele roșii.
- În plus, turnura pe care Iranul şi Rusia au dat-o conflictului sirian este de un cinism inegalabil. Atacurile aeriene ale Rusiei, care din 2015 a intervenit direct în conflict de partea preşedintelui Bashar al-Assad, au provocat circa 8.700 de morţi în ultimii ani.
- Tabla de șah: Militarii ruşi şi iranieni sprijină regimul condus de Bashar al-Assad. Trupe americane, staţionate în nord-est, unde kurzii se bucură de o autonomie, au purtat lupte împotriva grupării teroriste Statul Islamic. Israel, vecinul sudic al Siriei, efectuează cu regularitate atacuri aeriene ce vizează poziţiile regimului al-Assad, ale inamicului iranian sau mişcării şiite libaneze Hezbollah (care este pro-iraniană), iar Turcia, vecinul de la Nord, îşi desfăşoară militari în nordul Siriei. De altfel, Turcia, puterile occidentale și mai multe state arabe din Golf au susținut opoziția politică în diferite grade în timpul conflictului. Trupele turce și rebelii aliați au ocupat porțiuni de teritoriu de-a lungul graniței de nord a Siriei și au intervenit pentru a opri un atac total al forțelor guvernamentale asupra ultimului bastion al opoziției, Idlib. Arabia Saudită, care dorește să contracareze influența iraniană, a înarmat și a finanțat rebelii la începutul războiului, la fel ca rivalul regatului din Golf, Qatar. Armata rusă spune că atacurile sale în Siria au vizat doar „teroriști”, dar observatorii de război din teren spun că rușii au ucis în mod regulat rebelii și civili. Siria mai este folosită și pe post de teren de rezolvare a diferendelor internaționale, iar un bun exemplu este raidul din 2021 de la sfârșitul lunii februarie, prin care SUA au atacat poziţii militare din Siria ale unor grupuri islamiste pro-iraniene, ca reacţie la atacurile cu rachete care au vizat obiective americane din Irak.
- Costuri: Distrugerile războiului civil sunt estimate la aproximativ 500 de miliarde de dolari. Siria de astăzi este îmbrăcată în milioane de tone de moloz. Drumurile, podurile, școlile și spitalele au fost distruse, iar banii pentru reconstrucție aproape că nu există. Mai bine de jumătate dintre instalaţiile medicale nu sunt funcţionale, iar două şcoli din cinci nu pot fi folosite. În tot acest timp, preţul produselor de bază a crescut și de peste 20 de ori. Peste jumătate din cele 22 de milioane de oameni care trăiau în Siria înainte de 2011 au fost forțați să-și părăsească locuințele. Turcia, Liban și Iordania găzduiesc în prezent peste 90% din acești refugiați.
- Zeci de mii de sirieni care s-au opus regimului au fost uciși în închisorile siriene și alți zeci de mii de prizonieri au fost dați dispăruți. Totodată, oamenii care locuiesc în continuare în Siria sunt expuși zilnic la traume emoționale și materiale. Publicația americană GZERO Media susține că aproximativ 70% dintre sirieni trăiesc astăzi în sărăcie. În plus, înainte de începerea războiului, un dolar american se putea cumpăra cu 47 de lire siriene. Astăzi, un dolar american poate fi cumpărat cu aproximativ 1.400 de lire siriene. Cheltuielile medii ale gospodăriilor din Siria depășesc acum venitul disponibil cu până la 50%, iar aproximativ 80% din tinerii sirieni trăiesc cu grija de a-și asigura hrana zilnică.
- Aproximativ 6,9 milioane de oameni sunt strămutați în interiorul Siriei, cu peste două milioane care trăiesc în tabere cu corturi, cu acces limitat la serviciile de bază.
- În februarie 2022, 14,6 milioane de oameni din Siria aveau nevoie de o anumită formă de asistență umanitară, potrivit ONU, inclusiv aproximativ 5 milioane clasificate ca având nevoie extremă sau catastrofală. Peste 12 milioane de oameni se luptă să găsească suficientă hrană în fiecare zi - o creștere de 51% față de 2019 - și jumătate de milion de copii suferă de malnutriție cronică.
- În ultimii doi ani, criza umanitară a fost agravată de o recesiune economică fără precedent, declanșată de sancțiunile stricte ale SUA, criza economică libaneză și pandemia de Covid-19. Moneda siriană a pierdut aproape 80% din valoare în 2021, iar hiperinflația, care era aproape de 140% la începutul lui 2022, a făcut ca prețurile bunurilor de bază să explodeze vertiginos. Rata sărăciei a atins un nivel fără precedent de 90%.
- O mare parte din bogata moștenire culturală a Siriei a fost, de asemenea, distrusă. Toate cele șase situri ale Patrimoniului Mondial Unesco ale țării au fost avariate în mod semnificativ, militanții ISIS aruncând în aer în mod deliberat părți din orașul antic Palmyra.
- Victorie de moral: Un tribunal din Germania a condamnat pe 24 februarie 2021 un membru al poliției secrete siriene la patru ani și jumătate de închisoare pentru crime împotriva umanității. Verdictul a reprezentat o premieră și a oferit în același timp un dram de speranță privind judecarea dictatorului al-Assad și a celor vinovați pentru războiul civil sirian.
- Viitorul „înghețat” al Siriei: Pe termen scurt și mediu, viața din Siria nu se va îmbunătăți. Rusia și Iranul au obținut rezultate notabile, dar Moscova și Teheran au acum probleme privind costurile generate de pandemia de COVID-19 și sancțiunile occidentale, ceea ce înseamnă că nu își vor cheltui banii pentru reconstrucția Siriei. În plus, Rusia este acum mult mai ocupată cu războiul declanșat în Ucraina. Pe de altă parte, Europa și Statele Unite au anunțat anul trecut că vor direcționa asistența umanitară către Siria, dar este cât se poate de clar că acestea nu vor finanța reconstrucția unei țări conduse de Bashar al-Assad. Încă nu e un trend vizibil, dar există refugiați sirieni care vor să se întoarcă acasă. Însă, majoritatea dintre cei care au plecat nu au acest gând, pentru că au descoperit liniștea (economică și socială) acolo unde au ajuns sau pentru că le este teamă de războiul de acasă. Totodată, Parlamentul de la Damasc a ratificat pe 1 martie 2021 o lege care elimină cetățenia pentru oricine nu reușea să își reînnoiască cartea de identitate după zece ani. Măsura s-a adresat în special celor care au fugit ori s-au eliberat de domnia regimului al-Assad. Guvernul a recâștigat controlul asupra celor mai mari orașe ale Siriei, dar mari părți ale țării sunt încă deținute de rebeli, jihadiști și forțele democratice siriene conduse de kurzi. Ultimul bastion al opoziției rămase se află în provincia nord-vestică Idlib și părți adiacente din nordul regiunii Hama și vest de Alep. Se estimează că 2,8 milioane de persoane strămutate, inclusiv un milion de copii, trăiesc acolo, mulți dintre ei în condiții neplăcute în tabere. În martie 2020, Rusia și Turcia au negociat o încetare a focului pentru a opri eforturile guvernului de a relua Idlib. Acest lucru a dus la o pauză extinsă a violenței, dar ciocnirile, loviturile aeriene și bombardamentele s-au intensificat în ultimul an, în special în sudul provinciei Idlib.
- Consiliul de Securitate al ONU a cerut punerea în aplicare a Protocolului de la Geneva din 2012, care prevede un organism de conducere de tranziție „format pe baza consimțământului reciproc”. Nouă runde de discuții de pace mediate de ONU, cunoscute sub numele de procesul Geneva II, nu au reușit să facă progrese, președintele Assad aparent nedorind să negocieze cu grupurile politice de opoziție care insistă că trebuie să demisioneze ca parte a oricărui acord.
- Rusia, Iranul și Turcia au stabilit discuții politice paralele cunoscute sub numele de procesul Astana în 2017.
- În 2018 s-a ajuns la un acord pentru formarea unui comitet de 150 de membri, care să scrie o nouă constituție, care să conducă la alegeri libere și corecte, supravegheate de ONU. Ultima rundă de discuții a avut loc în octombrie 2021, după care trimisul special al ONU, Geir Pedersen, a declarat că este o „mare dezamăgire” faptul că membrii comitetului nu au reușit până acum să găsească o cale comună.
- În tot acest timp, milioane de copii visează să aibă o casă, un loc de joacă și să trăiască fără frică, precum Amra, fata din videoclipul de mai jos. În cazul în care status-quo-ul persistă, Siria se pregătește să intre într-o catastrofă umanitară întinsă pe mai multe decenii și agravată de o una dintre cele mai grave perioade de secetă din istoria modernă, care reprezintă un efect al schimbărilor climatice.
- După toate cele scrie mai sus, îmi permit să spun că semnificația zilei de astăzi poate reprezenta un bun prilej de meditație pentru Bashar al-Assad, care se poate gândi la ceea ce spunea poetul britanic John Milton în poemul [Paradisul pierdut]: „E mai bine să domneşti în iad, decât să fii servitor în rai”. Oare e mai bine?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Poate citesc și pricep ceva si trollii care tot insistă să ne împroaște cu așa zise contra-exemple în apărarea rusului ale acțiunilor occidentului sau NATO , care, vezi Doamne, "uite ce fac și ei prin lume" ...