Foto: Guliver Getty Images
Există o mulțime de dezbateri pe tema școlii. Cunosc oameni care susțin cu tărie faptul că multe lucruri învățate în școală, precum teoremele din matematică, muzica sau chimia, sunt lucruri care nu le-au fost vreodată de folos. Cunosc și oameni care spun că, deși nu le-au aplicat în viața de zi cu zi, toate materiile învățate au avut rolul de a le antrena mintea. Din punctul meu de vedere, dreptate există în ambele tabere, însă un alt lucru mă îngrijorează și anume timpul pe care un copil îi petrece în sistemul de învățământ.
Ca om cu peste 16 ani de experiență profesională în companii mari, cât și ca părinte a doi copii, încep să mă gândesc dacă nu cumva ne purtăm copiii pe drumul cel mai lung și dacă nu cumva acesta este unul greșit. Înțeleg rostul fiecărei materii, înțeleg că trebuie să ne cunoaștem istoria, că ștințele exacte se învață doar în pași pe care nu-i poți sări, că trebuie să știm câte puțin din fiecare pentru a descoperi care ne va fi menirea în viață, dar tot mă îngrozește acest calcul simplu:
3 ani (creșă) + 3 ani (grădiniță) + 5 ani (școală primară, incluzând clasa zero) + 4 ani (școală gimnazială) + 4 ani (liceu) + 3 ani (facultate) + 2 ani (master) = 24 ani.
Douăzeci și patru de ani înseamnă mai mult decât o treime din viața unui om în putere, nu? Douăzeci și patru de ani în care copilul nostru este înregimentat pentru 9-10h/zi, într-un sistem în care alții ni-l cresc și educă, fiindcă noi suntem la job.
Douăzeci și patru de ani cu presiuni, emoții, frustrări, nopți nedormite pentru tot felul de testări și examene. Pentru ce? Pentru a se putea angaja în regim internship într-o companie, loc unde acest copil își va învăța foarte bine rolul în doar 3-4 luni? Loc unde acest copil va deveni productiv după doar 3-4 luni în care învățat lucruri pe care nu le prea văzuse în cei 24 ani de școală?
Într-un an, copilul va deveni foarte bun pentru rolul primit și deja va conștientiza că poate mult mai mult de atât. În consecință, copilul va fi promovat. În următorii 5 ani, acel copil va fi capabil pentru lucruri cu adevărat mari. Deja nu mai e copil.
Revenind, douăzeci și patru de ani de școală pentru a pregăti un om pentru o țară care nu are industrie, douăzeci și patru de ani pentru a profesa lucruri pentru care școala l-a pregătit prea puțin, douăzeci și patru de ani pentru a intra în câmpul muncii cu salariu minim pe economie, pe roluri care vor fi automatizate în următorii 5-10 ani. Nu doresc să generalizez, dar celor mai mulți dintre copii li se inoculează ideea că, fără atâția ani de școală, ei nu pot avea un loc de muncă bun, că vor ajunge rău și, în consecință, pentru a nu ajunge paria societății, cei mai mulți dintre copii mai sunt aruncați și într-un sistem paralel, cel al meditațiilor. Are copilul 4 ani? Atunci poate să ducă și meditații la engleză, la germană, apoi să dea o fugă și la înot, pentru a avea copilul un somn odihnitor, că doar a doua zi va ajunge la 7.45 la grădiniță.
Cum spuneam mai sus, suntem părinți a doi copii, iar de anul acesta am început ca, la o anumită perioadă de timp, să le oferim câteva pauze de școală. O zi liberă de vineri, la patru-cinci săptămâni, face minuni. O zi în care să se bucure de o plimbare, de o vizită la muzeu, de un joc sau de o carte. În paralel, ei practică sport, cu trei antrenamente pe săptămână, plus competiția din weekend. Nepunând presiune, adică lăsați singuri să vadă ce înseamnă o lecție neînvățată, ce înseamnă un antrenament ratat, totul vine acum de la ei iar progresul este excepțional, atât la școală, cât și în sport, dar ce mă bucură cel mai mult este că ei știu diferența dintre „nu e frumos să faci lucrul acesta” și „de ce nu e bine să faci lucru acesta”. Cine crede că puștii de 10 ani din ziua de azi nu știu cuvinte obscene, că nu știu înjurături sau că nu sunt la curent cu tot felul lucruri neadecvate vârstei lor, se înșală. Important este să știe cum să gestioneze aceste informații.
Intenția nu este de a le insufla ideea că școala nu este bună, departe de mine acest gând, ci ceea ce intenționez este să le fac mai frumoși cei 24 de ani prin care trebuie să treacă și ei, așa cum am trecut și eu și prin care vor mai trece multe alte generații, până când cineva chiar va avea înțelepciunea, dar și puterea să schimbe ceva.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Articolul este foarte supercial scris, argumentele emotionale. Auzi, cica inregimentam copiii. Pai uita-te la cei neinregimentati, au ajuns mari si protesteaza in Piata Victorie ca vor fara botnita si sunt siguri ca vaccinul, peste 5-10-15 ani, le va `da boli`.
PRIN CULTURA SPRE LIBERTATE, acesta este mesajul inscriptionat pe arcul sub care trec mii de studenti anual in Cluj. Multi dintre acestia declara la ceva vreme dupa absolvire ca facultatea `nu i-a ajutat cu nimic`. Intelege fiecare ce vrea.
Exemple sunt destule.
Părinţii ştiu foarte bine. Experienţe de genul acesta se puteau face prin anii 80, când puteai lua liniştit un 5, iar în rest te puteai concentra pe examenul de admitere.
Că dădeai admitere, nu intrai la liceu de mate cu notă umflată la limba română şi modestă la matematică.
Problema e ca atat parintii si profesorii nu reusesc sa lase ratarile proprii si sa accepte ca au copii diferiti, ca unii copii pot deveni electricieni buni si castiga mai bine si mai repede decat un profesor prost, si se uita superior si fara respect la instalatori, cofetari sau alte meserii ce implica maini si rabdare.
Nu-mi ies din minte cuvintele lui Băsescu: „școala românească produce tâmpiți!”
Combinand ce invata de la scoala si ce invata de acasa, sper sa aiba o educatie buna. Nu as tine-o niciodata la homeschooling pentru ca asta i-ar limita foarte tare abilitatile sociale.
Ideea de bază e să poţi spune "pas". Avantajul educaţiei extraşcolare e că poţi încerca mai multe până când găseşti ce ţi se potriveşte.