Alegerea imposibilă a unui plătitor de taxe conștiincios

Foto: Inquam Photos

Sunt cetăţean al acestei ţări, ca şi tine. Ţara a cărei denumire o regăsim, împreună, atât în Cartea de Identitate cât şi în Paşaport, documente cu care, printre altele, călătorim în spaţiul european şi prin lume. Cu aceleaşi documente ne înregistrăm la congrese, masterate sau concursuri. Pentru că dorim să ne dezvoltăm, să învăţăm, să relaţionăm, să facem România cunoscută în lume. Sună ca un fel de „datorie” faţă de ţara aflată într-o permanentă derivă, fără educaţie de calitate, fără prevenţie medicală, fără infrastructură, dar cu multă complicitate în distrugerea valorilor, oricare ar fi ele.

Costurile complicității sunt suportate de noi toți, împreună, conștientizând mai mult sau mai puţin, indiferent de statut, angajat la privat sau la stat. Şi tu, ca şi mine, cele minimum 10 ore din viaţă pe care le muncesc de luni până vineri, poate ca şi tine, le împărţim cu statul o dată pe lună. Îi plătim, începând cu 1 ianuarie, 45% din chenzină sperând că într-o zi o să ne bucurăm de o pensie decentă, sau că orice problemă de sănătate va putea fi rezolvată în spitalele de stat. Tot statului îi trimitem în buget TVA-ul din facturile casnice, din abonamentul pentru transport, din cumpărăturile zilnice. Tot în buget îi aducem, cu bună ştiinţă (sau constrânşi de situaţie?) taxa de drum din motorină sau benzină, taxa din rovinietă şi taxa de…ce-o mai fi! Iar o dată pe an, îmbogăţim bugetul local cu impozitele pe clădiri şi parcări.

Totul, colectat într-un sac fără fund numit buget. Bugetul statului. De acolo se aprovizionează cu generozitate odioasă statul, atunci când trebuie să mulţumească votanţilor pentru fiecare formă de „susţinere patriotică” indicată de un sindicat sau un lider de partid ori un „important de la centru”.

Într-o ţară săracă, dar coruptă până la cel mai mic nivel, în care se trăiește bine din mici găinării, ciupeli şmechereşti, aranjamente, favoruri, influenţă, spăguţe, atenţii, plicuri generoase, cohortele se încolonează la ordin şi ascultă promisiuni deşarte despre un viitor luminos, rostite de oportunişti adunaţi într-o cloacă numită partid.

După marele miting al susţinătorilor aduși în city break pe cheltuiala statului cu transport şi cină incluse în preţ, generozitatea cu accente de naţionalism pare să nu mai aibă sfârşit. Cu atitudini nevinovate, uşor euforici şi priviri angelice, comunicatorii de serviciu ai Partidului apar din nou, şi din nou şi oare pentru a câta oară? reluând acelaşi subiect despre creşterea pensiilor și a salariilor bugetarilor, și mai nou despre acordarea de facilităţi pentru dezvoltare personală (prin credite bancare) sau despre „procesarea printr-un sistem informatic integrat a actelor de stare civilă”. Toate acestea în anul 2018, când un email ajunge cât ai clipi în celălalt colţ al lumii, trenurile au întârzieri de câteva secunde în ţările civilizate, medicamentele revoluţionare vindecă boli incurabile, iar sistemul de educaţie încurajează aptitudinile în țările în care școala chiar e o prioritate. 

România, statul din documentele noastre de identitate, acelaşi care îşi oferă acces nelimitat la sacul fără fund numit buget, s-a pierdut undeva pe drum. În locul lui, paradisul este gata să-şi deschidă porţile. În el vor trona toţi cei care ne-au distrus adolescenţa şi maturitatea, şi care, după ce au adulmecat mirosul banilor, au început să se hrănescă cu ei. O mână de clovni, transformaţi în stăpâni de cei care de frică, nerozie sau incultură le-au acordat încredere totală.

Noi, ceilalți, conștincioşi, vom continua să aprovizionăm lunar (şi obligatoriu) bugetul statului. Ne vom lăsa în continuare furaţi şi vom ridica din umeri a neputinţă, până când ne-o ajunge şi pe noi resemnarea și, cu un troler plus câteva cărţi, vom alege să fim law abiding citizens în alte țări. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp