Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un turist britanic a primit de la recepționera unui hotel din București o ofertă-surpriză: „Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie...”

Usă hotel

Foto: Guliver Getty Images

Ploaie după nori într-un oraş cuminte din nord-vestul Angliei. Mi-am făcut deja plimbarea de dimineaţă, doctorul a părut mulţumit de apatia tensiunii, la întoarcere mă pot răsfăţa într-un taxi. Vine imediat, şoferul grijuliu mă fereşte din calea altei maşini, una mai grăbită. Îi mulţumesc, poate mai mult decât era necesar, dar mă simt bine, ce-ar fi să am o zi bună?

- De unde un accent aşa frumos? mă întreabă.

De obicei nativii te măsoară din cap până-n picioare înainte de a te întreba de accent. Ceva ancestori de-ai bărbatului au venit din India. Sau Pakistan. Îi spun că sunt din România şi mă pregătesc să adaug că nu am venit aici să-i iau slujba. Nu apuc pentru că începe să exulte de bucurie.

- Bucureşti, oh Bucureşti, iubesc Bucureştiul! Am fost acolo anul trecut în concediu, merg şi anul ăsta şi în toţi anii care vin, iubesc Bucureştiul!

Râd. Rar găseşti un turist atât de entuziast, dar să mai şi ştie pe unde e România, să fi fost acolo şi să se fi îndrăgostit, „de Centrul Vechi” - murmură visător, e un noroc cât un câştig la loterie. Îi spun că am stat câţiva ani în Bucureşti, că am studiat acolo şi străfulgerată de o idee îl întreb dacă nu a studiat şi el în România. Niciodată nu iau oamenii de ce par a fi. A plecat în concediu la recomandarea unui prieten, aşa a aflat de România. Începe iar să înşire epitete la superlativ, se extaziază, oftează, râde singur. Mă întreabă dacă am rude acolo. Îi spun ca sunt de fapt din nordul ţării şi acolo îmi fac şi vacanţele. Descoperim că zburăm spre România în aceeaşi zi, din păcate eu spre un aeroport aproape de casă. Bărbatul e nerăbdător să-mi povestească despre vacanţă. Îl las să-şi exprime copilăreşte bucuria.

- Am tras la hotelul ăsta, nu-i reţin numele, un hotel mare, Grand Hotel!, în centru. Frumos, foarte frumos. La recepţie întreb cât mă costă o săptămână all-inclusive: cazare, trei mese pe zi şi băutură. Iubesc vodca! Există ceva mai bun decât vodca?

Mă holbez cu uimire. Nici vorbă de vreo musulmănie aici, omul e creştin. Avusesem emoţii cu alegerea doamnei Firea la cârma oraşului, dar se pare că turistul ăsta va fi şi anul ăsta mulţumit.

- Domnişoara de la recepţie, foarte frumoasă, îmi face calculul. Zice: 700 de lire. O săptămână. Zic bine şi urc în cameră. Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie. Îmi cere permisiunea să intre şi îmi propune să stau la ea acasă, în aceleaşi condiţii, pentru 400 de lire. Nu ştiu ce să fac. O întreb dacă nu se supără părinţii, soţul, iubitul, copiii. Spune că nu are, găteşte ea, spală, servicii peste 5 stele. Vede că mă codesc şi lasă la 350 de lire. Ce să fac? Sunt taximetrist, oferta îmi face cu ochiul. O întreb dacă are voie să mă oferteze în hotelul patronului, sunt taximetrist dar ştiu şi eu câte ceva despre afaceri. Îmi spune că viaţa e grea şi are nevoie de bani. Înţeleg sărăcia.

Nu găsesc niciun cuvânt, nici în creier gândurile nu stau mai bine.

- M-a sunat zilele trecute să mă întrebe când vin. Nu ştiu ce să fac...

Răsuflu greu, dar spre norocul meu ajung la destinaţie. Cobor înainte de a-şi exprima dorinţa de a vizita Nordul Moldovei. Îi urez totuşi vacanţă frumoasă.

Nu ştiu dacă mi-e indiferent cum ajunge să fie iubită România, dar cotidianul îşi face loc din coate şi rămâne să mă lupt cu încă un coşmar când o să am timp să mă mai gândesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul a fost publicat în urmă cu 3 ani. Și comentariile sunt tot de-atunci. Autoarea este o scriitoare de foarte mare talent, un jurnalist specializat în investigarea sufletului omenesc. Cine ajunge să-i viziteze paginile (nu puține) de pe internet va reveni cu siguranță din când în când să vadă ce-a mai scris Liliana Widocks din Suceava, trăitoare de mulți ani în UK.
    • Like 0
  • Am mai citit povestea asta si acum cativa ani....
    • Like 0
  • De obicei, pentru implinirea unei asemenea iubiri de Romania, ori esti Printul Charles si faci naveta sentimentala, ori iti rezervi cazarea in prealabil; nicidecum la receptia hotelului. Nici un ugandez n-ar fi procedat astfel... Cu scuzele de rigoare pentru semnatara articolului, ma tem ca interlocutorul i-a livrat o povestee nu tocmai reala...
    • Like 3
  • Trust Britanic - il iau acasa, pe banii lui, eventual ii fac un copil, m-am scos.
    • Like 1
  • Filbert check icon
    Toata lumea ii da inainte cu sabotarea patronului, asta inseamna ca numai mie oferta aia, daca e adevarata, imi suna clar a prostitutie.
    Repet, daca e adevarata, pentru ca barbatii stiu sa inventeze povesti ca sa transmita interlocutoarelor cit sint ei de irezistibili si cum domnisoarele tinere si foarte frumoase le ofera servicii 'ultra-all-inclusive' pentru un pret modic.
    • Like 2
  • check icon
    Puteam să jur că turistul era britanic: probabil unul dintre oamenii de ştiință!
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult