Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Adevăratul cost al fenomenelor meteorologice extreme, reflectat în economia lumii. Cât de mult afectează pasivitatea PIB-ul global

meteo.

Foto: Phill Magakoe / AFP / Profimedia

Fenomenele meteorologice extreme devin tot mai frecvente de la un an la altul și acaparează un număr semnificativ de țări, efectele asupra economiei fiind devastatoare, în special în statele care își bazează PIB-ul pe activitatea agricolă.

Cele mai fierbinți două zile din istorie au fost înregistrate în luna iulie, iar 2024 este pe punctul de a deveni cel mai cald an din istorie. Valurile de căldură au fost mai frecvente, mai acute și, în multe situații, au sosit mai devreme decât se anticipase. Potrivit unei noi analize a datelor meteorologice și economice, fenomenele severe costă economia globală miliarde de dolari pe an, subliniind costurile reale ale schimbărilor climatice.

O creștere a numărului de zile marcate de căldură extremă și secetă severă scade aproximativ 0,2% din PIB-ul unei țări. De asemenea, schimbările climatice reduc numărul de zile cu temperaturi blânde, ceea ce, potrivit economiștilor, afectează și activitatea economică într-o măsură similară celei menționate anterior. Deși este un procent mic, efectul determinat de condițiile meteorologice este mai mare decât cel calculat anterior de mulți economiști, însă reprezintă un risc de miliarde de dolari pentru întreaga economie mondială.

Sezonul de vară din acest an din emisfera nordică a fost cel mai cald de la începutul înregistrărilor, conform raportului Serviciului de monitorizare a schimbărilor climatice al Uniunii Europene.

Cât de gravă este situația în lume?

Buletinul lunar al Serviciului Copernicus privind schimbările climatice (C3S) a precizat că perioada iunie-august 2024 a depășit vara anului 2023, căldura excepțională crescând probabilitatea ca 2024 să devină cel mai cald an din istorie.

În întreaga lume, recordurile de temperatură au fost doborâte în această vară. Japonia a înregistrat cea mai călduroasă vară din istorie, după trei luni cu fenomene de „căldură extremă”. De asemenea, unele părți ale Chinei au înregistrat temperaturi caniculare record în luna august, în timp ce recordul Australiei pentru cea mai călduroasă zi de august a fost doborât, cu temperaturi descrise drept „uluitoare” pentru sezonul de iarnă din această țară.

În Barcelona a fost înregistrată cea mai călduroasă zi la sfârșitul lunii iulie. În SUA, alertele de căldură au acoperit aproximativ jumătate din suprafața țării la 1 august, a transmis Organizația Meteorologică Mondială. La rândul lor, Japonia, Grecia, Ungaria și Croația s-au numărat printre țările care au înregistrat cea mai caldă lună iulie din istorie.

Țările cu economii agricole au evoluat mai slab decât cele cu economii industriale, ca răspuns la temperaturile ridicate și la secetă. Din acest punct de vedere, statele din Africa se confruntă cu dificultăți mai mari, o bună parte din PIB bazându-se pe extracția de resurse naturale sau pe producția de mărfuri (cacao, cafea).

În medie, țările africane pierd 2-5 procente din produsul intern brut (PIB) și multe dintre ele renunță până la 9 procente din buget pentru a răspunde fenomenelor climatice extreme. În Africa subsahariană, costul adaptării este estimat la 30-50 de miliarde de dolari anual în următorul deceniu sau 2-3% din produsul intern brut al regiunii, conform raportului Organizației Mondiale de Meteorologie „Starea climei în Africa 2023”.

Inacțiunea ar putea să ne coste scump

Lumea se confruntă deja cu o creștere a frecvenței și intensității efectelor legate de climă. De exemplu, din 2015, conform bazei de date privind evenimentele de urgență, numărul dezastrelor naturale a crescut cu 15%, ceea ce, împreună cu gravitatea tot mai ridicată a fenomenelor, a cauzat o creștere de 205% a costurilor economice și o creștere de 280% a victimelor umane.

Se preconizează că aceste cifre vor continua să crească pe măsură ce temperaturile globale vor crește, provocând și mai multe pierderi și daune.

În ansamblu, costul net al inacțiunii se ridică la aproximativ 10-15% din PIB-ul global pierdut până în 2100. Între 1980 și 2020, pierderile economice totale cauzate de fenomenele meteorologice și climatice s-au ridicat la 450-520 de miliarde de euro în cele 32 de țări membre ale Spațiului Economic European (SEE). Doar o pondere între 25 și 35% din aceste pierderi au fost asigurate.

Pe lângă diferențele în ceea ce privește pierderile asigurate între diferitele tipuri de evenimente, există și diferențe mari între țările membre ale SEE. Pe baza datelor CATDAT, țările cu cele mai ridicate niveluri de pierderi economice asigurate ca procent din pierderile totale sunt Danemarca, Țările de Jos și Norvegia (48-56%), în timp ce Croația, Lituania și România au cele mai scăzute valori (0,5-1,5%).

Pe baza datelor NatCatSERVICE, Belgia, Luxemburg și Danemarca au cele mai mari procente de pierderi economice asigurate, în timp ce Lituania, România și Cipru au cele mai mici.

În plus, pierderile medii anuale cauzate de fenomene naturale pentru perioada 2005-2014 ca procente din PIB-ul mediu anual pentru același deceniu conform datelor NatCatSERVICE, Slovenia, Bulgaria și România au cele mai mari ponderi (toate peste 0,35%), în timp ce Malta, Țările de Jos și Luxemburg au cele mai mici (toate sub 0,03%).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D check icon
    Ce anume ne costă inacțiunea, bani Fiat?
    • Like 0
  • andrei andrei check icon
    poate ar trebui si uzinele sa fie eco si marketingul agresiv sa nu manipuleze oamenii sa cumpere zilnic mii de tone de produse de care nu au nevoie
    • Like 2
    • @ andrei
      În primul rand miliarde de oameni au tendința de a consuma tot mai mult. Publicitatea și marketingul exploatează această tendință preexistenta iar economia contemporană o face posibila
      • Like 1
    • @ Vasile Ostaciuc
      andrei andrei check icon
      Și atunci de ce nu se opresc companiile mari din a încuraja asta prin a stopa marketingul agresiv? Poate pentru de fapt îi doare undeva și au nevoie doar sa nu fie ei vinovații. Și-au făcut bine treaba cu tine
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult