Foto: Guliver Getty Images
Ploaie după nori într-un oraş cuminte din nord-vestul Angliei. Mi-am făcut deja plimbarea de dimineaţă, doctorul a părut mulţumit de apatia tensiunii, la întoarcere mă pot răsfăţa într-un taxi. Vine imediat, şoferul grijuliu mă fereşte din calea altei maşini, una mai grăbită. Îi mulţumesc, poate mai mult decât era necesar, dar mă simt bine, ce-ar fi să am o zi bună?
- De unde un accent aşa frumos? mă întreabă.
De obicei nativii te măsoară din cap până-n picioare înainte de a te întreba de accent. Ceva ancestori de-ai bărbatului au venit din India. Sau Pakistan. Îi spun că sunt din România şi mă pregătesc să adaug că nu am venit aici să-i iau slujba. Nu apuc pentru că începe să exulte de bucurie.
- Bucureşti, oh Bucureşti, iubesc Bucureştiul! Am fost acolo anul trecut în concediu, merg şi anul ăsta şi în toţi anii care vin, iubesc Bucureştiul!
Râd. Rar găseşti un turist atât de entuziast, dar să mai şi ştie pe unde e România, să fi fost acolo şi să se fi îndrăgostit, „de Centrul Vechi” - murmură visător, e un noroc cât un câştig la loterie. Îi spun că am stat câţiva ani în Bucureşti, că am studiat acolo şi străfulgerată de o idee îl întreb dacă nu a studiat şi el în România. Niciodată nu iau oamenii de ce par a fi. A plecat în concediu la recomandarea unui prieten, aşa a aflat de România. Începe iar să înşire epitete la superlativ, se extaziază, oftează, râde singur. Mă întreabă dacă am rude acolo. Îi spun ca sunt de fapt din nordul ţării şi acolo îmi fac şi vacanţele. Descoperim că zburăm spre România în aceeaşi zi, din păcate eu spre un aeroport aproape de casă. Bărbatul e nerăbdător să-mi povestească despre vacanţă. Îl las să-şi exprime copilăreşte bucuria.
- Am tras la hotelul ăsta, nu-i reţin numele, un hotel mare, Grand Hotel!, în centru. Frumos, foarte frumos. La recepţie întreb cât mă costă o săptămână all-inclusive: cazare, trei mese pe zi şi băutură. Iubesc vodca! Există ceva mai bun decât vodca?
Mă holbez cu uimire. Nici vorbă de vreo musulmănie aici, omul e creştin. Avusesem emoţii cu alegerea doamnei Firea la cârma oraşului, dar se pare că turistul ăsta va fi şi anul ăsta mulţumit.
- Domnişoara de la recepţie, foarte frumoasă, îmi face calculul. Zice: 700 de lire. O săptămână. Zic bine şi urc în cameră. Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie. Îmi cere permisiunea să intre şi îmi propune să stau la ea acasă, în aceleaşi condiţii, pentru 400 de lire. Nu ştiu ce să fac. O întreb dacă nu se supără părinţii, soţul, iubitul, copiii. Spune că nu are, găteşte ea, spală, servicii peste 5 stele. Vede că mă codesc şi lasă la 350 de lire. Ce să fac? Sunt taximetrist, oferta îmi face cu ochiul. O întreb dacă are voie să mă oferteze în hotelul patronului, sunt taximetrist dar ştiu şi eu câte ceva despre afaceri. Îmi spune că viaţa e grea şi are nevoie de bani. Înţeleg sărăcia.
Nu găsesc niciun cuvânt, nici în creier gândurile nu stau mai bine.
- M-a sunat zilele trecute să mă întrebe când vin. Nu ştiu ce să fac...
Răsuflu greu, dar spre norocul meu ajung la destinaţie. Cobor înainte de a-şi exprima dorinţa de a vizita Nordul Moldovei. Îi urez totuşi vacanţă frumoasă.
Nu ştiu dacă mi-e indiferent cum ajunge să fie iubită România, dar cotidianul îşi face loc din coate şi rămâne să mă lupt cu încă un coşmar când o să am timp să mă mai gândesc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Repet, daca e adevarata, pentru ca barbatii stiu sa inventeze povesti ca sa transmita interlocutoarelor cit sint ei de irezistibili si cum domnisoarele tinere si foarte frumoase le ofera servicii 'ultra-all-inclusive' pentru un pret modic.