Am consumat o grămadă de energie până să ajung ca mama

Foto: Profimedia Images

Țin minte că, pe când aveam vreo 16 ani, în primii ani de după Revoluție, mi se părea că una dintre cele mai nesuferite apucături ale maică-mii era să stingă lumina în urma mea. Cum ieșeam din cameră, cum apărea de niciunde și stingea becul. „A murit Ceaușescu și tu stai tot în întuneric”, îi aruncam peste umăr cu cruzimea și aroganța vârstei. Pentru copiii anilor '80, „Ceaușescu” însemnase teme făcute la lampa cu gaz, când „se lua curentul”. Nu era lumină, nu era căldură, nu era mâncare, ni se spunea că „trebuie să facem economie ca să se plătească datoriile externe”.

Așa încât să stingi lumina ca să faci economie la curent și după Revoluție, cum făcea maică-mea, mi se părea cam… comunist.

M-a provocat ENGIE să povestesc despre economisire. Am citit sfaturile lor practice despre reducerea consumului de energie (mulțumesc pentru ultimul pont, de la punctul 4, o să încerc să țin cont de el în bucătărie!) și mi-am adus aminte câtă energie am consumat eu până să ajung… ca mama.

Arc peste timp, în zilele noastre, zâmbesc de fiecare dată când mă găsesc în situația de stinge eu lumina în urma cuiva, amintindu-mi de certitudinile trufașe pe care le aveam în tinerețe. Nu știu când anume am început să fac ce făcea mama. Știu doar că odată, demult, când eram reporter la Parlament, am fost străfulgerat într-o seară, spre închiderea programului, de o mirare de om bătrân: „Doamne, Dumnezeule, câtă risipă!” Casa Poporului, goală de aleși, scânteia ca un pom de Crăciun. Zeci de kilometri de coridoare pustii erau scăldate în baia de lumină a candelabrelor din alamă și cristal și nimeni nu simțea nevoia să mai facă vreo economie.

• Mai târziu, am citit aici că Palatul Parlamentului consumă anual peste 6 milioane de kW/h, cât 2000 de locuințe, peste 12600 de gigacalorii, aproape cât 1000 de locuințe, și aproximativ 140000 de metri cubi de apă pe an, cât 1150 de locuinţe; factura exorbitantă e plătită de noi toți.

Generația mea a încercat să se revanșeze cumva pentru toate lipsurile pe care le-au îndurat părinții și bunicii noștri. Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. Operatorii de cablu ne-au oferit sute de canale TV cu care nu aveam în realitate ce face, dar pe care le-am acceptat pentru că erau „multe”, spre deosebire de cele două ore de program TV de dinainte de 1989. Am lăsat apa să curgă, să vină caldă, gândindu-ne că e doar apă și e nelimitată. Am ars gazul uneori cu folos, dar de multe ori de pomană timp de 3 decenii.

Anul trecut pe vremea asta dezbăteam intens cu colegii mei dacă nu cumva este o discuție înaintea timpului ei problema economisirii resurselor de energie, apă, mâncare etc. Pregăteam o nouă platformă, habits by Republica, dedicată gesturilor sănătoase și ne preocupa problema cumpătării, într-o lume a promoțiilor continue. Încercam să anticipăm ce răspunsuri am putea primi de la public dacă vom vorbi, de pildă, de niște teme pe care le socoteam încă exotice pentru România, dar care nouă ni se păreau importante pentru lumea în care copiii noștri vor trăi, cum sunt risipa alimentară, risipa de energie sau risipa de apă. 

Istoria a mers pe repede-nainte și, după 12 luni, toate aceste teme sunt atât de fierbinți în Europa, încât UE le propune acum statelor membre, în urma războiului din Ucraina, să-și reducă consumul de gaze naturale cu 15 la sută.

• Germania oprește apa caldă în clădirile publice.
• Franța impune închiderea ușilor în spațiile unde funcționează aparate de aer condiționat.
• Italia impune temperaturi minime (19 grade iarna) și maxime (27 de grade vara) în clădirile publice.
• Guvernul olandez recomandă populației ca dușurile să nu dureze mai mult de 5 minute.
• Grecia le cere angajaților să-și închidă laptopurile și calculatoarele la sfârșitul programului și derulează un program național de etanșare a ferestrelor.
• În fine, Spania le recomandă oamenilor să facă exact ce făcea mama. „Trebuie să ne intre în reflex să stingem lumina când părăsim o cameră unde nu mai avem treabă”, spune Teresa Ribera, ministrul Mediului.

V-am spus această poveste pentru că știu că este o cale lungă de la recomandarea oficială la asumarea individuală. Și că nicio decizie „de sus” nu va avea aderență „jos” dacă oamenii nu vor conștientiza la nivel individual că cea mai ieftină energie este cea pe care nu o consumi. E greu să accepți că, după ce ai prins un cheag de bunăstare, trebuie să te restrângi din nou. Povestea n-are o morală decât pentru sussemnatul, care în ultimul an a făcut 4 schimbări mici, care, fără a deveni împovărătoare, i-au limitat risipa, nu confortul:

1. Am evitat să cumpăr produse ambalate când am avut la dispoziție produse vrac. Am încercat să cumpăr cât știu că am nevoie, evitând ofertele 3+1 gratis.

2. Am evitat pe cât posibil să folosesc aerul condiționat sau măcar am încercat să nu-l dau pe „foarte rece” (am citit aici că aparatul ar trebui să fie setat vara pe 25 de grade și că, cu fiecare grad în plus, poți reduce consumul cu 6 la sută).

3. Am început să închid apa când mă spăl pe dinți sau pe mâini, folosind-o doar pentru clătire, după ce am citit aici că orașul București consumă anual cam 10 lacuri Sf. Ana doar pentru spălatul pe mâini. 

4. Și da, am continuat buna tradiție de a stinge lumina când ies din cameră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp