Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Un turist britanic a primit de la recepționera unui hotel din București o ofertă-surpriză: „Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie...”

Usă hotel

Foto: Guliver Getty Images

Ploaie după nori într-un oraş cuminte din nord-vestul Angliei. Mi-am făcut deja plimbarea de dimineaţă, doctorul a părut mulţumit de apatia tensiunii, la întoarcere mă pot răsfăţa într-un taxi. Vine imediat, şoferul grijuliu mă fereşte din calea altei maşini, una mai grăbită. Îi mulţumesc, poate mai mult decât era necesar, dar mă simt bine, ce-ar fi să am o zi bună?

- De unde un accent aşa frumos? mă întreabă.

De obicei nativii te măsoară din cap până-n picioare înainte de a te întreba de accent. Ceva ancestori de-ai bărbatului au venit din India. Sau Pakistan. Îi spun că sunt din România şi mă pregătesc să adaug că nu am venit aici să-i iau slujba. Nu apuc pentru că începe să exulte de bucurie.

- Bucureşti, oh Bucureşti, iubesc Bucureştiul! Am fost acolo anul trecut în concediu, merg şi anul ăsta şi în toţi anii care vin, iubesc Bucureştiul!

Râd. Rar găseşti un turist atât de entuziast, dar să mai şi ştie pe unde e România, să fi fost acolo şi să se fi îndrăgostit, „de Centrul Vechi” - murmură visător, e un noroc cât un câştig la loterie. Îi spun că am stat câţiva ani în Bucureşti, că am studiat acolo şi străfulgerată de o idee îl întreb dacă nu a studiat şi el în România. Niciodată nu iau oamenii de ce par a fi. A plecat în concediu la recomandarea unui prieten, aşa a aflat de România. Începe iar să înşire epitete la superlativ, se extaziază, oftează, râde singur. Mă întreabă dacă am rude acolo. Îi spun ca sunt de fapt din nordul ţării şi acolo îmi fac şi vacanţele. Descoperim că zburăm spre România în aceeaşi zi, din păcate eu spre un aeroport aproape de casă. Bărbatul e nerăbdător să-mi povestească despre vacanţă. Îl las să-şi exprime copilăreşte bucuria.

- Am tras la hotelul ăsta, nu-i reţin numele, un hotel mare, Grand Hotel!, în centru. Frumos, foarte frumos. La recepţie întreb cât mă costă o săptămână all-inclusive: cazare, trei mese pe zi şi băutură. Iubesc vodca! Există ceva mai bun decât vodca?

Mă holbez cu uimire. Nici vorbă de vreo musulmănie aici, omul e creştin. Avusesem emoţii cu alegerea doamnei Firea la cârma oraşului, dar se pare că turistul ăsta va fi şi anul ăsta mulţumit.

- Domnişoara de la recepţie, foarte frumoasă, îmi face calculul. Zice: 700 de lire. O săptămână. Zic bine şi urc în cameră. Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie. Îmi cere permisiunea să intre şi îmi propune să stau la ea acasă, în aceleaşi condiţii, pentru 400 de lire. Nu ştiu ce să fac. O întreb dacă nu se supără părinţii, soţul, iubitul, copiii. Spune că nu are, găteşte ea, spală, servicii peste 5 stele. Vede că mă codesc şi lasă la 350 de lire. Ce să fac? Sunt taximetrist, oferta îmi face cu ochiul. O întreb dacă are voie să mă oferteze în hotelul patronului, sunt taximetrist dar ştiu şi eu câte ceva despre afaceri. Îmi spune că viaţa e grea şi are nevoie de bani. Înţeleg sărăcia.

Nu găsesc niciun cuvânt, nici în creier gândurile nu stau mai bine.

- M-a sunat zilele trecute să mă întrebe când vin. Nu ştiu ce să fac...

Răsuflu greu, dar spre norocul meu ajung la destinaţie. Cobor înainte de a-şi exprima dorinţa de a vizita Nordul Moldovei. Îi urez totuşi vacanţă frumoasă.

Nu ştiu dacă mi-e indiferent cum ajunge să fie iubită România, dar cotidianul îşi face loc din coate şi rămâne să mă lupt cu încă un coşmar când o să am timp să mă mai gândesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul a fost publicat în urmă cu 3 ani. Și comentariile sunt tot de-atunci. Autoarea este o scriitoare de foarte mare talent, un jurnalist specializat în investigarea sufletului omenesc. Cine ajunge să-i viziteze paginile (nu puține) de pe internet va reveni cu siguranță din când în când să vadă ce-a mai scris Liliana Widocks din Suceava, trăitoare de mulți ani în UK.
    • Like 0
  • Am mai citit povestea asta si acum cativa ani....
    • Like 0
  • De obicei, pentru implinirea unei asemenea iubiri de Romania, ori esti Printul Charles si faci naveta sentimentala, ori iti rezervi cazarea in prealabil; nicidecum la receptia hotelului. Nici un ugandez n-ar fi procedat astfel... Cu scuzele de rigoare pentru semnatara articolului, ma tem ca interlocutorul i-a livrat o povestee nu tocmai reala...
    • Like 3
  • Trust Britanic - il iau acasa, pe banii lui, eventual ii fac un copil, m-am scos.
    • Like 1
  • Filbert check icon
    Toata lumea ii da inainte cu sabotarea patronului, asta inseamna ca numai mie oferta aia, daca e adevarata, imi suna clar a prostitutie.
    Repet, daca e adevarata, pentru ca barbatii stiu sa inventeze povesti ca sa transmita interlocutoarelor cit sint ei de irezistibili si cum domnisoarele tinere si foarte frumoase le ofera servicii 'ultra-all-inclusive' pentru un pret modic.
    • Like 2
  • check icon
    Puteam să jur că turistul era britanic: probabil unul dintre oamenii de ştiință!
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult