Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

24 de ani copilul nostru este înregimentat pentru 9-10 ore pe zi într-un sistem în care alții ni-l cresc și ni-l educă, fiindcă noi suntem la job

Tată, fiu, școală

Foto: Guliver Getty Images

Există o mulțime de dezbateri pe tema școlii. Cunosc oameni care susțin cu tărie faptul că multe lucruri învățate în școală, precum teoremele din matematică, muzica sau chimia, sunt lucruri care nu le-au fost vreodată de folos. Cunosc și oameni care spun că, deși nu le-au aplicat în viața de zi cu zi, toate materiile învățate au avut rolul de a le antrena mintea. Din punctul meu de vedere, dreptate există în ambele tabere, însă un alt lucru mă îngrijorează și anume timpul pe care un copil îi petrece în sistemul de învățământ.

Ca om cu peste 16 ani de experiență profesională în companii mari, cât și ca părinte a doi copii, încep să mă gândesc dacă nu cumva ne purtăm copiii pe drumul cel mai lung și dacă nu cumva acesta este unul greșit. Înțeleg rostul fiecărei materii, înțeleg că trebuie să ne cunoaștem istoria, că ștințele exacte se învață doar în pași pe care nu-i poți sări, că trebuie să știm câte puțin din fiecare pentru a descoperi care ne va fi menirea în viață, dar tot mă îngrozește acest calcul simplu:

3 ani (creșă) + 3 ani (grădiniță) + 5 ani (școală primară, incluzând clasa zero) + 4 ani (școală gimnazială) + 4 ani (liceu) + 3 ani (facultate) + 2 ani (master) = 24 ani.

Douăzeci și patru de ani înseamnă mai mult decât o treime din viața unui om în putere, nu? Douăzeci și patru de ani în care copilul nostru este înregimentat pentru 9-10h/zi, într-un sistem în care alții ni-l cresc și educă, fiindcă noi suntem la job.

Douăzeci și patru de ani cu presiuni, emoții, frustrări, nopți nedormite pentru tot felul de testări și examene. Pentru ce? Pentru a se putea angaja în regim internship într-o companie, loc unde acest copil își va învăța foarte bine rolul în doar 3-4 luni? Loc unde acest copil va deveni productiv după doar 3-4 luni în care învățat lucruri pe care nu le prea văzuse în cei 24 ani de școală?

Într-un an, copilul va deveni foarte bun pentru rolul primit și deja va conștientiza că poate mult mai mult de atât. În consecință, copilul va fi promovat. În următorii 5 ani, acel copil va fi capabil pentru lucruri cu adevărat mari. Deja nu mai e copil.

Revenind, douăzeci și patru de ani de școală pentru a pregăti un om pentru o țară care nu are industrie, douăzeci și patru de ani pentru a profesa lucruri pentru care școala l-a pregătit prea puțin, douăzeci și patru de ani pentru a intra în câmpul muncii cu salariu minim pe economie, pe roluri care vor fi automatizate în următorii 5-10 ani. Nu doresc să generalizez, dar celor mai mulți dintre copii li se inoculează ideea că, fără atâția ani de școală, ei nu pot avea un loc de muncă bun, că vor ajunge rău și, în consecință, pentru a nu ajunge paria societății, cei mai mulți dintre copii mai sunt aruncați și într-un sistem paralel, cel al meditațiilor. Are copilul 4 ani? Atunci poate să ducă și meditații la engleză, la germană, apoi să dea o fugă și la înot, pentru a avea copilul un somn odihnitor, că doar a doua zi va ajunge la 7.45 la grădiniță.

Cum spuneam mai sus, suntem părinți a doi copii, iar de anul acesta am început ca, la o anumită perioadă de timp, să le oferim câteva pauze de școală. O zi liberă de vineri, la patru-cinci săptămâni, face minuni. O zi în care să se bucure de o plimbare, de o vizită la muzeu, de un joc sau de o carte. În paralel, ei practică sport, cu trei antrenamente pe săptămână, plus competiția din weekend. Nepunând presiune, adică lăsați singuri să vadă ce înseamnă o lecție neînvățată, ce înseamnă un antrenament ratat, totul vine acum de la ei iar progresul este excepțional, atât la școală, cât și în sport, dar ce mă bucură cel mai mult este că ei știu diferența dintre „nu e frumos să faci lucrul acesta” și „de ce nu e bine să faci lucru acesta”. Cine crede că puștii de 10 ani din ziua de azi nu știu cuvinte obscene, că nu știu înjurături sau că nu sunt la curent cu tot felul lucruri neadecvate vârstei lor, se înșală. Important este să știe cum să gestioneze aceste informații.

Intenția nu este de a le insufla ideea că școala nu este bună, departe de mine acest gând, ci ceea ce intenționez este să le fac mai frumoși cei 24 de ani prin care trebuie să treacă și ei, așa cum am trecut și eu și prin care vor mai trece multe alte generații, până când cineva chiar va avea înțelepciunea, dar și puterea să schimbe ceva.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru ca un tânăr să ajungă să poată face muncă utilă după câteva luni de practică (internship), sunt necesari anii aia de școală, de liceu, de facultate, pentru că acolo acumulează informațiile de bază necesare. Problemele pe care le văd eu sunt balastul, informațiile care nu sunt necesare pentru domeniul în care este educat (domeniu care trebuie sa se restrângă pe măsură ce avansează), și lipsa educației ulterioare. Majoritatea firmelor caută oameni care să facă o muncă repetitivă și nu investesc in educarea lor pentru a fi mai eficienți sau pentru a avansa, datorită costurilor. Cred că și această problemă se poate rezolva cu o schemă de avansare bine pusă la punct. Dar nu sunt de acord că se poate învăța muncă de specialitate fără facultate, sau liceu profesional, altfel ar face toți Stagii de practică pentru liceenii de 18 ani
    • Like 0
  • Imi cer scuze ca nu am absolvit cresa si gradinita, pe vremea mea nu era la tara asa cevea, dar dupa 21 de ani de scoala mi se zice ENCICLOPEDIE AMBULANTA si asta nu pentru ca am invatat o multime de materii fara rost sau sens, ci pentru ca am invatat. Paranoia care a cuprins PARINTII actuali mi se pare un mare deserviciu copiilor lor. Un clasic desuet a zis INVATATI, INVATATI, INVATATI si nu este un lucru rau. Cuidat ca parintii care acum se vaita de prea multe materii, prea MULTAE TEME SUNT CEI CARE AU LUPTAT PENTRU INTERZICEREA CLASELOR DE ELITA. Pacat pentru copii dotati si superdotati sa piarda timpul in clase mediocre cu profesori mediocrii si rezultate mediocre. Ceea ce a incercat sistemul comunist de a nivela inteligenta populatiei se incearca acum de diversi "formatori de opinie" si parinti frustrati. PACAT . Parca la toata lumea ii este frica de elite adevararte, nu de asa zise elite politice, de fapt elite majoritar in furt si minciuna.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    O lecţie neînvăţată poate însemna o sutime în minus la evaluare. O sutime de la o materie plus o sutime de la alta şi te trezeşti într-un liceu plin de suplinitori cu note de 5 la titularizare. Plus floră şi faună pe măsură, de te întorci acasă pe targa.
    Exemple sunt destule.
    Părinţii ştiu foarte bine. Experienţe de genul acesta se puteau face prin anii 80, când puteai lua liniştit un 5, iar în rest te puteai concentra pe examenul de admitere.
    Că dădeai admitere, nu intrai la liceu de mate cu notă umflată la limba română şi modestă la matematică.
    • Like 0
  • La romani e prea multe presiune si de la cadrele didactice, si de la parinti.
    • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Valentin check icon
      E presiune pentru că media generală e încadrată abuziv în nota de la evaluare.
      • Like 1
  • Zu Sayzu Zu Sayzu check icon
    Domnule draga, scoala asta multa si inutila de care vorbiti m-a invatat un lucru, printre altele: cand nu aduci argumentele potrivite, cand tragi de ele ca de un elastic, atunci cand exagerezi pentru a-ti argumenta concluzia - risti sa cazi in derizoriu cu tot cu ea, oricat de valida altminteri si de corecta. Nu te obliga nimeni sa faci 4 ani de facultate si doi de master, le faci daca vrei sa devii elita pentru ca deh, nu toti putem fi sefi doar prin talent si harazire, cineva trebuie sa mai si munceasca pentru postul sau. Bine ca nu ati adaugat si niste studii post-universitare, un doctorat... Asadar mai taie din anii aia de studiu sau lasa-i, caz in care nu mai aveti dreptul la jalbe privind durata. Sacrificiul inseamna munca, nu talent. A doua exagerare din partea dumitale e legata de cele 9-10 ore de scoala. Nu stiu de unde ati scos asta, ce scoli frecventati dvs/copiii dvs dar cea mai lunga zi de cursuri are 7 ore, excluzand studiile superioare. Calitatea nu vine la snop, e adevarat, dar nu asta e dezbaterea de acum si nici nu e argument pentru combaterea cantitatii. Candva se spunea ca omul cat traieste - invata. Se straduiesc unii in ziua de azi sa demonstreze contrariul. Munca putina dar viitor luminos, post caldut, venituri grase. Si frumos, si destept si cu mult timp liber.
    • Like 4
  • Excelentă ideea articolului. Decât atâta presiune timp de 18 de ani pe un copil, mai bine să-l lași cu mintea mai odihnită, că îi va fi mai bine!
    Nu-mi ies din minte cuvintele lui Băsescu: „școala românească produce tâmpiți!”
    • Like 2
  • Trebuie si noi ca parinti sa intelegem ca avem limitarile noaste si nu ne putem invata doar noi copii ce au ei nevoie. De exemplu fica-mea a fost jumatate de an la inot, cat sa stie sa se tina la suprafata, noi parintii nu puteam sa o invatam pentru ca nu stim sa inotam. A fost si jumatate de an la un curs de pian cat sa vada daca ii place si sa inteleaga ce-i aia o nota muzicala, iar nu puteam sa o invat eu pentru ca nu ma pricep. I-a prins bine la gradinita si la scoala (e in clasa pregatitoare acum) pentru ca a invatat sa socializeze cu alti copii.
    Combinand ce invata de la scoala si ce invata de acasa, sper sa aiba o educatie buna. Nu as tine-o niciodata la homeschooling pentru ca asta i-ar limita foarte tare abilitatile sociale.
    • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      Copilul invata nu doar de la un adult stiutor, ci si de la unul nestiutor dar care depune efort cot la cot. Nu rezultatul final e ceea ce conteaza ci mai ales exemplul efortului si disciplinei. Invat (si eu si copila) pian, de pe net, si de departe ea e mai buna, dar nu ma las.
      • Like 0
    • @ Nicu Buculei
      Valentin check icon
      Dacă tot ce învăţaţi se bazează pe LIBERUL ARBITRU, atunci e ok, dar când la educaţie muzicală ţi se dă notă pe digitaţie - de parcă am fi la liceu vocaţional - atunci nu mai e ok.
      Ideea de bază e să poţi spune "pas". Avantajul educaţiei extraşcolare e că poţi încerca mai multe până când găseşti ce ţi se potriveşte.
      • Like 0
  • Chiar cu toate aceste greutati, cine pastreza o buna comunicare cu copilul sau e castigat. Copilul trebuie invatat sa respecte cunoasterea, sa nu piarda timpul pretios si sa INTREBE cand nu intelege ceva. Astfel nu va acumula lacune. Orice meserie ar face, omul trebuie sa respecte munca si cunoasterea meseriei. Parintele e cel care trebuie sa nu piarda comunicarea cu copilul sau si sa transmita aceasta stafeta a unei bune mentalitati !
    • Like 2
  • Daca ar fi s-o iau de la inceput cu copii, i-as da la scoala la sapte ani. Pana la varsta aia ar invata totul acasa, in familia compusa si din bunici, inafara parintilor. Apoi la clasa a VIII -a i-as retrage si i-as invata 2 ani in homeschooling tot ce tine de bani, finante si afaceri. Apoi, liber, tata! Descurcati-va. Apucati-va de ceva din care sa traiti. Ceea ce spune autorul in articol este punctul de vedere al unui hipster marginit(sper ca nu am facut un pleonasm). Lucrurile nu trebuie nici pe departe sa se deruleze asa in realitate. Sa nu uitam ca sunt situatii cand se poate lucra si de acasa, nu neaparat ambii parinti trebuie sa faca cariere cum le intelege autorul articolului care prezinta o situatie cu care se prezinta o anumita parte a societatii. Nu toata societatea e cu aere carieristice. Doar sa fii prost sa accepti sa se intample in realitate ceea ce spune autorul, pentru ca prostie se cheama sa sacrifici copilul pentru cariera. Si sunt prosti d-astia cu duiumul!
    • Like 3
  • Nu știu în ce măsură un sistem poate educa mai bine un copil decât un părinte. Cert este că părinteșe nu poate lipsi în educația unui copil nici până la la 7 ani, nici după. Problema o constituie după părerea mea părinții. Un copil nu este vinovat că părintele vrea să facă carieră, care înseamnă mult timp departe de el. Pentru o cameră în plus sau o zonă mai bună de locuit, un cal putere în plus la mașină și câteva sute de euro în plus la o scurtă vacanță sunt prea mulți în stare să-și sacrifice familia. Din păcate azi familia nu mai reprezintă nimic iar copiii fac parte din ea. Când suntem puși în situația de a alege între o promovare bănoasă dar care îți va afecta timpul alocat familiei și a rămâne pe o poziție ierarhică și un salar ceva mai modest prea mulți aleg statutul social, un euro în plus și o zi mai puțin pentru famile. Restul sunt scuze ...
    • Like 1


Îți recomandăm

Nomad digital

Marius are 24 de ani și înainte de pandemie s-a angajat pentru prima dată cu normă întreagă. Sau full-time, cum spun colegii. Multinaționala care l-a recrutat i-a oferit un contract pe perioadă nedeterminată, dar, spre mirarea părinților, a refuzat. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult