Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Absolventul de Teologie care voia să se angajeze la șaormerie sau de ce nu vreau să se roage pentru mine domnul Macedon Petrescu

ÎPS Teodosie la proces

Foto: știrileprotv.ro

„Acesta spune acum că nu le poartă ranchiună celor care l-au trimis în judecată. Ba chiar a ajuns să se roage - afirmă arhiepiscopul Teodosie - pentru cei care au văzut infracţiuni acolo unde el susţine că nu sunt.” (stirileprotv.ro)

Aşezat pe scaunul celui care realizează selecţia personalului devii fără să vrei confidentul multor spovedanii. Aşa am ajuns şi eu să ascult inmărmurit drama unui tânăr care visase să salveze sufletele oamenilor, dar ajunsese în situaţia în care cineva trebuia să îl salveze pe el.

Devenise un suflet atât de lovit, încât nici măcar nu putea să-şi rostească infernul în care căzuse şi de aceea a fost singura persoană pe care am angajat-o ţinând un interviu nu cu el, ci cu mama lui.

Prin 2003-2004 făceam selecţii pentru o firmă care deţinea o reţea de restaurante fast food. Munca la fast-food era la vremea respectivă un job pe care se înghesuiau să îl ocupe nu numai studenţii, ci chiar şi absolvenţii de facultate. Aşa că angajam la greu absolvenţi de Politehnică, ASE, Drept, Geografie, Istorie sau chiar Filosofie, care se apucau de făcut pizza sau şaorma visând că într-o zi vor ajunge să profeseze totuşi în domeniul pentru care îşi amanetaseră patru ani din viaţă şi cheltuiseră banii părinţilor care îşi rupseseră de la gură pentru a-i ţine in facultate. 

Spre uimirea mea pe scaunul din faţa biroului meu ajungeau din ce în ce mai des şi absolvenţi care nu terminaseră vreo facultate mireană, ci Teologia. Şi n-au fost puţini cei care poate astăzi sunt preoţi, dar şi-au făcut stagiul după facultate la masa de preparat pizza sau la ţeapa de şaorma.

Cu încăpăţânarea unui recruiter ancorat în clişee, îi întrebam, pe fiecare dintre absolvenţii de Teologie, care e motivul pentru care visând la a deveni preot ar tăia cu entuziasm din mormanul de carne de pui de pe ţeapă. Unii îmi răspundeau că încă nu sunt căsătoriţi și de aceea nu pot să primească o parohie, iar eu îi încurajam spunându-le că la fast-food lucrează multe fete frumoase şi deştepte, aşa că vor avea ocazia să-şi găsească aleasa care le va asigura nu numai fericirea, ci şi accesul la parohie. Dar cei mai mulţi îmi ofereau o explicaţie mireană. Nu aveau banii necesari pentru a primi parohia visată. Nu era vorba de mulţi bani, vreo 10.000 de dolari, pentru a obţine o turmă modestă de enoriaşi (la vremea aceea nici ţara, nici BOR-ul nu intraseră în UE, aşa că daniile nu erau în euro). Îi încurajam şi pe aceştia spunându-le că dacă vor ţine post negru, în aproximativ şase ani ar putea să strângă din salariul de lucrător comercial la fast-food dijma pentru o parohie.

Ca un creştin cu pretenţii de intelectual încălcam dogma „crede şi nu cerceta”, aşa că îmi venea greu să cred că lucrurile ar sta în prejma sfântului altar chiar aşa cum îmi povesteau candidaţii. Dar toate îndoielile mi-au fost spulberate într-o zi când secretara a intrat în birou şi mi-a spus, uşor bulversată, că următorul candidat venise cu mama, care insista să vorbească cu mine. M-am dus în secretariat şi am văzut o femeie simplă şi un tânăr abătut care stăteau stingheri pe scaune. Femeia s-a ridicat brusc în picioare când m-a văzut, bâiguind cu glasul gâtuit de emoţie ceva. Am rugat-o să ia loc spunându-i că dacă flăcăul doreşte să se angajeze, trebuie să vorbesc cu el. Tremurând în continuare de emoţie m-a rugat dacă se poate ca înainte de a vorbi cu el să-mi spună ea câteva cuvinte. Dându-mi seama că ceva iese din tiparele unei selecţii obişnuite am invitat-o în birou, am poftit-o să ia loc pe scaun şi am ascultat-o.

Şi acum îmi vine greu să mă gândesc la detaliile acelei discuţii. De aceea mă rezum doar la concluzii. M-a rugat din sufletul ei de mamă să-l angajez pe fiul ei pe orice post. M-a rugat să fiu cât mai înţelegător când voi vorbi cu el deoarece este foarte tulburat. Mi-a spus şi motivul acestei tulburări. Îşi dorise de mic să fie preot. Terminase de câţiva ani Teologia, se căsătorise şi de doi ani se chinuia să primească o parohie. De doi ani un samsar de parohii, stăpân peste bisericile dintre Dunăre şi Mare, ii belise de tot ce aveau, bani şi produse, promițându-le că-l va unge preot. Iar în momentul în care au ajuns la fundul sacului nici nu a mai vrut să stea de vorbă cu ei. Băiatul era profund deprimat pentru că dăduseră tot ce aveau şi se împrumutaseră pentru visul lui de a deveni preot, ajungând să işi ducă viaţa cu greu de pe o zi pe alta, iar mamei îi era frică „să nu se întâmple ceva rău”.

L-am chemat pe flăcău în birou. Nu i-am mai pus întrebarea de ce ca absolvent de Teologie doreşte să muncească la fast-food. I-am spus că îl angajez, dar are o perioadă de probă de o lună în care va trebui să demonstreze că e un bun lucrător comercial. A demonstrat-o.

Nu ştiu dacă a ajuns vreodată preot. Dacă a ajuns mă rog pentru el să nu uite niciodată ce i s-a întâmplat.

Aşadar eu nu am văzut infracţiuni acolo unde domnul Macedon Petrescu (devenit, după schimbarea numelui, ÎPS Teodosie Tomitanul) „susţine că nu sunt”. Eu doar am ascultat la interviurile de angajare spovedania mamei unui absolvent de Teologie. Şi ea nu se referea la o infracţiune cool în ziua de azi, cum e frauda de fonduri europene, ci la ceva mult mai grav.

De aceea nu vreau să se roage pentru mine domnul Macedon Petrescu. Dacă ar fi să se roage cineva prefer să fie unul dintre preoţii care şi-au făcut ucenicia la ţeapa de şaorma pentru că nu aveau suficienţi bani să-şi cumpere o parohie de la domnul Macedon Petrescu sau de la alţi colegi de ai lui.

Şi mă rog şi eu pentru domnul Macedon Petrescu. Mă rog ca măcar o parte dintre judecătorii de la Înalta Curte, care îl judecă, să fi lucrat cel puțin o zi, în facultate sau după absolvire, la ţeapa de şaorma.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru buna intelegere a epocii, trebuie sa amintim ca dupa '90, toate functiile (cel putin la stat) se ocupau prin mita. Toate angajarile, promovarile, doctoratele etc. se rezolvau prin mita si numai prin mita.
    (Am depus o teza de doctorat in epoca si nici azi n-am fost convocat sa o sustin public, pentru ca lipsea plicul. Sau plicurile. Dar nici nu mi-a fost respinsa oficial.)
    Incepind cu partidele politice (tineti minte "Bani pentru partid" sau sacosele cu bani), trecand prin toate ministerele si cabinetele (inclusiv M.I. -si se spune ca multi preoti erau agenti acoperiti-), toti luau mita si ostracizau sau dadeau afara pe cei care nu se aliniau. Sumele fiind consistente. (Daca in timpul PCR se ducea un cartus de Kent, o sticla de whiskey, un kg de cafea sau toate odata, dupa '89 trebuia sa duci saci cu bani, sa-i saturi. -Da, am uitat, mergea si mielul sau pestele si banchetele rituale la restaurante...-)
    De asta paratul sustine ca n-are nici o vina. Ca si Udrea, de altfel. Daca toti faceau asa, de ce tocmai ei -si numai ei- sa plateasca?
    Mai ales ca el n-a furat statul . A luat niste malai de la UE...
    Sistemul era total deranjat. Problema este alta: azi e la fel? (daca cei din functii au dat mita, nu e "normal" ca si ei ca ceara mita?). Care o mai fi bursa neagra a locurilor de munca, la stat? Cat o mai costa un post, un doctorat sau o parohie?
    • Like 0
  • Exista o mica problema cu care nu sunt de acord.
    Sau trebuie clarificata, pentru mai buna intelegere a contextului.
    (In acelasi timp, cred ca e o problema ce trebuie luata in calcul de toti cei ce scriu pe probleme de istorie economica. Fie si contemporana. Mai ales despre economia/nivel de viata/mita etc din Romania.)
    In cuprinsul articolului, faceti urmatoarea afirmatie:
    " Nu era vorba de mulţi bani, vreo 10.000 de dolari, pentru a obţine o turmă modestă de enoriaşi (la vremea aceea nici ţara, nici BOR-ul nu intraseră în UE, aşa că daniile nu erau în euro)."
    In primul rind, si azi, 10.000 USD reprezinta o suma mare. Un mare numar de romani nu au nici o economie in banca. (Nu am gasit cifre oficiale, dar sunt intre 33-75%, din cate imi dau seama din tot felul de articole pe tema.) Dintre cei care au economii, se pare ca 75% au sub 5000 ron (cam 1200 USD).
    Deci 10.000 USD reprezinta o suma importanta pentru romani. Si azi.
    In perioada de care vorbiti, era o suma uriasa.
    In 2003-2004, un apartament in Constanta era de la 10.000 USD in sus. Eu ceream pe aparatamentul meu din Calarasi, 7.000 USD (68mp, 3 camere, baie si grup sanitar),
    De retinut ca apartamentele din Constanta au pornita de la 4.000 USD, in anii '90. Si pretu a tot urcat.
    In 2004, toamna, fost o majorare peste noapte, care a dublat si triplat ciffrele, mai ales in Constanta. Cine a avut ghinionul sa vinda inainte... a fost terminat.
    Dupa care au urmat alte majorari din 2005 pina in 2008(ajungandu-se la aprox 2000E/mp), cand preturile s-au oprit. S-au dat nitel inapoi si pina prin 2015 a fost un regim mai lejer. Cine a cumparat in acea perioada, a avut noroc.
    Prin urmare, suma ceruta era imensa, pentru marea majoritate a romanilor. Oare cat o fi acum?
    (Euro a fost adoptat in 2002.)
    Desigur, fondul ramine acelasi.
    Dar atentie la nuante!
    • Like 0
  • Wall-T check icon
    Cu felicitari! Pentru subiect, prezentare si concluzii.
    • Like 1
  • Oare e singurul cap al bisericii, de la noi, care face asa? De ce Patriarhia nu a luat nici o masura impotriva lui, atita timp?
    PACAT!
    • Like 2
  • Din pacate fariseismul e una din trasaturile fundamentale ale multor popi de pe la noi. Una vorbesc si alta fumeaza... asta ca sa fim "blanzi".
    Ca sa citez din clasici: "omul are nevoie de religie precum are pestele nevoie de bicicleta".
    Si, inainte de a primi castraoanele de laturi in cap, dati-mi voie sa diferentiez credinta de religie !
    • Like 3
  • Pai... ar fi nevoie de o secta calugareasca sa-l arda pe rug pe Porcu Macedon (numele real) inchinandu-i sufletul satanei.
    • Like 0


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult