Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

A scoate limba în loc să-ți faci cruce

Cristian Tudor Popescu --

Ludovic Orban n-are decât să se lege cu lanțul de poarta Patriarhiei, de vreme ce consideră că „PNL trebuie să fie un partid puternic legat de Biserică”. E liber să creadă asta, chiar dacă evlavia creștină l-a cuprins cam de când vrea să-i ia gâtul rivalului său Cîțu.

Șică Orban spune despre partenerii săi de coaliție USR-Plus că „parcă n-ar fi născuți aici”, deoarece „nu i-am văzut jurând pe Biblie și nici făcându-și cruce”. Asta spre deosebire de PNL, care „Noi suntem altfel, noi suntem un partid născut din fibra poporului roman”. Nici asta nu mă deranjează, în politică oricine poate spune orice despre oricine, adversar sau aliat. Și întrucât USR-Plus abia ce zise, când cerea capul lui Cîțu, ce bun ar fi Orban de premier, primește acum ce merită.

Dar cugetările lui Șică implică o inferență logică generală cu privire la români: Dacă nu juri cu mâna pe Biblie și nu cari la cruci → nu ești născut aici, nu faci parte din fibra musculară a poporului român, ce mai încolo-ncoace → nu ești român. 

Subsemnatul, de pildă, potrivit registrului stării civile, m-am născut în România, am trăit și am muncit peste jumătate de veac în țara asta, mi-am plătit la timp toate dările către stat, n-am fost în stare să rămân în străinătate mai mult de două săptămâni. Vorbesc și scriu în limba română. Însă nu jur pe Biblie, cu toate că am cetit-o din doască-n doască. Pentru mine, Biblia e literatură, care poate să-mi placă sau nu. Dar nu jur pe ea, cum nu jur pe „Basmele românilor” de Petre Ispirescu, altfel o carte minunată.

Biblia nu este lege. Constituția este. Iar pentru cei care jură pe Biblie – sunt liberi s-o facă – am o singură întrebare: „Ați și citit-o?”.

Cruce nu-mi fac, nu numai pentru că nu sunt credincios. Și dacă aș fi, mi s-ar părea stupid: de ce să evoc prin acest gest metoda umilitoare de ucidere a evreului Iisus? Dacă ar fi fost cetățean roman, condamnatul Iisus ar fi putut beneficia de strangulare sau decapitare – atunci gestul de recunoaștere între creștini ar fi fost muchia palmei trecută peste gât sau limba scoasă într-o parte, nu?

Prefer să-mi însușesc categorisirea dlui Orban: sunt un român nenăscut în București – poate la Kuala Lumpur. Dar ce face liberalul ortodox absolut Orban cu cei de pe aici care, ca și mine, nu sunt religioși? Cum poate să practice o asemenea discriminare anticonstituțională, antidemocratică, strigătoare la cer? Să nu știe străurmașul Brătienilor că libertatea religioasă înseamnă atât să fii liber să crezi și să practici o religie, cât și să fii liber să nu crezi?

Explicația ar putea fi foarte simplă: dl Ludovic Orban candidează la șefia AUR, nu a PNL.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult