Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Am căzut. Și am luat-o din nou de la zero

Floare-n asfalt

Foto: Guliver Getty Images

Acum 2 ani am fost șomeră. Nicio sursă de venit, divorțată de 6 luni, o rată la bancă și un copil de crescut.

De fapt, nu eram șomeră, corect ar fi să spun că am fost între proiecte. Deja îmi dădusem demisia de la locul de muncă de mai bine de 2 ani și lucram ca freelancer pe contracte care aveau durate mai lungi sau mai scurte.

Am luat diverse decizii riscante, am renunțat la contracte ca să mă ocup de unul singur, cu o durată de 4 luni, fără să știu ce urma să se întâmple după el. Aveam o șansă ca acel proiect să se prelungească un an, dar nu aveam nicio garanție. Nu regret nimic. Am riscat, mi-am asumat decizia, nu am fost surprinsă de realitate, am sperat să fie altfel, dar nu a fost. Din păcate, nu aveam un plan B pe termen scurt. Aveam un plan C, pe termen mediu sau lung: să reiau diverse contracte, să obțin altele. Putea dura mult până asta să se întâmple.

Așadar, câteva luni am încercat să revin pe linia de plutire și să nu intru în panică. În acele săptămâni care au părut ani, în care simțeam că albesc de fiecare dată când primeam o factură de plătit, ceea ce mă ajuta să dorm noaptea liniștită era planul meu de a o lua de la zero. Ăla era planul D (disperare).

Dacă nu ieșea planul A,

Planul B nu exista,

Planul C era să reiau relații de business mai vechi și să le rediscut, renegociez, reiau.

iar Planul D era să mă angajez la supermarket. Sau la un fast-food. Sau la orice firmă care avea nevoie de un office-manager. Asta mă încuraja cel mai mult. Mă gândeam că nu pot să mor de foame, că mă voi descurca cu ceva puțin peste salariul minim pe economie câteva luni, apoi, mă gândeam eu, ar fi urmat să ies în evidență la magazin/restaurant fiind descurcăreață și plină de inițiativă și aș fi fost promovată, aș fi câștigat mai mult. Mă gândeam că aș fi putut ca sâmbetele să mai lucrez pe undeva dacă aveam ziua liberă – de exemplu, să fac curat. Efectiv, aș fi făcut orice. Din fericire, nu a fost nevoie. Planul C a mers, au apărut diverse oportunități, în câteva luni nu a mai fost nevoie să apelez la economii, am câștigat suficient. A fost o experiență în care am învățat multe.

Aveam o abordare exagerată. Mă puneam în situația în care domeniul meu profesional ar fi dispărut, studiile și cunoștințele mele nu ar fi valorat nimic, nu aș fi putut lucra decât ca vânzătoare sau secretară, nu m-ar fi putut ajuta nimeni dintre cei apropiați (ceea ce este fals), dar această gândire pesimistă, worst case scenario, m-a ajutat să îmi calculez mult mai bine bugetul, să îmi fac planuri cât mai realiste. Dacă aș fi reușit, în teorie, să mă descurc și ca femeie de serviciu, înseamnă că de fapt nu era atât de grav.

În aceeași situație, vă mărturisesc, am prieteni care nu au lucrat ani de zile. Au căutat acea slujbă sau acea oportunitate până au găsit ce voiau sau încă mai caută, oricât ar fi de mare povara pentru cei care suportă cheltuielile lor în acest timp. Eu nu aș putea niciodată să fac asta, am fost și sunt o self-made woman, cu bune și cu rele, mă descurc cum pot.

Pentru mine, oamenii se împart în două categorii, din acest punct de vedere: cei care cred că e rușinos sau nedemn să muncească orice și cei care ar șterge oricâte funduri ar fi nevoie ca să își plătească facturile.

De aceea, v-aș întreba pe voi: în ce categorie intrați? Și cum vedeți situația financiară pentru următoarele 12 luni?

Text apărut inițial pe andressa.ro

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O să încep cu un clișeu, viața îți oferă de cele mai multe ori surprize și nu tocmai din cele plăcute. Problema cu care nu sunt de acord e că merge în viață orice job. Nu e chiar așa, din cele relatate ai divorțat de curând și ai rămas cu un copil de întreținut , în peste 90 % din cazuri mama și copilul rămân și cu locuința conjugală și crede-mă chiar nu poți trăi cu minim/economie cu cheltuielile casei și întreținerea unui copil cât primești pentru jobul de vânzătoare la supermarket sau secretară la privat fără alte învârteli. Plus că cele mai multe astfel de joburi presupun 10-12 ore de muncă de multe ori fără sporurile aferente și fără sâmbete/duminici sau sărbători legale libere, cum să te poți ocupa în astfel de condiții de un copil mic ( asta în ipoteza descrisă mai sus când rămâi proprietară altfel dacă ai și oareșce rate la bancă sau chirii de achitat situația e de cancer terminal). În România nu există protecție socială adevărată decât la demnitari, nu e ca în Franța de pildă unde când ești concediat primești încă 18 luni 85 % din salariu plus cca un an șomaj. Aici ești pur și simplu aruncat în stradă fără nici o compensație.
    • Like 0
  • O sa încep cu o afirmație sexista, habar nu am de ce: la cât de frumușică ești, nu trebuie sa te îngrijorezi, mai ales ca ești dispusa sa faci orice. Pentru alții, eu de exemplu, sunt și munci sub demnitatea umana și care nu ar trebui făcute. Prefer sa mănânc de pe jos ori sa mor de foame, sa dorm sub cerul liber sau într-o scorbura dar nu sunt dispus sa fac chiar orice. Din cauza celor dispuși sa facă orice sclavagism ul nu va dispărea niciodată și societatea umana nu își va găsi demnitatea. Evident, vorbesc în numele meu. Nu condamn pe nimeni.
    • Like 1
    • @ Marius Guta
      Parerist check icon
      Asta cu dormitul în scorbura merge la 18 ani, când ești pe cont propriu. La 35 când ai un copil dependent de tine lucrurile se mai nuanțează.
      • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult