Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Alegerea imposibilă a unui plătitor de taxe conștiincios

Corporatisti pe strada

Foto: Inquam Photos

Sunt cetăţean al acestei ţări, ca şi tine. Ţara a cărei denumire o regăsim, împreună, atât în Cartea de Identitate cât şi în Paşaport, documente cu care, printre altele, călătorim în spaţiul european şi prin lume. Cu aceleaşi documente ne înregistrăm la congrese, masterate sau concursuri. Pentru că dorim să ne dezvoltăm, să învăţăm, să relaţionăm, să facem România cunoscută în lume. Sună ca un fel de „datorie” faţă de ţara aflată într-o permanentă derivă, fără educaţie de calitate, fără prevenţie medicală, fără infrastructură, dar cu multă complicitate în distrugerea valorilor, oricare ar fi ele.

Costurile complicității sunt suportate de noi toți, împreună, conștientizând mai mult sau mai puţin, indiferent de statut, angajat la privat sau la stat. Şi tu, ca şi mine, cele minimum 10 ore din viaţă pe care le muncesc de luni până vineri, poate ca şi tine, le împărţim cu statul o dată pe lună. Îi plătim, începând cu 1 ianuarie, 45% din chenzină sperând că într-o zi o să ne bucurăm de o pensie decentă, sau că orice problemă de sănătate va putea fi rezolvată în spitalele de stat. Tot statului îi trimitem în buget TVA-ul din facturile casnice, din abonamentul pentru transport, din cumpărăturile zilnice. Tot în buget îi aducem, cu bună ştiinţă (sau constrânşi de situaţie?) taxa de drum din motorină sau benzină, taxa din rovinietă şi taxa de…ce-o mai fi! Iar o dată pe an, îmbogăţim bugetul local cu impozitele pe clădiri şi parcări.

Totul, colectat într-un sac fără fund numit buget. Bugetul statului. De acolo se aprovizionează cu generozitate odioasă statul, atunci când trebuie să mulţumească votanţilor pentru fiecare formă de „susţinere patriotică” indicată de un sindicat sau un lider de partid ori un „important de la centru”.

Într-o ţară săracă, dar coruptă până la cel mai mic nivel, în care se trăiește bine din mici găinării, ciupeli şmechereşti, aranjamente, favoruri, influenţă, spăguţe, atenţii, plicuri generoase, cohortele se încolonează la ordin şi ascultă promisiuni deşarte despre un viitor luminos, rostite de oportunişti adunaţi într-o cloacă numită partid.

După marele miting al susţinătorilor aduși în city break pe cheltuiala statului cu transport şi cină incluse în preţ, generozitatea cu accente de naţionalism pare să nu mai aibă sfârşit. Cu atitudini nevinovate, uşor euforici şi priviri angelice, comunicatorii de serviciu ai Partidului apar din nou, şi din nou şi oare pentru a câta oară? reluând acelaşi subiect despre creşterea pensiilor și a salariilor bugetarilor, și mai nou despre acordarea de facilităţi pentru dezvoltare personală (prin credite bancare) sau despre „procesarea printr-un sistem informatic integrat a actelor de stare civilă”. Toate acestea în anul 2018, când un email ajunge cât ai clipi în celălalt colţ al lumii, trenurile au întârzieri de câteva secunde în ţările civilizate, medicamentele revoluţionare vindecă boli incurabile, iar sistemul de educaţie încurajează aptitudinile în țările în care școala chiar e o prioritate. 

România, statul din documentele noastre de identitate, acelaşi care îşi oferă acces nelimitat la sacul fără fund numit buget, s-a pierdut undeva pe drum. În locul lui, paradisul este gata să-şi deschidă porţile. În el vor trona toţi cei care ne-au distrus adolescenţa şi maturitatea, şi care, după ce au adulmecat mirosul banilor, au început să se hrănescă cu ei. O mână de clovni, transformaţi în stăpâni de cei care de frică, nerozie sau incultură le-au acordat încredere totală.

Noi, ceilalți, conștincioşi, vom continua să aprovizionăm lunar (şi obligatoriu) bugetul statului. Ne vom lăsa în continuare furaţi şi vom ridica din umeri a neputinţă, până când ne-o ajunge şi pe noi resemnarea și, cu un troler plus câteva cărţi, vom alege să fim law abiding citizens în alte țări. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Versatilitatea în minciună a celor „aleși” nu are limită; când vor fi plecați o masă critică a celor care alimentează bugetul, îi vor prosti în continuare pe cei săraci și neputincioși rămași aici. Le vor spune — în ciuda evidențelor — că trăiesc bine, că bugetul e sărac, că sunt datorii de plătit dar să stea liniștiți, e bine, se poate și mai rău, că ei nu taie pensii și salarii, doar inflația cea rea o face, la ordinul lui Soros...
    Iar cei săraci îi voi crede, deoarece nu au călătorit niciodată în Europa sau în America, pentru a putea avea un termen de comparație cu mizeria de aici, Inevitabil, vor lua toată această cloacă lăsată de izbeliște drept cea mai bună alternativă posibilă...

    În concluzie, ar trebui să terminăm odată bâlciul: să plece toți cei din privat care se pot descurca în străinătate, și să lase aici tot „statul” neparalel, să-și vadă impotența în oglindă și — mai ales — în buget.
    • Like 0
  • În direcția asta, implozia e inevitabilă. Mă gîndesc uneori că are Putin niște triburi siberiene adunate pe malul „lui” de la Marea Neagră, gata să umple golul lăsat de „resemnați”. Ori poate-s doar paranoic.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult