Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Am ajuns cu fiica mea la camera de gardă la „Matei Balș”. De atunci trăiesc într-o stare de uluire, iar ea a plecat de acolo convinsă că în spital e foarte cool

Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș"

(Foto: Facebook/ Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș")

De joi seara trăiesc într-o stare de continuă uluire. Am ajuns cu fiica mea la Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș", la camera de gardă, pe seară, la indicațiile medicului de familie, după ce trecusem și printr-o clinică privată pentru consult, unde ne-am dus boi și-am venit vaci, vorba aia veche. Aveam niște emoții groaznice, stătusem cu ea o zi internată acolo, acum 13 ani, într-o mizerie fizică și-un dezastru uman și moral greu de redat în cuvinte. Îmi amintesc cum erau 35 de grade în saloane, afară cald, copilul febril și un medic m-a certat că stau pe culoar cu copilul în curent.

Când am ajuns acum la camera de gardă, m-a luat cu leșin: curat, frumos, rapid, zâmbete, rezolvat situații, sistem informatizat care știa că mai fusesem acolo cu copilul acum 13 ani, prin urmare îi aveau CNP-ul și datele.

Medicii ireproșabili, de la atenție pentru bolnav la respect de-ăla adevărat pentru copil, cu grijă să nu-i lezeze demnitatea, să n-o facă să se simtă inconfortabil. Cu ne scuzați că trebuie să așteptați 5 minute și altele asemenea care nici în privat nu se întâmplă neapărat. Recunosc că-i greu și așa, că te-aștepți veșnic la un mic abuz, la o mică luare la trei păzește, așa că am intrat într-o stare de anxietate cumplită: or vrea ăștia ceva de la mine, or fi medici pe bune, mă rog, nu prea știam cum să reacționez. Până am ajuns eu acasă să iau bagajele, copilului îi recoltaseră analizele și era veselă ca un cintezoi de ce simpatice sunt asistentele și cum zâmbesc și cum n-o doare.

Saloanele au două paturi complet automatizate, foarte confortabile, curățenia e curățenie, pur și simplu lună, obiectele de mobilier colorate și practice, frigider măricel, prize câte vrei, plasmă pe perete, baie proprie, dezinfectant la intrare, dezinfectant la chiuvetă. Intră doar mamele (rarisim tați, la schimb cu mama), cu papuci și halat de unică folosință. Nu miroase a spital, a mâncare, a închis. Secțiile au o recepție la intrare la care stau asistente, infirmierele preiau orice e nevoie de dus în saloane. Mâncarea e bună, sigur, de spital, dar arată bine, e gustoasă, vine în farfurii de porțelan estetice.

Și totuși, șocul cel mai mare nu e că sunt condiții materiale, că pe-astea le cumperi cu bani. Uimirea vine de la personalul spitalului. În viața mea n-am văzut infirmiere atât de simpatice, vesele, spirt la treabă, împărțind zâmbete când împart mâncarea, întrebând de sănătate. Asistentele asemenea, răbdătoare, iscusite și iar și iar zâmbind și zâmbind, de zici că le-au școlit în Germania. Medicii vin în salon să-ți explice ce și cum dacă îți trebuie, vorbesc cu tine, nu suferă de niciun sindrom de superioritate, nu te simți nici mic, nici prost, nici nervos în prezența lor. Și zâmbesc, domle, zâmbesc, de parcă chiar ar ști că nu-i costă nimic să facă asta. 

Recunosc că în noaptea internării mi-am umplut portofelul de bancnote mici și mari, din reflex. Azi mi-e rușine de mine că am făcut asta, oamenii de la Matei Balș de la pediatrie n-au buzunare de șpagă, pur și simplu eu n-aș fi știut să dau pentru că ei nu știu să primească.

Cred că și poveștile astea merită spuse, pentru că și spitalul ăsta e parte din sistemul nostru de sănătate. Suntem traumatizați complet de ce istorii negative auzim sau trăim, eu schelălăiam de durere când am realizat că n-am ce face și trebuie să îmi duc copilul la un spital de stat, iată că n-aveam niciun motiv să mă sperii. Pe de altă parte, dacă la Balș se poate, e cu atât mai revoltător că în țara asta sunt atâtea locuri în care nu se poate și nu se face. Ce au ăștia în plus de zâmbesc atâta și ce au alții în minus de zici că-s posedați de duhurile nefericirii când își fac meseria?

Fiică-mea a plecat de acolo convinsă că în spital e foarte cool: televizor pe Comedy Central, mobil cât poftește, curățenie, empatie, servit la pat etc. N-aș vrea să afle, vreodată, altceva.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • buna seara am o mare problema...EU sunt in Franta momentan .....tatal meu are ceva probleme de sanatate de o saptamana anceput as se ubfle nu prea urineaza si dureri de stomac am mare nevoie de sfaturile dumneaboastra astept cu nerabdare .....medicu de familie a presupus ca ar avea ciroza ...astept cu nerabdare
    • Like 0
  • Am fost internat la Matei Bals pe vremuri. Am ajuns acolo mort, ppneumonie, tensiunea 7 cu 5, temperatura 35 de grade. O noapte stata fara tratament la Urgenta la Pantelimon pentru niste analize. O respiratie un cuvant. buni, foarte buni insa...tot sitemul trebuie modificat. Dupa externare nu m-a urmarit nimeni, peste ani inima a cazut , poate o consecinta a infectiei masive din acele zile. Acolo, la Bals, omul sfinteste locul: Domnul doctor Streinu-Cercel. Era in salon, oricum se facea curat in fiecare zi la sange. erau infirmierele smirna , totul stralucea: era zi de vizita pentru Great Boss
    • Like 0
  • Omul sfinteste locul sau...il imputeste. Iar sistemul de sanatate este de fapt din oamenii sistemului, nu din cladiri pline de aparatura super. ca si in invatamant, fara oameni nu ai nimic. Cu oameni buni si profesionisti si corecti, chiar si fara investitii de top, ai mult. Am cunoscut indivizi din sistem la Moinesti, un spital superdotat, care mi-au omorat cu sange rece si din incompetenta o prietema cardiaca, si am cunoscut , un pediatru de cartier, Giulesti de ex., care nu pleca acasa pana nu iesea din cabinet si ultimul pacient, chiar daca le dadea drumul asistentelor sa plece la program.
    • Like 0
  • Si noi am ajuns la Bals, cu diagnostic de clostridium pentru copilul nostru de 7 ani. Doamna dr. Monica Luminos s-a purtat cu noi de parca ne-ar fi cunoscut de cand lumea, ne-am simtit de parca nu am fi mers la spital, ci la o intalnire cu prietenii. Tratamentul pentru cel mic a fost extrem de eficient, Dupa 10 zile de vancomicina, fiul nostru s-a vindecat (asta dupa vreo cateva luni de mers pe la alte spitale, unde am facut numeroase analize si ecografii...). Nu avem decat cuvinte de lauda: curatenie impecabila, oameni dedicati si plini de bunavointa, standarde occidentale. Va multumim!
    • Like 0
  • Total adevarat ceea ce s-a discutat in articolul de mai sus,am facut practica de curand in acest spital ca asistent medical,as acorda nota 8 din 10.
    Insa in corpul 5 mai este de lucru,inca nu este impecabil.
    Dar remarcabil totusi ca se doreste mai bine.
    • Like 0
  • Si ce faci cand in cabinetul curat al ambulatoriului spitalului de sa zicem reumatologie esti intampinat de la bun inceput, cand soliciti putina atentie pentru povestirea mai pe larg a situatiei, cu o aspra si incruntata replica cum ca nu avem timp de povesti aici fiindca asteapta si alti pacienti la usa, tu fiind singurul de pana atunci care ai asteptat. Si asta dupa ce facusesi programarea pentru care ai asteptat vreo cinci zile, printr-un noroc ca altfel te aruncau peste o luna, doua, deci dupa programarea de pe net facuta si ghidandu-te dupa felul organizat in care pagina spitalului isi prezenta activitatea incepand cu primul si cel mai atractiv punct, cel in care ti se promitea ca ti se va face un asa zis plan de investigatii, urmaand prescrierea de analize apoi de tratament si urmat de verificarea periodica a imbunatatirii sanatatii. Vise de naiv idiot, primul punct, cel al povestii fiind din start taiat din radacina. Apoi ce sa mai zic de planul de investigatii, de analizele suplimentare, de restul. Nimic din toate astea, doar doua retete aruncate in scarba, una pe bani continand suplimente alimentare de luat trei luni!, si una compensata de adormit simturile la propriu. Iar la plecare, la intrebarea daca sa revin la control raspunsul a fost exact ca introducerea, daca vreti veniti. Nu tu scrisoare medicala, nu tu programare pentru verificarea ameliorarii, sau de fapt in trei luni se stie ca ori crapi ori te lipsesti. inca nu voi da numele acelei doctore si nici numele spitalului. Dar o voi face si cu sesizare la colegiul ala al lor. Deocamdata, asa cum spunea autoarea articolului, am ajuns bou la specialist si am plecat vaca de-acolo.
    • Like 1
  • Pare sf!
    • Like 0
  • Si noi..o experienta similara, dupa una horror. Numai ca prima data ne-am dus cu "buna ziua" si atat, am nimerit intr-un salon horror cu in care ne-au adus noaptea un copil cu suspiciune de meningita, intr-un salon cu copii de 3-4 ani...Acum vreo 11 ani...Eee... a doua oara - un an mai tarziu-ne-am dus la cine trebuia si am nimerit in rezerva dlui doctor care era exact asa cum spuneti : cu baie si plasma pe perete...Imi este greu sa cred ca absolut toti pacientii au acelasi tratament...
    • Like 1
  • Va invit si la Spitalul judetean Alba unde este tot asa si asta de ceva ani.Daca vrei poti.
    • Like 1
  • Si eu si fiul meu am trait o superastfel de experienta la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu.
    F curat!
    La urgente.
    In 2 ore copilul meu avea deja examenul tomograf efectuat.
    Asistentele ma incurajau... Zambeau, voiau sa ma ajute pe mine, insotitoarea speriata a copilului meu. Erau camere video peste tot si nu am vrut sa le pun intr o situatie inconfortabila oferindu le bani...
    Le multumim din suflet!
    Foarte umani!
    M am simtit exact ca in Berlin!
    • Like 0


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult
text: Ana-Maria Caia / voce: Pândaru Claudiu
sound-bars icon