Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

3 scenarii post-coronavirus: penurie, sărăcie sau amândouă la un loc. De unde va veni salvarea României

Lumea post-pandemie

photo icon Lumea post-pandemie

Foto: Profimedia Images

„Cei care nu învață din greșelile istoriei, sunt condamnați să le repete” (George Santayana)

Crize au mai avut loc, așadar ne putem uita în istorie pentru a înțelege paleta de direcții pe care lumea are tendința să se îndrepte, după destabilizare. Acum știm că ne confruntăm cu o criză complexă, în care se vor manifesta cel puțin 4 forme specifice:

Criza medicală este acum în desfășurare. Ea se va solda cu mulți morți, probabil 5%, și cu sisteme medicale depășite de suprasaturare, în pofida eforturilor guvernului de le aloca bugete generoase de bani inexistenți.

Inexistența banilor va determina producția artificială a sumelor necesare acoperirii costurilor sanitare. Inflația va desăvârși criza financiară, cea declanșată deja de întârzierile la plată ale ratelor creditorilor. Sistemul bancar funcționează numai atunci când creditele se plătesc, respectiv atunci când economia produce banii necesari pentru asta. Dacă economia duduie, iar datoriile se plătesc, atunci băncile se îmbogățesc, adică avem „creștere economică”. Acum economia mai mult stă, iar băncile atârnă de un fir de ață.

Criza economică va fi determinată de lunile de pauză, de reducerea comerțului internațional și de imposibilitatea de a reporni producția „de la buton”, după ieșirea din izolare. Afacerile care vor supraviețui vor trebui re-scalate, iar scalarea este o activitate a naibii de complicată. Criza economică va fi observabilă abia atunci când vor apărea sincope în funcționarea canalelor de aprovizionare cu bunuri de larg consum.

Criza existențială este o metaforă pentru schimbările de paradigmă, la care oamenii vor trebui să se adapteze. Îi putem spune criză psihologică, depresie sau criză de identitate. Efectele ei sunt imprevizibile, însă ele ar putea declanșa crize ideologice, politice și sociale.

„Viața poate fi înțeleasă doar privind înapoi, însă ea trebuie trăită privind înainte” (Kirkegaard). 

Pentru cei dintre noi care au trăit pe aici în ultimii 40 de ani, viitorul nu este atât de greu de înfățișat. Noi, pe aici, suntem destul de obișnuiți cu viața grea. După ce vom depăși criza sanitară, variantele nu sunt multe. Știm că va fi rău. Dar ce înseamnă de fapt rău?

1. Penurie.

Penurie a mai fost în anii 80. Lucururile s-au degradat treptat „pe vremea lui Ceaușescu”, dar apogeul a fost în anii 80. Penuria era deosebit de evidentă la bunurile de larg consum, însă ea era omniprezentă în toate domeniile, de la sport, la cercetare. Nu puteai să cumperi nici televizoare, nici blugi, nici banane. Și asta nu neapărat pentru că nu aveai bani. Oamenii aveau niște bani, nu mulți, dar nu asta era problema. Problema era că nu aveau de unde să cumpere, nu se găsea nimic, nicăieri. Oamenii umblau cu plasa goală în mâna și se puneau la coadă, fără să știe ce se vinde. Coada este cel mai edificator indicator al penuriei.

Din cu totul alte motive, neesențiale aici, nici atunci nu se importa aproape nimic, iar economia trebuia să funcționeze, cum putea, din resurse proprii. Acea temerară încercare a lui Ceaușescu s-a sfârșit tragic, atât pentru el, cât și pentru poporul român. Însă este remarcabil faptul că, în ciuda motivelor subiective care au generat penuria, oamenii s-a adaptat pe atunci rezonabil la condițiile de restriște, acceptând degradarea calității vieții, până la sfârșitul deceniului.

În criza actuală, vorbim de niște motive obiective care, pe lângă reducerea importurilor, au redus semnificativ și producția proprie. Deci s-ar putea că penuria din viitor să fie ceva mai amplă, mai diversă sau mai imprevizibilă. Penuria este acum la drojdie, hârtie igienică și ventilatoare pentru terapie intensivă. Poate că mâine va fi la zahăr, la benzină sau fier-beton. Deja mai multe circuite de aprovizionare s-au scurtcircuitat, probabil vor urma și altele. E practic imposibil ca aprovizionarea să funcționeze perfect cu atâtea alte industrii colaterale afectate major de criza COVID 19. 

În perioada ultimei penurii pe care am trăit-o, în comunism, am învățat să ne adaptăm. Am învățat să reparăm, să refolosim și să inventăm soluții. Daciile funcționau legate cu sârme iar fotbaliștii își schimbau ghetele cu rezervele, atunci când erau înlocuiți, pentru că nu aveau decât 11 perechi, toată echipa. Banii deveniseră irelevanți, astfel produsele rare erau schimbate doar pe alte produse la fel de rare. Trocul funcționa perfect între cei descurcăreți: carne pe portocale sau un video contra un televizor color, erau schimburi firești în perioada penuriei comuniste.

Atunci când e penurie, valoarea produsului lipsă crește enorm, fie că e vorba despre măști sanitare, autoturisme străine, țigari Kent sau cocaină. Penuria îi îmbogățește pe cei capabili să „facă rost”. De obicei, autoritățile se implică, încercând să controleze comercializarea produsului, atât de greu de găsit, însă reacția lor este în general slabă. Descurcăreții reușesc să corupă autoritățile, uneori plătind chiar cu obiectul infracțiunii, adică cu prețiosul lor produs. Ca un exemplu, traficanții de filme pe casete video au fost mereu tolerați de securitate, înainte de 89. Iar asta pentru că și securiștii voiau să vadă filme americane.

Penuria oferă pieței ocazia de a-și regla singură prețul produselor rare. În evul mediu, prețul piperului în Europa era echivalentul greutății sale în argint. La noi, în anii 80, se schimba un Oltcit pe două video-playere. Valoarea unui produs este până la urmă dată de raportul dintre cerere și oferta aferentă.

Penuria este rea, însă nu prea ai ce să-i faci. Când este obiectivă, nici măcar nu ai pe cine să dai vina. Nu e nici un Ceaușescu pe care să-l împuști. Cea mai bună idee este să încerci să-ți restrângi nevoia respectivă sau să încerci să o înlocuiești cu alta, mai disponibilă.

2. Sărăcie

Până și cei mai neinformați oameni admit că un val de sărăcie este inerent, în viitorul apropiat. Sărăcia va rezulta din dispariția afacerilor falimentate, din șomajul aferent și din incapacitatea statului de a reporni economia. Sărăcia de după criza financiară din 2008, s-a simțit prea puțin. Ultima oară când am fost foarte săraci, a fost în anii 90.

Nici în anii 90 nu se producea mare lucru. Majoritatea fabricilor profitabile tocmai erau jefuite de pionierii capitalismului românesc iar cele învechite și fără randament economic erau subvenționate de un stat cu reflexe comuniste, dar până la urmă incapabil să susțină ineficiența unei țări întregi, pe termen lung. Impozite pe profit nu plătea, efectiv nimeni. În scurt timp, statul a început să tipărească bani, generând o inflație galopantă, care ne-a chinuit ani buni. Mă apucasem de fumat pe atunci și îmi amintesc că prețul unui pachet de țigări se dubla în fiecare lună. Începusem să fumez cu 100 de lei pachetul, iar după câțiva ani ajunsesem să plătesc 200,000 lei (20 RON) pentru același produs. Era practic imposibil să-ți administrezi bugetul familiei de la o lună la alta, pentru că nu știai cât vei mai putea cumpăra, atunci când îți vei ridica salariul. Inflația de la sfârșitul anilor 90 a fost metoda prin care statul i-a pus pe cetățeni să suporte integral costul tranziției.

În anii 90 nu mai era penurie. Produse erau peste tot, se importau cantități mari, iar afaceriștii începuseră să facă comerț, mai întâi cu Turcia, apoi cu Asia. Însă oamenii au sărăcit pentru că prețurile creșteau întruna iar veniturile milioanelor de angajați, pe care statul îi tolera, „se indexau” la cote net inferioare. Oamenii se prefăceau că muncesc iar statul se prefăcea că îi plătește. Speculând naivitatea, lăcomia sau disperarea oamenilor, țepari de toate felurile au prosperat, de la bișnițari și valutiști, până la Caritas și FNI.

(Caritas a fost o schemă piramidală simplă care a funcționat la Cluj și prin care depunătorilor li se promiteau profituri de 8 ori suma investită, în termen de 3 luni. Circa jumătate din gospodăriile românești au participat la Caritas, rulând peste un miliard de dolari, adică circa o treime din masa monetară din acel moment. Ioan Stoica, patronul acestui joc, a fost găsit vinovat de datorii în valoare de 450 de milioane de dolari, pentru care a ispășit un an și jumătate de închisoare. FNI a fost tot o schemă piramidală, prezentată ca un fond de investiții, care a păgubit peste 300.000 de români, cu economiile de o viață).

În societățile bogate și dezvoltate, majoritatea populației, (60-80%) aparține „păturii medii”. Ei reprezintă categoria mainstream, cei cărora li se adresează majoritatea produselor de larg consum. Desigur, în orice societate există și consumatori premium, pentru care sunt disponibile bunuri de lux, precum există și categoria săracilor, care nu aleg produse după brand sau caracteristici, ci exclusiv în funcție de preț. În societățile sărace, pătura medie este îngustă iar discrepanțele dintre bogați și săraci sunt mari. Segmentul comercial mainstream, adică motorul economiei, se restrânge, calitatea majorității produselor scade și doar valoarea unei minorități de produse, de nișă, crește.

Dacă vor urma ani de sărăcie, înseamnă că nevoile noastre se vor restrânge, adică vom coborî măcar o treaptă pe piramida lui Maslow. Preocuparea pricipală va fi asigurarea nevoilor elementare (hrană, îmbrăcăminte, locuință și utilități), iar produsele și serviciile neesențiale vor dispărea pentru un timp.

3. Ambele (penurie și sărăcie)

Penuria este o reducere a ofertei comerciale, pe segmente. Sărăcia generează o reducere a cererii. Când cele două se suprapun, economia se oprește. Banii nu mai circulă, iar numărul tranzacțiilor comerciale scade. Scad și prețurile produselor disponibile, încercând să se adapteze cererii, însă cererea este atât de slabă încât singurele bunuri care se mai comercializează sunt ieftinelile, fake-urile sau improvizațiile. Pentru a putea depăși o astfel de perioadă, oamenii au nevoie să se adapteze. Respectiv, să învețe să facă lucruri noi, esențiale, practic să redevină multilateral dezvoltați, așa cum își doreau comuniștii.

Totuși, în astfel de scenarii întunecate, în care motorul economiei moare la relanti, consecințele sunt teribile. Cu economia în piuneze, nici băncile nu au cum să reziste prea mult și se prăbușesc. Astfel, statul ajunge să colecteze foarte puțin, spre deloc, iar unele servicii publice nu mai pot funcționa. Dacă poliția nu mai funcționează eficient, atunci infracționalitatea ia proporții, se jefuiesc magazine și locuințe ale oamenilor bogați. Când situația escaladează, este chemată armata, la fel ca în 1989. Însă dacă și armata eșuează, cum a fost atunci, scenariul poate să ajungă să semene cu haosul din Somalia, unde timp de 15 ani nu a existat stat.

În orașele mari, de milioane de oameni, gospodărite în comun, este vital că administrația publică să reziste. În lipsa gunoierilor, de pildă, Bucureștiul ar ajunge să fie invadat de deșeuri și șobolani, în maximum două luni. Focarele de infecție, cauzate de lipsa igienei elementare a orașelor, pot face mai multe victime decât COVID 19. În lipsa ordinii publice, șmecherii se vor organiza în găști și vor face legea. Promiscuitatea va defini cultura populară.

Multe societăți din lumea a treia se confruntă de ani de zile cu haosul generat de sărăcie și penurie. Migranții sunt rezultatul cel mai vizibil al eșecului economiilor lor. Iar migranții vin cu milioanele, în pofida tuturor barierelor, către economiile funcționale din vest. Pentru că migrația este rezultatul disperării oamenilor. Și pentru mulți români, siguranța unui loc de muncă stabil, într-o altă țară, ar putea fi una dintre puținele variante viabile de a duce o viață normală. Fuga din țară, către o destinație cu economie echilibrată, ar putea deveni și apanajul categoriei mainstream, sărăcită între timp, nu numai a capșunarilor și a muncitorilor pe șantiere. Iar dacă temerarii vor pleca, celor rămași le va fi și mai greu să se organizeze.

***

La fel ca și în alte momente cheie ale istoriei noastre recente, șansa României este așteptată să vină tot din străinătate. Direcțiile dezvoltării țării noastre au fost rareori decise de români. În 1859, în 1919, în 1945, chiar și în 1989, dar mai ales pe 1 ianuarie 2007, diverse alianțe de străini au influențat decisiv evoluția României ca stat național. „Prin noi înșine!”, sloganul liberal al Brătienilor, din anii 20 nu a funcționat, de fapt, niciodată.

Astăzi, orice varianta de cooperare externă ar fi o gură de oxigen pentru tribul nostru, condamnat la izolare în propriile granițe, cu lideri corupți și management incompetent. Îi putem aștepta pe americani, ca în anii 50 (altă perioadă de sărăcie și penurie), să-și revină din pumni și să salveze planeta, putem spera ca UE să se reorganizeze din mers și să-și îndeplinească rolul fundamental sau putem aștepta invitația Chinei de a fi incluși într-un nou plan Marshall, de concepție asiatică.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aaa, omiteti ce e mai important. Tehnologia evolueaza exponential, penurie nu mai are cum sa existe, suntem pe calea abundentei. Iar saracia in conditiile astea e doar o perceptie mentala. Daca toate produsele tind sa aiba un pret aproape de zero, la ce naiba ne mai trebuie bani? Cel mai rar lucru in ziua de azi a mai ramas Bitcoinu. Daca vreti bani, cumparati-l acum pana nu ajunge la 1 mil de dolari unu, poate mai mult. Atunci poate o sa ne dam si noi seama cat de prosti suntem.
    • Like 0
  • Un scenariu posibil.
    Dar multe scenari pot fi brodate.
    Sa vedem daca va fi si real.
    In opinia mea, uitati cateva lucruri: 1. romanii -acum- au bani; pot sa-i puna la lucru si economia se va putea ridica repejor; 2. in Romania exista un sistem de banci (cam putine, e adevarat, dar prezente) ce dispun de banii necesari pentru investitii -si vor fi interesate sa imprumute, dupa o perioada asa mare de stagnare-; 3. multi romanii au fost in Occident, la munca si stiu cum se organizeaza o activitate in profit; 4. Romania nu mai e singura -suntem membra UE-; etc.
    Si banii pe care-i au romanii, nu sunt doar lei; valuta, aur, argint. (Eu am sfatuit de mult, pe toti, sa-si investeasca leii in asa ceva. Si nu am fost singurul.)
    Repornirea va veni din sectorul privat, nu de la stat. Nu trebuie sa ne comparam cu Romania anilor '80-'90.
    In rest, "qui vivra verra".
    • Like 1
  • Buna ziua la D-stra.
    Mi-a picat privirea pe acest articol si de curiozitate am inceput sa citesc. Curiozitatea s-a marit si am ajuns la un moment dat sa ma simt in mijlocul actiunii.
    Mi s-a derulat viata traita , prin fata ochilor . Woww , ma vedeam la cozile din spatele magazinelor, la gherete , pe la magazinul Unic ( ce nu mai exista - cred ) dar tot pe undeva prin spate, etc. ... La GHERETA , era o ghereta din lemn, mai de lux , la caminele studentesti din Giulesti dar mai pe vis-a-vis de fosta Semanatoarea...., La GHERETA se construise cu ocazia UNIVERSIADEI in Bucuresti din dispozitia lui Ceausescu . Deci acolo se facuse un magazinas alimentar si noi , salariatii de la Instit. de Cercetari Hidrotehnice, din Spl. Independentei , mergeam la coada imensa pentru a ne cumpara diverse, portocale , carne , branza, etc. Atat pentru acum. Este un foarte mic exemplu din perioada cand aveam bani dar nu aveam pe ce sa-i cheltuim .
    Ar fi dezastru sa revina acele vremuri in Romania !
    Doresc sa aveti Sarbatorile Pascale cu sanatate si invierea unei vieti normale !
    • Like 0
    • @ Angela Gilyen
      aparuse s'un banc la vremea aia - ca romanu' stie sa faca si haz de necaz- in care un mosulica statea in pragul casei cu o plasa-n mina, Goala si se-ntreaba :
      - eu ce fac? ma duc sau ma-ntorc de la piata ?
      • Like 0
  • Nici vorbă. Scenariul cel mai probabil nu va fi atât de catastrofal, nu pentru că vom începe noi ”iarăsi” să producem (n-am produs nimic de 30 de ani) ci pentru că suntem în UE si vrem nu vrem vom fi resuscitati daca nu suntem in stare singuri sa ne revenim (si nu suntem in stare). Uităm că suntem un popor de consumatori. Ca să putem consuma ce produc altii, trebuie s-avem cu ce. Vom fi împrumutati (ce mai conteaza avand in vedere ca oricum suntem datori pe urmatoarele 2-3 generatii) si vom putea consuma in continuare, vom produce mai nimic in continuare, s.a.m.d.
    Multi asa vorbesc de parca până acum duduia economia romaneasca, explodau investitiile si exporturile, produceam de te-nervează. Nici vorba de asa ceva.
    Când ești mort, nu poți fi ”și mai mort”
    • Like 2
    • @ Cupse Ovidiu
      Intrutotul de acord. "Penuria" de pe vremea lui Ceausescu a fost determinata de dorinta conducatorului iubit de a importa cat mai putin si a exporta cat mai mult. Ca urmare marea majoritate a produselor luau calea vestului sau a Asiei, iar noi ramaneam sa ne descurcam cum putem. "monstrul la punga" e dovada clara, acei pui osteniti bagati intr-o punga din plastic cu 2 capete si 4 cheare de pui, se chema "tacam" pentru ca restul erau trimise la export. Situatia este exact pe dos, vom avea de toate, poate doar mai putini bani, dar si acolo am dubii pe termen lung.
      • Like 0
    • @ Cupse Ovidiu
      Vom consuma, daca vom avea ce.
      Daca nu vom avea ce consuma, vom fi obligati sa incepem sa producem.
      In articol se vorbeste de penuria de produse. Trebuia sa lamureasca daca e vorba doar de Romania sau toata UE. Eventual tot globul.
      • Like 0
    • @ Ciprian Frigioi
      Dle Ciprian, aveti inca o perceptie eronata chiar si dupa 30 ani, cred ! adica scopul lui Ceausescu era sa exporte Tot si sa nu importe nimic, dar DE CE facea acest lucru, nu v-ati intrebat ?
      ptr. ca dorea ca Ro sa fie Independenta Financiar, iesind de sub tutela FMI.ului ....ca dorinta i-a fost Fatala, asta-i alta poveste , caci marea finanta mondiala nici nu concepe ca vreo tara sa-si "faca de cap " si sa nu-i fie indatorata !
      • Like 0
  • Toate necazurile le-am trece altfel daca am avea noroc sa ne conduca niste oameni destepti si cinstiti. Dar asta este o utopie. Ne conduc oameni cu o inteligenta minimala si disperati dupa putere si dupa averi, care isi disputa idei sarace si egoiste. Ma uit la psd-isti si restul alaiului din aceeasi tagma de joasa speta cum murdaresc si injura pe amaratii de la guvernare cu o indarjire de caini lipsiti de educatie care latra doar ca sa latre, pentru ca ei stiu un singur lucru: lupta pentru CIOLAN !!!! Ne asteptam la abominabile lupte pentru putere in loc de o colaborare UMANA, pentru a gasi solutii de trecere onorabila a populatiei si a statului prin aceasta criza unica si ravasitoare.
    • Like 2
  • mike mike check icon
    Ei...lasati ca isi revine "motorasul" franco-german si ne va da si noua cate ceva. Insa, acei bani , acele sute de miliarde agreate inca nu exista. De unde le vor lua? Cum vor face rost de atata banet? Vor baga in functiune tiparnita precum in Casa de Papel? Ati vazut cate miliarde tipareau in Monetaria Spaniei cei din gasca condusa de "Berlin"? Sa va uitati la film ca este super! Asa si cu Olanda sau Germania. Atunci cand criza va lovi toate statele, de unde sa mai faca rost de bani Olanda, din moment ce nu mai exista taxe platite de firme? Ar trebui ca mai intai sa se salveze Olanda si apoi, daca va mai putea, sa-i salveze si pe altii.
    • Like 0
  • Nascuta in '56, am trait toate variantele intr-o familie de intelectuali de care societatea n-avea nevoie! Asa i se spunea tatei care era jurist si mama era sora de ocrotire ,veniti in refugiu, mama, si ascunzandu-se de prigoana comunista, tata. Iar eu, cu abilitati in zona umanista! M-am nascut , crescut, maturizat in comunism! Nu neg o chestie: cultura , disciplina care m-au ajutat in viata, tot de atunci le-am dobandit! Ce , acum sincer ma bucur, am considerat multa vreme ca un complex de inferioritate, dar acum ma va ajuta si pe mine si pe copiii mei, este LIPSA SENTIMENTULUI DE LACOMIE, DE INAVUTIRE , pe care multi il au! Vorba lui Dalai Lama:"Daca ai un acoperis deasupra capului, o masa, un scaun, ceva de mancare in farfurie, un pat in care sa dormi, ESTI UN NOROCOS, CACI 3/4 DIN LOCUITORII PLANETEI NU AU ASA CEVA"!
    • Like 4
    • @ Magda Lee
      1 like & Simpatie . Poate dupa acest cataclism , Umanitatea isi va baga mintile in cap . Dezvolt . Ideal ar fi ca si cele 3/4 din populatia planetei sa aiba un acoperis & 1 codru de paine si o galeata cu apa , zilnic . Nu cred ca ar fi prea greu , daca valorile vor fi restartate : un fotbalist minte si nadragi scurte, castiga zeci de milioane iar un cercetator asuda pe o fractie din venitul ipochimenului ; tot asa ,, corporated people ,, , ,, celebritatile ,, , actiunile ,, futures ,, , investitiile in armament , discrepanta veniturilor intre continente , state , rase ... Lumea este parca mai defecta pe an ce trece , accelerat . Namaste .
      • Like 1
    • @ Magda Lee
      Cum adica societatea Nu avea nevoie , cind chiar dvs. spuneti ca datorati tot ce stiti si sunteti felului in care se facea Scoala ? si aia chiar era Scoala !
      • Like 0


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult