Adrian Despot, la „Scenă Deschisă”: „Relația pe care o am cu muzica este foarte asemănătoare cu relația pe care o are un habotnic cu Dumnezeu”. Ce spune artistul despre manele

Foto: Facebook Adrian Despot

Adrian Despot (46 de ani), solist în trupa de rock Vița de Vie, a vorbit la emisiunea „Scenă Deschisă” de la Digi24 despre cum și-a descoperit pasiunea pentru muzică, în clasa a 9-a, despre participarea la show-ul „Școala Vedetelor” și anii săi de liceu, dar și despre motivul pentru care trupa refuză să cânte la unele evenimente.

Pentru Adrian Despot, muzica a fost terapie și mai mult decât atât, încă de pe vremea când era adolescent.

„Am ales la un moment dat decât să dau banii pe psiholog, să investesc în instrumente muzicale. Muzica mă ajută să îmi vocalizez toate nespusele. Când am început să cânt, când am descoperit muzica, undeva la începutul anilor 90, prin clasa a VIII-a, a IX-a, tot conceptul de parenting nu exista încă și atunci copilul, adolescentul cu angoasele lui cu stările lui pe care nu știa să și le exprime era doar cineva acasă, care trecea printr-o perioadă mai proastă și la un moment dat probabil ar fi trebuit să își revină. (...) Eu am regăsit o chitară pe care încercasem să studiez muzica clasică și nu îmi ieșise deloc și prin intermediul ei am încercat să îmi explic lumea, am încercat să mă explic pe mine și să pictez lumea din jurul meu”, a spus Adrian Despot. 

„Relația pe care o am eu cu muzica este foarte asemănătoare cu relația pe care o are un habotnic cu Dumnezeu”

Relația sa cu muzica o descrie drept una „patologică”, pentru că modul în care o vede și ce înseamnă pentru el este „ușor straniu”. „De exemplu, că tot îl menționai pe Bob Dylan, el este unul dintre cei ale căror versuri m-au ajutat să fac o schiță a lumii, pentru că lumea, așa cum o vedeam eu din camera mea - care era ceva extrem de mic, un 2/3, mă refer la apartamentul unde locuiam cu părinții - lumea în perioada adolescenței pentru mine nu avea niciun sens. De multe ori și acum, când sunt destul de trecut prin viață, mă uit și lucrurile par că nu au sens”, spune artistul, care simte că pentru el muzica este totodată și medicament.

În adolescență a inventat o lume a sa, compusă din versurile formațiilor pe care le asculta. „Pentru mine muzica e o chestie foarte serioasă. Relația pe care o am eu cu muzica este foarte asemănătoare cu relația pe care o are un habotnic cu Dumnezeu. Atât de mult înseamnă muzica pentru mine”, a mărturisit Adrian Despot. 

Despre perioada din anii 90 petrecută la show-ul de televiziune „Școala Vedetelor", la TVR, care i-a adus o faimă pe care nu și-o dorea, muzicianul a dezvăluit că a decis să o întrerupă când a decis că vrea să aibă trupa sa de rock.

„Școala Vedetelor m-a pus în situația ca în 2 ani și jumătate, 3 ani să joc toate personajele posibile. Am ajuns acolo fără să îmi doresc să fiu vedetă, eu nu mi-am dorit să fiu invitat la emisiuni, nu voiam decât să cânt. A fost un context. Am luat preselecția și am intrat de-a valma în industria de divertisment și am înțeles ce înseamnă superficialitatea industriei de divertisment. Toate lucrurile care pentru mine păreau extrem de importante, cum ar fi acordatul chitarei, emoția, astea erau niște bagatele, niște chestii care nu erau importante. Și atunci, după 3 ani, deși aveam foarte multe lucruri pe care foarte mulți tineri și le doresc, inclusiv azi, cum ar fi faimă și bani, am zis că nu pot merge mai departe. Nu puteam să stau eu cu mine în oglindă, eu nu pot să mai fac chestia asta și în momentul ăla am zis stop, Școala Vedetelor se oprește, vreau să am o trupă, vreau să cânt rock, vreau să cânt versurile mele, vreau convenția aia de teatru în care lucrurile foarte serioase pe care le spun despre mine să fie luate ca atare și nu primite cu o isterie beatlesiana”, a povestit Adrian Despot la „Scena Deschisă”.  

„Un gen muzical nu poate fi acuzat niciodată, muzica în sine e pură, oricum este ea”

Întrebat dacă își administrează „medicamentul manele”, Despot a răspuns că nu ascultă acest gen de muzică, dar este interesat de fenomen, deși „premiile” pentru care concurează cele două genuri de muzică sunt diferite.

„Nu ascult manele, dar sunt interesat de fenomen. (Se consumă manele, muzica pe care o faceți voi s-ar putea să fie minoritară, din păcate.) Este, dar nu e nicio problemă, noi nu suntem niște alergători ce pleacă de la linia de start în cursa lor și încearcă să câștige același premiu, premiile sunt foarte diferite pentru noi, muzica pe care o facem noi caută un premiu care ține mai degrabă de partea emoțională, iar muzica pe care o fac ei cred că este o muzică menită să reprezinte un câștig financiar.

(E greșit să spunem că suntem un popor de maneliști, dacă vedem ce se consumă în România?) Manelele sunt mult prea stigmatizate. Aș fi un ipocrit să arăt cu degetul înspre genuri muzicale. Îmi aduc aminte, când eram tineri, inclusiv un senator PSD prin anii 2000 a avut o idee foarte „înțeleaptă” - să facă un proiect de lege să interzică muzica rock în România, pentru că muzica rock e o muzică agresivă (...). Luptându-mă cu aceste prejudecăți vizavi de muzica rock, îmi este imposibil să acuz genul în sine, manelele. O muzică, un gen muzical nu poate să fie acuzat niciodată, muzica în sine e pură, oricum este ea. Acum, dacă ar fi să arătăm cu degetul înspre cineva, ar trebui să arătăm înspre clasa politică, aceasta nu a reușit să culturalizeze în condițiile acestea geografice, pentru că dacă am fi avut o altă cultură, probabil că nu am fi stat la masa asta să vorbim despre genuri muzicale nocive”, a spus Adrian Despot.

„Oamenii nu erau la concert, erau ca la grădina zoologică...”

Ce fel de evenimente refuză trupa?, a fost întrebat artistul de către jurnalistul Florin Negruțiu. „Refuzăm de exemplu zile de oraș, în care formula artistică arată ca o tocăniță cu de toate. De exemplu, ultima oară când am cântat la niște zile de oraș, după noi a cântat Holograf. Pentru oamenii aceia din piață nu conta cine este pe scenă, nu existau fani, existau doar oameni curioși să vadă ce e zgmotul din acel oraș, oamenii nu erau la concert, erau ca la grădina zoologică. Și atunci după concertul nostru, în timp ce Holograf erau pe scenă, am stat în backstage și am avut o discuție cu colegii mei - dacă viața noastră ar presupune doar a cânta la zile de oraș, adică pentru nimeni - în momentul în care cânți pentru toată lumea, ajungi să nu cânți pentru nimeni -. Noi am putea să facem meseria asta? Nimeni să nu înțeleagă ce cântăm noi și să plecăm acasă cu bani? Și am hotărât că nu. Suntem dependenți de oamenii noștri, de fanii noștri”, a explicat solistul de la Vița de Vie.

Se consideră răsfățați, pentru că membrii trupei au fani care îi iubesc, oameni care le cântă versurile. „Asta e foarte tandru pentru mine, am crezut tot timpul că cel mai mare compliment pentru mine ca artist este să mi se cumpere biletele la un concert și oamenii să cânte cuvintele, vers cu vers, dar în timp am început să primim mesaje - sunt vieți pe care muzica noastră le-a adus împreună, sunt oameni care prin intermediul melodiilor noastre se cunosc, se căsătoresc, fac copiii și își împlinesc o viață. (...) Nu am știut niciodată ce putere poate să aibă într-adevăr muzica”, a spus Adrian Despot.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp