Foto: Inquam Photos
În 12 septembrie anul 2019, și-a încheiat mandatul, a plecat sau ar fi trebuit să plece (din funcție) ilustrul... nimeni…. pe nume Mihai Fifor.
A îndeplinit cu zel funcția de cap interimar al Ministerului Internelor în ultimele săptămâni. Și-a sacrificat cariera (inexistentă) pentru binele poporului, s-a oprit din afaceri, s-a autosuspendat din munca de la o multinațională, ca să servească patria o bucată de vreme, să contribuie la propășirea nației.
Am încercat să-mi fac datoria în mod responsabil, ne anunță ilustrul, unde-n altă parte, dacă nu pe Facebook.
Se așază și el în galeria ne-uitaților, prea-slăviților, făcătorilor de politică, prea-pricepuților în toate și-n nimic, prea-ocupanților de scaune prin diferite ministere, de la MAPN până la MAI.
E același ilustru care a formulat, cu subiect și predicat, într-un interviu - pe când conducea ministerul Apărării - că România ar avea la Deveselu rachete balistice.
A mai plecat unul (din funcție), din ultra-scurta listă a miniștrilor de la Ministerul Afacerilor Interne, 29 la număr în ultimii 30 de ani. Vă mai amintiți multe nume? Nu vă frământați memoria, e greu să identificați vreo măsură luată de cohorta de nimeni care-a ocupat birourile de șefi MAI.
În schimb, vedeți în fiecare zi o poliție fără vlagă, slugi ale interlopilor îmbrăcate în uniformă oficială a statului, echipaje care nu slujesc cetățeanul, ci baștanul, 112 care vă închide telefonul în nas.
Spre slava și recunoașterea sa, a mai sfințit locul prin MAI un ins absolvent de școală de litere din Craiova - căci, nu-i așa - pentru a ține frâiele polițiștilor și prefecților, trebuie să ai master în literatură, cum îi zice în CV.
A mai plecat unul (din funcție) fără de care MAI sigur e mai bine.
A mai plecat unul (din funcție) care, dacă nu ar fi în politică, nu și-ar găsi nimic de muncă la privat, pentru simplul fapt că nu se pricepe la nimic, dar pretinde că se pricepe la toate.
Iată și postarea ilustrului, la terminarea mandatului. Judecați dumneavoastră dacă are suficiente cuvinte în desagă ca să pretindă că a terminat un master în literatură.
Când vă vedeți cu el, nu-l înjurați, nu strigați la el.
Întrebați-l doar la ce e pricepe, care e meseria lui. Dacă va spune că nu știe, spuneți-i că știți voi. E la partid și cară geanta șefului sau poșeta șefei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ne putem aminti astfel ca mai demult, o doamna care nu condusese in viatza ei decat inima si mintea presedintelui de la acea vreme, a fost pusa in fruntea unui minister cu buget urias, finantzand dupa propriile dansei fantezii parcuri la tara, telegondole care nu au functionat niciodata, sali de sport in localitati fara oameni tineri, etc.
Un alt partid a avut in fruntea Ministerului Transporturilor un domn care nu condusese in viatza lui decat propria sa masina, iar astazi conduce cel mai bine cotat partid de dreapta, etc etc - si exemplele ar putea continua la infinit.
Insa si reciproca este valabila: desi la conducerea Ministerului Invatzamantului au fost aproape exclusiv oameni din sistem, rezultatele nu au fost cele asteptate de beneficiari ( elevi si cadre didactice ), ci dimpotriva, in invatzamant este un haos total si permanent.
In ciuda ""reformelor"" din Invatzamant care de care mai fanteziste introduse de ministrii perindati din 1990 incoace, sistemul functioneaza prost, insa, spre norocul Romaniei, a fost si inca exista un procent semnificativ de elevi, studenti si profesori capabili, astfel incat nu numai ca scoala romaneasca nu a sucombat, dar a devenit o adevarata resursa de creiere pentru Occident.
In opinia mea, desi ministrii sunt pusi politic, ar trebui ca respectivii sa fie obligati prin lege ca sa fie absolventii unor studii de administratie publica si aibe si o experientza minima in domeniu.
Poate nu ar strica si niste teste de inteligentza si de limba romana pentru aspirantii la functiile administrative importante, atat la nivel local cat si central.
Vaicareala perpetua despre incompetentza ministrilor ar trebui sa fie inlocuita cu exercitarea ( de catre presa si societatea civila ) unor presiuni asupra Parlamentului pentru a legifera o serie de criterii profesionale obligatorii pentru doritorii de functii de conducere in administratie. Doar asa putem spera sa avem ministri sau primari competentzi.