Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Am fost prima oară la Istanbul și am avut o mare surpriză. Lecție de istorie din „inima” orașului de pe două continente

Istanbul Constantinopol / sursa foto: Profimedia

sursa foto; Profimedia

Am fost câteva zile la Istanbul - prima dată ever. Până să scriu despre impresii și interacțiuni, zic că mai bine să lămuresc niște lucruri.

Primul și cel mai important lucru de lămurit este că Istanbulul NU e Constantinopol. Chiar nu e.

Istanbulul este o urieșenie de oraș. Cu 15,5 milioane de locuitori în orașul propriu-zis (city proper) și o suprafață de 2.500 de kilometri pătrați (again, city proper, nu și zona metropolitană), e al 11-lea cel mai mare oraș din lume - și de departe cel mai mare oraș european.

(O să ziceți că o parte din el e în Asia. Da, de acord, de-asta n-am zis „cel mai mare oraș din Europa”, ca să nu-mi sară te miri cine în cap, ci „cel mai mare oraș european” - fiindcă Istanbulul, ca oraș, e 100% european. Inclusiv partea lui asiatică e în realitate o extensie a Europei în Asia.)

Urieșenia asta e împărțită în 39 de districte - ca un fel de sectoare de la noi din București, doar că la ei districtele au nume, nu numere.

Constantinopolul, fosta capitală a imperiului roman din 330 până în 1453 - așadar orașul bizantin propriu-zis - este doar unul dintre aceste districte.

Numele districtului e Fatih („Cuceritorul” în turcă), tocmai ca să marcheze orașul cucerit de Fatih Sultan Mehmed (Mohamed Cuceritorul, cum îl știm noi - Mehmed II).

Fatih nu e nici cel mai mare ca suprafață, nici cel mai populat district al Istanbulului. Cel mai populat e Esenyurt (un milion de locuitori) și cel mai mare e Çatalca (1.100 km pătrați). Dar, fără îndoială, e cel mai glorios - și e centrul istoric al Istanbulului.

Fatih - deci vechiul Constantinopol - are o populație de 351.000 de locuitori și o suprafață de 15,5 km pătrați (orașele antice și medievale nu erau uriașe - în fond, și partea antică a Romei poate fi bătută la pas în câteva ore, o zi cel mult).

Deci nu, Istanbul nu e Constantinopol - în același fel în care Țările de Jos (Netherlands) nu sunt Olanda. Din perspectiva asta, e bine că și-a schimbat numele și că, de prin anii 1930, a insistat să fie cunoscut drept Istanbul.

Am scris toate astea mai ales pentru cei care visează la nu știu ce recucerire a Constantinopolului (bănuiesc că știți mitologia și fantasmele). Păi ce să recucerești? Un district din Istanbul? Ideea e absolut bizară (deși, evident, înțeleg durerea din spatele fantasmei).

Și un ultim lucru: PIB-ul Istanbulului (396 de miliarde de dolari în 2024) e mai mare decât cel al României (382 miliarde de dolari în același an). Asta ca să ne facem o idee.

(Bine, și la noi PIB-ul Bucureștiului e mai mare decât cel al Bulgariei sau al Serbiei - tot pentru comparație zic.)

Altfel, dacă ești din Balcani, Istanbulul e neobișnuit de familiar (pentru mine asta a fost marea surpriză). Chiar dacă nu știi limba și nici musulman nu ești, străzile și străduțele, arhitectura, felul de a fi al localnicilor - pe scurt, totul - îți dă senzația că ești cumva acasă.

Până acolo încât nu mai înțeleg de ce Bucureștiului i se spune „Micul Paris” și nu „Micul Istanbul”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

oameni pe strada - Guliver

România se confruntă de ani buni cu una dintre cele mai mari probleme structurale ale sistemului fiscal: colectarea slabă a taxelor. Discuția publică s-a concentrat de ani de zile pe gap-ul de TVA, unde România are cel mai mare decalaj din Uniunea Europeană. Mult mai puțin analizată este însă o altă problemă: gap-ul geamăn, de impozit pe profit. Foto: Getty Images

Citește mai mult