Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

A scoate limba în loc să-ți faci cruce

Cristian Tudor Popescu --

Ludovic Orban n-are decât să se lege cu lanțul de poarta Patriarhiei, de vreme ce consideră că „PNL trebuie să fie un partid puternic legat de Biserică”. E liber să creadă asta, chiar dacă evlavia creștină l-a cuprins cam de când vrea să-i ia gâtul rivalului său Cîțu.

Șică Orban spune despre partenerii săi de coaliție USR-Plus că „parcă n-ar fi născuți aici”, deoarece „nu i-am văzut jurând pe Biblie și nici făcându-și cruce”. Asta spre deosebire de PNL, care „Noi suntem altfel, noi suntem un partid născut din fibra poporului roman”. Nici asta nu mă deranjează, în politică oricine poate spune orice despre oricine, adversar sau aliat. Și întrucât USR-Plus abia ce zise, când cerea capul lui Cîțu, ce bun ar fi Orban de premier, primește acum ce merită.

Dar cugetările lui Șică implică o inferență logică generală cu privire la români: Dacă nu juri cu mâna pe Biblie și nu cari la cruci → nu ești născut aici, nu faci parte din fibra musculară a poporului român, ce mai încolo-ncoace → nu ești român. 

Subsemnatul, de pildă, potrivit registrului stării civile, m-am născut în România, am trăit și am muncit peste jumătate de veac în țara asta, mi-am plătit la timp toate dările către stat, n-am fost în stare să rămân în străinătate mai mult de două săptămâni. Vorbesc și scriu în limba română. Însă nu jur pe Biblie, cu toate că am cetit-o din doască-n doască. Pentru mine, Biblia e literatură, care poate să-mi placă sau nu. Dar nu jur pe ea, cum nu jur pe „Basmele românilor” de Petre Ispirescu, altfel o carte minunată.

Biblia nu este lege. Constituția este. Iar pentru cei care jură pe Biblie – sunt liberi s-o facă – am o singură întrebare: „Ați și citit-o?”.

Cruce nu-mi fac, nu numai pentru că nu sunt credincios. Și dacă aș fi, mi s-ar părea stupid: de ce să evoc prin acest gest metoda umilitoare de ucidere a evreului Iisus? Dacă ar fi fost cetățean roman, condamnatul Iisus ar fi putut beneficia de strangulare sau decapitare – atunci gestul de recunoaștere între creștini ar fi fost muchia palmei trecută peste gât sau limba scoasă într-o parte, nu?

Prefer să-mi însușesc categorisirea dlui Orban: sunt un român nenăscut în București – poate la Kuala Lumpur. Dar ce face liberalul ortodox absolut Orban cu cei de pe aici care, ca și mine, nu sunt religioși? Cum poate să practice o asemenea discriminare anticonstituțională, antidemocratică, strigătoare la cer? Să nu știe străurmașul Brătienilor că libertatea religioasă înseamnă atât să fii liber să crezi și să practici o religie, cât și să fii liber să nu crezi?

Explicația ar putea fi foarte simplă: dl Ludovic Orban candidează la șefia AUR, nu a PNL.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult