Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

A scoate limba în loc să-ți faci cruce

Cristian Tudor Popescu --

Ludovic Orban n-are decât să se lege cu lanțul de poarta Patriarhiei, de vreme ce consideră că „PNL trebuie să fie un partid puternic legat de Biserică”. E liber să creadă asta, chiar dacă evlavia creștină l-a cuprins cam de când vrea să-i ia gâtul rivalului său Cîțu.

Șică Orban spune despre partenerii săi de coaliție USR-Plus că „parcă n-ar fi născuți aici”, deoarece „nu i-am văzut jurând pe Biblie și nici făcându-și cruce”. Asta spre deosebire de PNL, care „Noi suntem altfel, noi suntem un partid născut din fibra poporului roman”. Nici asta nu mă deranjează, în politică oricine poate spune orice despre oricine, adversar sau aliat. Și întrucât USR-Plus abia ce zise, când cerea capul lui Cîțu, ce bun ar fi Orban de premier, primește acum ce merită.

Dar cugetările lui Șică implică o inferență logică generală cu privire la români: Dacă nu juri cu mâna pe Biblie și nu cari la cruci → nu ești născut aici, nu faci parte din fibra musculară a poporului român, ce mai încolo-ncoace → nu ești român. 

Subsemnatul, de pildă, potrivit registrului stării civile, m-am născut în România, am trăit și am muncit peste jumătate de veac în țara asta, mi-am plătit la timp toate dările către stat, n-am fost în stare să rămân în străinătate mai mult de două săptămâni. Vorbesc și scriu în limba română. Însă nu jur pe Biblie, cu toate că am cetit-o din doască-n doască. Pentru mine, Biblia e literatură, care poate să-mi placă sau nu. Dar nu jur pe ea, cum nu jur pe „Basmele românilor” de Petre Ispirescu, altfel o carte minunată.

Biblia nu este lege. Constituția este. Iar pentru cei care jură pe Biblie – sunt liberi s-o facă – am o singură întrebare: „Ați și citit-o?”.

Cruce nu-mi fac, nu numai pentru că nu sunt credincios. Și dacă aș fi, mi s-ar părea stupid: de ce să evoc prin acest gest metoda umilitoare de ucidere a evreului Iisus? Dacă ar fi fost cetățean roman, condamnatul Iisus ar fi putut beneficia de strangulare sau decapitare – atunci gestul de recunoaștere între creștini ar fi fost muchia palmei trecută peste gât sau limba scoasă într-o parte, nu?

Prefer să-mi însușesc categorisirea dlui Orban: sunt un român nenăscut în București – poate la Kuala Lumpur. Dar ce face liberalul ortodox absolut Orban cu cei de pe aici care, ca și mine, nu sunt religioși? Cum poate să practice o asemenea discriminare anticonstituțională, antidemocratică, strigătoare la cer? Să nu știe străurmașul Brătienilor că libertatea religioasă înseamnă atât să fii liber să crezi și să practici o religie, cât și să fii liber să nu crezi?

Explicația ar putea fi foarte simplă: dl Ludovic Orban candidează la șefia AUR, nu a PNL.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

CT Popescu-

Dacă drona dovedită a Rusiei, care se ducea în treaba ei, să omoare femei și copii ucraineni, a fost deviată spre femeile și copiii din Galați de o lovitură antiaeriană a armatei Ucrainei, după cum a declarat publicației BBC președintele Dan, fără să aducă vreo dovadă, atunci de ce mai expulzăm consulul rus?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Palatul Copiilor

Nu mai știu cu exactitate câte materii au fost, dar îmi amintesc că am trecut pe la Limba engleză, Limba franceză, Jocuri și Jucării, Literatură, Chimie, Astronomie și Pictură. În total, am petrecut cel puțin 6-7 ani la Palatul Copiilor, cei mai mulți în paralel cu școala, pe care am început-o în 1995.

Citește mai mult

bucatarie - Profimedia

Gătesc de când aveam cincisprezece ani și în ultimii cincisprezece ani, am încercat să-mi rafinez gătitul experimentând cu arome, ingrediente și tradiții culinare până când mi-am dezvoltat treptat un gust al meu, un gust pe care cei dragi îl descriu uneori ca pe o reflecție a personalității mele, aproape ca pe o narațiune subtilă compusă din condimente, ierburi aromatice și, de obicei, o atingere de lămâie ca o margine a clarității.

Citește mai mult