Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Am descoperit cea mai frumoasă vârstă și vreau să opresc timpul

Mamă și fiică/ Getty

Foto: Getty Images

Vârsta la care încă mai crezi în Moș Crăciun, dar crezi și că poți face orice singur.

Vârsta la care abia aștepți să fie ziua ta, când sufli în lumânările de pe tort cu o dorință arzătoare în minte și te bucuri când primești o jucărie.

Vârsta la care încă îți place să petreci timp cu părinții tăi și ți se par cei mai cool oameni din lume.

Vârsta la care nu simți oboseala, nici dacă țopăi 12 ore și îți susții întreaga greutate în mâini, agățată ca o maimuțică de barele din parc.

Vârsta la care dormi buștean în fiecare noapte și te trezești plin de energie.

Vârsta la care ai fluturi în stomac cu gândul la prima tabără în care vei pleca.

Vârsta la care încă te ia mama în brațe, ca pe un bebeluș, deși abia te mai poate căra.

Este vârsta fetiței mele.

Când eram gravidă cu ea îmi imaginam că în primii ei ani voi savura băuturi delicioase în cafenele în timp ce ea doarme, ronțăie o jucărie sau colorează în liniște, dar realitatea m-a izbit ca un tren. Nu suporta să stea în landou, adormea greu în cărucior și se trezea oricum dacă nu îl împingeam cu viteză constantă, nu colora sau nu făcea nimic liniștită nicăieri. M-am obișnuit sau pur și simplu zilele au trecut, iar acum trăim cea mai frumoasă etapă posibilă.

Stăm de vorbă despre orice. Uneori îi povestesc cărți pe care le citesc sau ea îmi povestește ce a citit sau ce a visat. Vorbim despre cât de enervanți sunt adolescenții, cum fac pe interesanții și nu mai știu să se joace, despre cum se îndrăgostesc oamenii sau cum își aleg o profesie.

Îmi spune glume care uneori sunt chiar amuzante. Alteori nu le înțeleg, dar râd oricum.

Îmi aduce un paracetamol, dacă mă doare capul, sau împarte cu mine un mango, deși e fructul ei preferat. Ne facem declarații de iubire la culcare, ne pupăm și ne îmbrățișăm.

De un an și jumătate doarme singură în pat, în camera ei. Acest lucru mi-a schimbat complet starea, pentru că în sfârșit dorm și eu mai bine, neîntrerupt, după mulți ani.

De pe la 7 ani a început această Epocă de Aur și nu vreau să se termine niciodată.

Acum ea are 8 ani și 3 zile. Și fiecare zi este o mare bucurie.

Articol publicat pe site-ul autoarei, andressa.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Despre Nicusor Dan / sursa foto: Profimedia

Noi toţi — să recunoaştem — am crescut cu ideea, inculcată încă din şcoala generală, că cine e bun la matematică e om deştept, domnule, bazat, cu glagore-n cap. Şi, de regulă, chiar aşa şi este, iar eu am un respect deosebit faţă de cei care se pricep la matematică, tocmai pentru că eu m-am târât pe burtă tot liceul la această materie cumplită şi n-am biruit-o.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan ne spune să fim calmi-calmi, că păstrează el echilibrul, cum l-a tot păstrat. Asta îmi creează în minte o imagine: N. Dan, care ține în mâini cu dificultate o bară de echilibru pentru acrobați pe sârmă, mult mai mare și mai grea decât el, mergând cu pași lenți și târșiți pe o linie ca pișatul boului, trasă cu creta pe asfalt.

Citește mai mult