Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum NU trebuie să arate un CV de angajator: patronul care oferă „trening” și un pachet salarial „motivant” de 1700 de lei

Interviu de angajare

Foto: Guliver Getty Images

Circula acum ceva vreme un articol scris de colegii de la VICE care încerca să spună povestea unui tânăr de 21 de ani care nu vrea să muncească. Au fost păreri pro și contra în jurul lui, ca de fiecare dată când apare un subiect controversat. L-am citit, mi-a stat un nod în gât. Sunt convinsă că există tineri care pot, dar nu vor să muncească punct, precum și tineri care au un serviciu încă de pe băncile liceului, eu sunt o astfel de persoană, chiar dacă pe vremuri era mai greu să faci și una și alta. Realitatea este însă una destul de dură, și anume că-s mulți care vor, dar nu pot. Pentru că realmente un calcul simplu spune că nu poți trăi cu salariul minim pe economie dacă nu te ajută părinții, fie cu bani, fie cu întreținere directă. Celor din provincie care nu obțin un loc la o facultate de stat sau la cămin le e și mai greu. Citeam acum câteva zile despre criza de personal din domeniul turismului hotelier, de exemplu. Că nu vor, că nu vin, că dacă vin, pleacă repede, că nu te poți baza pe ei. Că se oferă și până la 100 de lei pe zi și tot degeaba. Mă întorc la un calcul simplu și zic că 100 de lei pe zi (despre care nu știu dacă e net sau brut) înseamnă cam 2000 de lei pe lună. Am să fiu și mai arogantă și-am să spun că greu, foarte greu se poate trăi cu această sumă lunar. Pe de o parte. 

De cealaltă parte stă o imensă lipsă de respect din partea unor (mulți) angajatori

De la anunțul de angajare pornește totul. De la CV-ul de angajator. Aveam într-o vreme un obicei, acela de a merge lunar la interviuri, chiar dacă nu aveam nicio intenție de a-mi schimba locul de muncă. Mi s-a părut întotdeauna un exercițiu interesant să fii intervievat stând în postură detașată la propriu, fără emoții, să testezi piața sau să fii mereu la curent cu schimbările din diverse domenii, să fii la curent cu oferta, cu cererea. Similar, în ultimii ani mi-am făcut un obicei din a studia anunțurile de recrutare. Vreți să știți de ce nu mai muncesc tinerii sau de ce aleg să plece din țară încă de pe băncile școlii? Iată câteva motive mai jos:

  • Anunțurile de tip 13 în 1, în special pe zona de marketing. Copywriter care trebuie să știe să organizeze evenimente. Specialist în comunicare care trebuie neapărat să știe să utilizeze programe de grafică și cod. Cel mai cel anunț, care a și făcut furori pe internet acum 3 luni, câștigătorul zmeurii de aur, îi aparține unei agenții foarte controversate cum s-a dovedit ulterior, care căuta un Social Media & Web Specialist. Acesta trebuia să știe: grafică, social media, copywriting, digital marketing, administrare site, e-mail marketing. Totul pe durata a 8 ore de lucru pentru care se oferea nici mai mult, nici mai puțin decât „un mediu de lucru plăcut și contract pe perioadă nedeterminată”.
  • Beneficii ravisante, „de a lucra cu produse folosite de mii de clienți din lumea întreagă”, de exemplu. Pachet salarial motivant, „1700 de lei net (în mână)” pentru o poziție care presupune minimum 5 ani de experiență. 100 de lei pe zi.
  • Anunțurile stufoase, pline ochi de cerințe și responsabilități, pentru un nivel începător, cu maximum 2 ani de experiență. Probabil ca să putem corela salariul doar cu nivelul de experiență afișat, nu și cu atribuțiile de îndeplinit.
  • Anunțurile multilingve: 5 rânduri în română, 25 în engleză. Dacă eu trimit CV-ul în 2 limbi, paragraf în limba română intercalat cu paragraf în limba engleză, oare voi fi selectată pentru un interviu sau voi fi arsă pe rug în piața publică a angajaților neatenți în redactarea CV-ului?
  • Anunțuri de angajare ale unor prestigioase firme (în cazul acesta, de avocatură), în care am numărat: 13 responsabilități înșirate frumos cu liniuță, 7 cerințe înșirate la fel de frumos și… 2 beneficii.
  • Anunțuri de duzină și cu duzinele pentru internship-uri încă neplătite, deși nu este nici pe departe legal. 

Și dacă reușești să găsești un anunț de recrutare decent, apare o altă specie de angajatori. Aceia care te cheamă la interviu și apoi uită să-ți prezinte refuzul pe e-mail. Sau orice fel de feedback. Sau acele companii de renume care te pun să rezolvi teste complexe de creativitate, pe briefuri REALE, pentru evenimente care urmează să aibă loc, fără să te fi văzut vreodată la față. Interviuri telefonice al căror singur scop este departajarea la salariu, fără să își poată da seama dacă discută cu un geniu au ba. Mentalitate învechită conform căreia ne oprim la salariu, fără să cunoaștem omul și fără să înțelegem că un profesionist bun (și scump) va aduce în timp o valoare cel puțin dublă față de investiția inițială făcută pentru el. Cazuri reale, concrete, toate trăite pe pielea mea.

Ziceți că suntem într-o piață în care nu se mai găsește forță de muncă sau că membrii ei au pretenții prea mari? Atunci analizați modul în care faceți voi recrutare, dragi angajatori. Schimbați piața și modul de abordare. Analizați-vă propriul CV și propriile scrisori de intenție pe care le expuneți fără jenă pe site-urile de recrutare. Atunci când contractul de muncă și instrumentele de lucru ajung să fie un beneficiu pentru angajat, singurul beneficiu, da, atunci forța de muncă se subțiază vizibil și apar tot mai multe „lepre” care aleg calea străinătății sau stau acasă pe banii părinților. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu am intalnit prea des ideea de salariu "atractiv": 1100/1200 de lei net "plus beneficii": bonuri de masa in valoare de 10 lei, program de 8 ore, 5 zile pe saptamana, cu un week-end liber pe luna. Eu as zice ca suna a orice, numai atractiv nu!
    • Like 0
  • Ii dau perfecta dreptate in privinta ´´stofei´´ angajatorilor care vad in angajat un obiect ce trebuie exploatat neavand capacitatea neuronala si deci nici IQ emotonal, sa-l poata percepe daca se potriveste sau nu in firma. La fel si in privinta angajatului care vede in angajator pe unul ce trebuie sa-i plateasca lunar un salariu doar pentru ca el este acolo, prezentla serviciu-aceste doua poluri reprezinta majoritatea, la mijloc aflandu-se un procent mic de persoane constiente de ceea ce cer si ceea ce ofera.
    Este drept ca nici piata romaneasca dezvoltata cu multiple handicapuri, ce provin din ´´formarea comunista´´, nu ofera nici angajati si nici angajatori de stofa buna, procentul calitatii avand acelasi raport cu calitatea produselor romanesti, ma refer la modul general.
    Un angajator in general este un roman care peste noapte si-a deschis un SRL cu o idee de afaceri, adica sa faca bani din orice piatra seaca si ii recunosti imediat calitatea dupa cum isi formuleaza propriile oferte de job(cum se desfasoara interviul, locatia, proiecte de viitor, etc), ca despre asta este vorba in articol despre incultura angajatorilor si incapacitatile lor intelectuale dar cu mari pretentii.
    Deci cand nu stii ce ceri normal ca ajungi sa te plangi ca nu exista forta de munca, pentru ca nu stii sa-ti selectezi oamenii de calitate. dar ca sa poti detecta un om de calitate trebuie sa fii intai tu unul.
    Mi-am respectat intotdeauna angajatii si colaboratorii in Romania, si am vazut ce CV-uri primeam la anuntul jobului oferit, asadar cunosc situatia din ambele parti dar daca stii ce vrei vei obtine. Cand distribui un anunt care iti evidentiaza incultura, este clar ca firma respectiva este ´´imputita de la cap´´ cum se spune.
    Daca as citi un anunt al unui angajator care cere un angajat cu multiple aptitudini ce nu au legatura intre ele si care fac obiectul a doua profesii diferite, oferind o mizerie de 1700 de lei, as gandi imediat ca este vorba de un smecher din Ferentari care si-a deschis un SRL-asta este parerea mea despre acesti angajatori. Deci feriti-va de angajatorii idioti, multi dintre ei au reusit sa-si creasca compania doar pe baza legaturilor mafiote din sistem, nu pe baza capacitatii neuronale.
    • Like 2
  • GabiC check icon
    Să lucrezi in Mkt & Communication si să-ți dai o impresie asupra pieței muncii...cam tare...
    Asta e treaba cu românul care se pricepe la toate...
    Pentru cei care afirmă ca "patronii ie ai dracu' ca nu "oferă" bani angajatului" şi că sunt "numai după profit" cu afirma cineva mai jos, îi anunț că menirea si scopul lucrativ al unei societăți comerciale este acela de a face profit. Punct. In rest, îi invit pe toti care se plang de piața muncii să-si deschidă o firmă. Si s-o faca profitabilă.
    • Like 0
    • @ GabiC
      Autoarea articolului evidentiaza un spirit de observator foarte bun, cu siguranta este un talent nativ si nu dobandit la Mkt&Communication, ci a ajuns acolo tocmai datorita acestui talent, asa cum ar trebuie fiecare.
      Ii dau perfecta dreptate in privinta ´´stofei´´ anagajatorilor care vad in angajat un obiect ce trebuie exploatat neavand capacitatea neuronala si deci nici IQ emotonal,, sa-l poata privi ca pe un om. La fel si in privinta angajatului care vede in angajator pe unul ce trebuie sa-i plateasca lunar un salariu doar pentru ca el este acolo, prezentla serviciu.
      Este drept ca nici piata romaneasca dezvoltata cu multiple handicapuri, ce provin din ´´fromarea comunista´´, nu ofera nici angajati si nici angajatori de stofa buna, procentul calitatii avand acelasi raport cu calitatea produselor romanesti, ma refer la modul general.
      Un angajator este un roman care peste noapte si-a deschis un SRL cu o idee de afaceri, adica sa faca bani din orice piatra seaca si ii recunosti imediat calitatea dupa cum isi formuleaza propriile oferte de job(cum se desfasoara interviul, locatia, proiecte de viitor, etc), ca despre asta este vorba in articol despre incultura angajatorilor si incapacitatile lor intelectuale dar cu mari pretentii.
      Deci cand nu stii ce ceri normal ca ajungi sa te plangi ca nu exista forta de munca, pentru ca nu stii sa-ti selectezi oamenii de calitate. dar ca sa poti detecta un om de calitate trebuie sa fii intai tu unul.
      Mi-am respectat intotdeauna angajatii si colaboratorii in Romania, si am vazut ce CV-uri primeam la anuntul jobului oferit, asadar cunosc situatia din ambele parti dar daca stii ce vrei vei obtine. Cand distribui un anunt care iti evidentiaza incultura, este clar ca firma respectiva este ´´imputita de la cap´´ cum se spune.
      Daca as citi un anunt al unui angajator care cere un angajat cu multiple aptitudini ce nu au legatura intre ele si care fac obiectul a doua profesii diferite, oferind o mizerie de 1700 de lei, as gandi imediat ca este vorba de un tigan din Ferentari care si-a deschis un SRL-asta este parerea mea despre acesti angajatori. Deci feriti-va de angajatorii idioti, multi dintre ei au reusit sa-si creasca compania doar pe baza legaturilor mafiote din sistem, nu pe baza capacitatii neuronale.
      • Like 2
    • @ Soare Severina
      GabiC check icon
      Partial de acord. Ca sa lucrezi in comunicare trebuie totusi sa ai un dram de stofa (si ceva cunostinte) insa piata muncii e mai vasta de atat. De acord total cu "angajatorul" care nu leaga o fraza coerenta de la un capat al ideii al cealalta. Si de acord cu faptul ca majoritatea "antreprenorilor" sunt, ori buticari, ori imbuibati (paravane ale societatii de cumetrii de partid in care traim) si care habar n-au ce inseamna un business plan ori o urmarire de cash-flow, ca sa nuai spun de un ROI sau o rata de rotatie. Spun aceste detalii tehnice pentru ca te vad "fata citita" si pare-se, vorbim aceeasi limba. Dar nu m-as aventura (chiar din perspectiva experientei pe care o am) sa fac o radiografie a pietei muncii din Romania (desi am fost si in postura de angajat si in cea de angajator) pentru ca sunt multe domenii in care nu am expertiza. Si unde lucrurile se desfasoara altfel decat le cunoastem noi. Ai auzit de vreun IT-ist care lucreaza remote si plateste impozitele pe "norma de venit" sa se planga? (Inca nu-doar ca urmeaza, pesedeii stiu de ce!)
      Cat despre cerinte si nazuinte- astea ar trebui lasate sa floteze liber pe piata pana la stabilizare: altfel zis: daca am nevoie si, din calcule-imi permit- te angajez pe cat imi ceri (evident sunt in spate calcule de rentabilitate per employee- adica ce profit imi aduce x pentru a lucra la mine), dar, daca nu-mi permit, nu te angajez si -ori ma relochez (daca am posibilitatea) ori inchid gogoseria si ma apuc de altceva profitabil.
      • Like 1
    • @ GabiC
      De acord și vă mulțumesc pentru comentariile ample. O singură mențiune: nu analizam întreaga piață a muncii, nu-mi permit asta, analizam un aspect care ține de această zonă, din experiență proprie. Altfel, am fost și voi mai fi și în tabăra anagajatorilor, recunosc că sunt probleme de ambele părți.
      • Like 0
  • Foarte corecte afirmatiile. Una din putinele interventii pe Republica la care pot aprecia analiza facuta si exprimarea ideilor.
    Da, antreprenorii sunt o specie care cauta profit cu orice pret... probabil pentru ca in majoritatea cazurilor au investit ceva in companie si ar dori sa si castige de pe urma propriei lor investitii.
    Sunt antreprenori si antreprenori. Unii sunt niste secaturi, niste pordinari care castiga mult cu eforturi personale minime, care cumpara din dreapta si vand in stanga la suprapret, care platesc angajatii rusinos etc. Sunt acesti oameni, pe care eu unul ii numesc generic buticari. Nu pentru ca a avea un butic ar fi ceva rusinos, ci datorita mentalitatii, de a nu crea nimic, de a nu produce nimic ci doar de a revinde ceva cu profit.
    Dincolo de acestia, sunt si firme mari, nationale sau multinationale, care traiesc din acest gen de mentalitate, a muncii obediente si fara program, promitand castiguri financiare si profesionale care se tot lasa asteptate...
    In schimb, exista si numerosi antreprenori care chiar fac treaba buna, care investesc nu doar bani ci si munca personala, idei personale, care angajeaza oameni cu buna credinta, care realizeaza ca bunastarea nu se poate obtine peste noapte ci dupa luni si ani de eforturi, si de fapt acestia sunt cei care misca lucrurile din loc.
    Totusi, de acord ca nu se poate trai cu 1700 de lei lunar (NB in tara asta exista mii de pensionari care traiesc din mai putin de atat...) dar cu atat mai putin ar trebui sa se poata trai din ajutorul social.
    Ca atare, analiza antreprenorilor este binevenita si cred ca e relevanta, insa...
    Tara asta are cateva probleme pe piata muncii. Principala problema este ca in ultimii 10-15 ani au disparut peste 4 milioane de oameni care ar fi putut munci si produce aici. Care in schimb si-au lasat parintii, bunicii si copiii pe loc, iar de ingrijirea si bunastarea (relativa) a acestora a ramas sa se ocupe tot statul roman, cel la care ei nu mai contribuie cu nimic din veniturile obtinute. E drept ca trimit acasa cateva zeci de euro lunar, dar pentru pensiile parintilor si bunicilor lor si pentru asistenta medicala a acestora nu dau niciun ban. Si asta e o povara importanta. Argumentul ca trimit bani acasa e un fals argument, banii aceia nu sunt fiscalizati, sunt bani de buzunar, dar la fondurile publice din care li se platesc rudelor pensiile nu contribuie cu nimic, asa cum ar fi firesc.
    O alta problema este lipsa reala de apetit a tinerilor pentru munca. Da, salariul de 1700 de lei e mic, dar ajutorul social e si mai mic. Daca nu pot trai din salariul minim, cum pot trai din ajutorul social? Or de fapt aceasta realitate vadeste fie un nivel de saracie enorm in tara, fie o proportie de venituri la negru uriasa...
    Antreprenorii trebuie sa se schimbe si sa inteleaga ca nu mai merge cu salariile pe care le ofera. De acord. Si poate marirea fortata a salariilor in sectorul bugetar a aduca macar acest lucru bun, anume sa forteze marirea salariilor in privat. Dar si potentialii angajati trebuie sa mai renunte la puturosenie. Si statul la ajutoarele oferite cu larghete.
    • Like 0
  • Anca Dbr Anca Dbr check icon
    Locuiesc in Dublin de 9 ani, lucrez in digital marketing de 4 ani. In toata aceasta perioada am urmarit constant sa-mi schimb sau imbunatatesc jobul, mai agresiv in ultimele 6 luni. Tot ce vreau sa zic este ca lucrurile stau IDENTIC si in afara. Toti angajatorii cauta specialisti "all-around" pe salarii de entry level. Dupa 5-7 si cateva realizari considerabile pe CV iti negociezi "valoarea" si specialitea.
    Intr-adevar nu e corect, dar nici titluri gen "doar in Romania" nu fac drepatate subiectului.
    • Like 2
    • @ Anca Dbr
      Sunteți sigur că angajatorii din afară nu-i diferențiază pe autohtoni de străini? Doar întreb. Orice răspuns mi-ați da, argumentat sau nu, îl iau ca atare. Mulțumesc.
      • Like 1
    • @ Gigi Vasile-Grigore
      Anca Dbr Anca Dbr check icon
      Mie personal nu mi s-a intamplat niciodata. Lipsa de experience m-a afectat, dar nu m-am simitit niciodata discriminata. Dimpotriva am primit sprijin unde nu m-am descurcat neffind native english speaker. Oricum eu ma refeream la job description. Si aici (si peste tot) exista foarte multe anunturi de job gen "13 in 1" sau "15 responsabilitati si 2 beneficii".
      • Like 0
  • Total de acord, cea mai "placuta" experienta in acest sens a fost atuci cand nu numai 1 singura data, posibilul angajator nu a avut nici macar decenta de a se prezenta, de a isi spune numele. In momentul in care tu -angajator- ai un CV cu nume si date personale ale aplicantilor, cred ca este o chestiune de RESPECT fata de cel (cea) pe care il (o) chemi la discutie SA TE PREZINTI.
    • Like 0
  • rp check icon
    homo homini lupus
    • Like 0
  • În sfârșit, pe republica.ro, un articol în care angajatorii/antreprenorii/patronii din România sunt puși în adevărata lor...valoare!
    De la firmulițele mici, mici, mici și până la multinaționalele care spun că au venit să ne salveze de sărăcia lucie în care ne-am fi afundat până în gât, scopul conducătorilor acestora nu e decât unul singur: PROFITUL cu orice scop în detrimentul eticii sociale, profesionale, a umanismului...
    Nu spune nimeni că un patron nu trebuie să facă profit sau că trebuie să angajeze din milă ori să acorde salarii babane, exagerate, dar nici nu e normal să se profite de pe urma situației economice generale a țării, provocată de politicieni incompetenți și corupți, deși toată lumea e conștientă că pentru a trăi cât de cât, nu decent, nu se poate discuta decât de la un salariu lunar NET de la 1.600 - 1.700 lei în sus.
    http://www.mediafax.ro/economic/eurostat-salariul-minim-pe-economie-din-romania-este-al-doilea-cel-mai-mic-din-ue-dupa-bulgaria-16159314
    Angajatorii reușesc (??) adesea, să-i păcălească pe jurnaliști ca aceștia să scrie despre lenea cronicizată ce s-a infiltrat serios în români, că mii de tineri refuză să muncească și preferă să bată cârciumile ca asistați social. Jurnaliștii au intrat în această capcană psihologică întinsă de mediul antreprenorial, tocmai în interesul său: profit cât mai mare cu cheltuieli salariale cât mai mici. De aici, și aceste anunțuri de angajare, frumos compuse, pentru a-i înșela pe oamenii aflați în căutarea unui job. Iar când cel păcălit realizează că a luat plasă, nefiind plătit adecvat muncii și eforturilor intelectuale și fizice depuse, și își lichidează conturile cu angajatorul, acesta din urmă aruncă cu noroi în el. "NU VREA SĂ MUNCEASCĂ, DOM'LE...O PUTOARE!"
    Da, sunt și putori în România, care nu vor să muncească, dar incomparabil mai puține cu cei dornici de un job CORECT remunerat pe o piață a muncii depreciată intenționat chiar de către cei care ar trebui să o mențină în echilibru economico-financiar. Și ne mirăm că de la an la an, prăpastia dintre bogați (cei puțini) și săraci (marea majoritate) se adâncește.
    • Like 4
    • @ Gigi Vasile-Grigore
      Gion check icon
      Bau baul, general e India. "Amenintarea" relocarii in India e prezenta oriunde e multinationala.
      • Like 0
    • @ Gigi Vasile-Grigore
      GabiC check icon
      La să că o rezolvă Dragnea al tău cu noua politică financiară. Ai dreaku de hoti, patronii aştia, care sug sângele poporului!
      Noroc cu ei, psd-iştii de la putere, că dau ajutoare sociale, altfel mergeau săracii oameni la muncă sa culeagă graul. Că am auzit că nu e țipenie de om la muncă pe câmpii... da' e plin la crâşma din sat. Pe banii pe care-i "alocă" statul pentru nevoiasi, din taxele si impozitele pe care le percep profitorulor aia nenorociți de Patroni
      • Like 0
  • Foarte adevarat. Si eu cand imi cautam loc de munca am dat peste anunturi in care iti cereau sa stii toate lucrurile de care aveau ei nevoie in momentul ala. Asa evitau sa angajaze 2-3 oameni, isi gaseau doar un singur fraier care sa le faca pe toate pentru 1500 de lei.
    • Like 2
  • Foarte corecta analiza.Va rog sa nu plangeti pe umarul angajatorilor.In privinta angajatorilor DNA nu si-a facut datoria.Nu exista politicieni corupti si angajatori cinstiti.
    Romania corupta se datoreaza in primul rand angajatorilor.Banii negri,gri vin prin angajatori sustinuti de anumiti oameni din stat.
    Avem firme care nu se simt bine dar angajatori prosperi.Productivitatea firmelor angajatorilor s-a bazat pe plata angajatilor si nu pe inovare...
    • Like 0


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult