Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Alexandru Bologa, sportivul nevăzător medaliat la Jocurile Paralimpice: Copiii care azi stau în fața calculatorului ar trebui duși să facă sport

Bucuria sa este de nedescris. Pe podium la Rio de Janeiro! Își pipăie cu mâna dreaptă medalia de bronz de la gât. Colegul de podium din stânga sa îl atinge ușor pe spate și îl face atent că trebuie să se încline, pentru a-i fi înmânat Tom, mascota Jocurilor Paralimpice, de către John Petersson, membru al Comitetului Paralimpic Internațional. Cu Tom în mână, Alexandru parcă nu își găsește locul, încearcă să îl pună pe după gât, precum un copil, îl mângâie pe cap. Sunt câteva minute din imaginile cu judoka Alexandru Florin Bologa la ceremonia de medaliere de la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, care s-au încheiat săptămâna trecută.

Alexandru Florin Bologa este complet nevăzător de la vârsta de 7 ani. Tânărul, care va împlini luna viitoare 21 de ani, a reușit să obțină recent medalia de bronz la judo, la categoria 60 de kilograme, la Jocurile Paralimpice de la Rio. Prima medalie pentru România la Jocurile Paralimpice de anul acesta.

Practică judo la Cluj-Napoca, unde are același regim ca și ceilalţi sportivi, fără dizabilități, alături de care se antrenează în fiecare zi.  Antrenorii spun despre el că este un talent excepțional. La doar trei ani după ce a început să participe la concursuri, Alexandru are deja o medalie paralimpică. Formarea unui sportiv de elită durează opt ani în medie. Alexandru Bologa e o excepție.

Alexandru s-a născut în comuna Bobota, județul Sălaj. Într-un interviu de acum aproape trei ani, pe când era încă la liceu, Alexandru povestea cum se descurca la școală. 

„Citesc de pe laptop, ascult vocea, este o voce sintetică, care citește ce scrie pe ecran, citește display-ul, mai exact. Eu când dau teză scriu în Braille, un alfabet format din puncte, de exemplu A este un punct, B două puncte, C sunt tot două puncte, unul în stânga, unul în dreapta, D trei puncte. Eu așa dau tezele. Pentru mine cea mai grea materie mi se pare engleza. Mi se pare cum a zis Titu Maiorescu, că este fără fond. Poate nu învăț destul”, povestea Alexandru în urmă cu câțiva ani.

În prezent Alexandru este student la Psihologie la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi urmează şi cursuri pentru a deveni maseur.

Într-un interviu acordat Republica.ro, Alexandru Bologa spune că la Jocurile Paralimpice de la Rio, ca orice sportiv, a visat să câștige o medalie, iar minunea s-a îndeplinit. „Prima confruntare a fost cu coreeanul... , iar faptul ca l-am învins mi-a insuflat încredere”, spune sportivul.

Pentru el, judo este un sport care presupune „disciplină și rigoare”, un alt stil de viață, ceea ce este foarte benefic pentru o persoană care dorește să se realizeze prin sport. „Judo este activitatea mea zilnică, îmi place atât ca sport, cât și ca stil de viață”.

Pe copiii care ar dori să facă judo de performanță tânărul îi sfătuiește să aibă răbdare, pentru că rezultatele vin cu timpul și în urma efortului susținut. „Viața ți se poate schimba în bine dacă perseverezi. Poți să devii un bun sportiv, e mult mai bine decât să stai acasă în fața calculatorului”, crede tânărul judoka.

Palmaresul sportiv al lui Alexandru este impresionant:

- Jocurile Mondiale pentru Juniori - 2013 – Eger, Ungaria - medalia de argint

- IBSA (International Blind Sports Association) Judo Cupa Mondiala Juniori, Eger Ungaria 20-22 February 2015 - medalia de argint

(Foto captura youtube)

- Germania Open International de Judo pentru Nevăzători, 18 Aprilie 2015, Heidelberg – medalia de aur

- Campionatul European de Judo pentru Nevăzători 25-30 noiembrie 2015 – Locul 5

- Germania Open International de Judo pentru Nevăzători, Heidelberg, Germania, 6-9 februarie 2016

- Grand Prix Infraero, Rio de Janeiro, Brazil 4-9 martie 2016 – Medalia de argint

- Grand Prix Judo pentru Nevăzători, Birmingham 4-5 iunie 2016 – Medalia de aur

Despre banii pe care îi va primi pentru medalie spune că vrea să încerce să îi investească și în cele din urmă să își cumpere un apartament în Cluj: „Mă gândesc la un viitor în care nu voi mai practica judo de performanță”.

Primăria din Cluj-Napoca va lua în discuție, în următoarea ședință de consiliu, o hotărâre privind alocarea a 4.000 de lei de la bugetul local pentru premierea sportivului Alexandru Bologa și a antrenorilor Gianina Andreica și Tamas Gergely, după cum ne-a transmis biroul de presă al primăriei.

În interviu Alexandru mărturisește că și-ar dori ca autoritățile să organizeze evenimente comune, integrate, cu cei care nu au dizabilități și să amenajeze trotuare și treceri marcate pentru a ajuta nevăzătorii să distingă între partea pietonală și cea pentru mașini.

Când a plâns ultima dată, ce medalie speră să obțină la Tokyo, în 2020, ce îi place să facă în timpul liber și de ce spune că „discriminarea împotriva persoanelor cu deficiențe este reală, există prejudicii, mentalități, atitudini...” aflați din interviul pe care Alexandru Bologa l-a acordat Republica.ro.

Care este povestea ta, înainte de a începe să faci judo?

E un pic mai complicat. Am început cu înotul în cadrul Liceului Special pentru Deficienți de Vedere (LSDV) Cluj și ca membru al Clubului Sportiv Lamont, între 2009-2012. În 2012 Gianina Andreica ( unul dintre antrenorii lui Alexandru -n.n.) a început un curs de judo la LSDV, mai ales la inițiativa doamnei Sally Wood Lamont, președinta Clubului Lamont, care dorea să demareze un program de judo pentru nevăzători. Din câte am înțeles Gianina i-a spus lui Sally că dintre toți eu aveam talent la judo și m-au convins să practic acest sport la nivel de performanță. Nu eram foarte sigur la început, dar a început să-mi placă, plus că mi-am făcut mulți prieteni acolo. Toți m-au ajutat, au fost deschiși și sufletiști, mi-a plăcut atmosfera și treptat am îndrăgit acest sport. Dar n-a fost chiar ușor.

Cum ți s-a schimbat viața după ce ai început să practici acest sport?

Judo este un sport care te educă în multe privințe și care a marcat o schimbare importantă în viața mea - ore fixe de antrenament, alimentație corectă care m-a făcut să mă simt foarte bine. Judo presupune disciplină și rigoare, un alt stil de viață, or asta este foarte benefic pentru o persoană care dorește realizare prin sport. Judo este activitatea mea zilnică, îmi place atât ca sport, cât și ca stil de viață.

Te gândeai că vei obține o medalie la Rio?

Ca orice sportiv am visat să câștig. Având în vedere rezultatele recente, mi-am dat seama că pot să-i înving pe adversarii de la Rio. Prima confruntare a fost cu coreanul... , iar faptul că l-am învins mi-a insuflat încredere.

(foto Facebook/Marius Cojoc)

Ce ai simțit pe podium, atunci când ai primit medalia?

E foarte dificil de descris sentimentul de a câștiga prima medalie paralimpică din viața mea – dar m-am simțit extraordinar de fericit că eforturile de la antrenament au produs rezultate... pentru mine, antrenori, colegi, pentru echipa României. 

Ce înseamnă pentru tine această medalie?

O mare mândrie că am reușit după atâta muncă și după tot sprijinul primit de la antrenorii și colegii de la Centrul Olimpic de Judo Cluj.

Te-ai gândit ce vrei să faci cu banii pe care îi vei obține pentru medalie?

Am să încerc să-i investesc și în cele din urmă să-mi cumpăr un apartament în Cluj, mă gândesc la un viitor în care nu voi mai practica judo de performanță.

La Tokyo în 2020 te gândești la o medalie de aur?

Cu siguranță vreau o medalie de aur, iar dacă toate merg bine în următorii patru ani s-ar putea să am șanse reale.

Ce îți dorești de ziua ta, care va fi în curând?

Nu știu. Împlinesc 21 de ani, e ceva special. Poate o surpriză?

Când ai plâns ultima dată și de ce?

Când am câștigat medalia la Rio. Am fost atât de fericit, nu doar pentru mine, ci și pentru familia mea, antrenori, colegi, echipă paralimpică, pentru România!

Ce te bucură cel mai mult în viață?

Totul!

Ce îți place să faci în timpul liber?

Îmi place să citesc, să mă întâlnesc cu prietenii, să vizitez locuri noi, să călătoresc.

(Foto Facebook/ Bologa Florin Alexandru)

Descrie, te rog, o zi obișnuită la facultate.

La facultate mă deplasez singur, de obicei am două cursuri dimineață și unul după masă. Apoi merg la antrenamentul de judo și înapoi la cămin să studiez.

Care sunt principalele probleme de la care se lovesc persoanele nevăzătoare în viața de zi cu zi în România?

În România orașele nu sunt accesibile, nu sunt prevăzute cu facilitățile menite să ne asiste să ne descurcăm singuri, iar noi chiar am putea s-o facem cu un minimum de considerație din partea celor care trebuie să se ocupe de acest lucru. Așa, totul devine o provocare pentru noi: deplasarea, găsirea unui loc de muncă. Discriminarea împotriva persoanelor cu deficiențe este reală, există prejudicii, mentalități, atitudini...

Ce măsuri ar putea să ia autoritățile pentru a le ușura viața persoanelor cu dizabilități?

Să organizeze evenimente comune, integrate, cu cei care nu au dizabilități, așa cum mă antrenez eu la judo, împreună cu toată echipa; trotuare și treceri marcate pentru a ajuta nevăzătorii să distingă între partea pietonală și cea pentru mașini, treceri de pietoni vorbitoare. Sunt doar două în Cluj – la Liceul de Nevăzători și la Catedrala Ortodoxă. Nu știu dacă în București sunt mai multe.

Ce planuri de viitor ai?

Să găsesc un loc de muncă potrivit specializării mele: psihologia.

Peste 5 ani ce crezi că vei face?

Judo, plus voi avea un serviciu.

Ce le-ai transmite copiilor care ar dori să facă judo de performanță?

Să aibă răbdare, rezultatele vin cu timpul și în urma efortului susținut. Viața ți se poate schimba în bine dacă perseverezi. Poți să devii un bun sportiv, e mult mai bine decât să stai acasă în fața calculatorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Nu văd nimic greşit în declaraţie. Şi nu doar sport, ci şi mişcare în general. Câţi tineri fac măcar zece flotări dimineaţa, în faţa geamului deschis? Sau alergare, sau orice alt tip de mişcare. Poate că n-ai timp de sport de performanţă, dar 30 de minute de alergare pe zi se pot face. Sigur că tinerii folosesc dispozitivele electronice cum răsfoiam noi pe vremuri revistele de benzi desenate, dar spre deosebire de tipar vorbim de o bombardare a retinei cu 25 de imagini pe secundă. Doza recomandată este cam de două ore pe zi cu pauze, dar mulţi tineri depăşesc acest timp.
    • Like 0
  • check icon
    „Alexandru Bologa, sportivul nevăzător medaliat la Jocurile Paralimpice: Copiii care azi stau în fața calculatorului ar trebui duși să facă sport...” // E un clasic băgat în oala altuia. Dacă acel copil stă la computer, nu e treaba distinsului sportiv a-l trece (fără voia aceluia) strada.E ca și cum acel puști, ori părintele său, ar decide pentru dl Bologa ce are de făcut.
    • Like 0
    • @
      Anon check icon
      De acord, insa trebuie punctat si faptul ca domnul Bologa nu a spus ce scrie in titlu. Dansul si-a prezentat pur si simple o parere, si anume ca lui i se pare mai util sportul decat statul la calculator (desigur, sarim peste faptul ca "in fata calculatorului" poti sa citesti carti, sa inveti sa programezi etc.). Acel "ar trebui" pare sa fi fost introdus de autoarea articolului. Doamna Voiculescu, inteleg parafrazarile, dar aici ati modificat complet nuanta si iata, se creaza confuzii. Va rog, corectati.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult