Foto: Guliver Getty Images
Circula acum ceva vreme un articol scris de colegii de la VICE care încerca să spună povestea unui tânăr de 21 de ani care nu vrea să muncească. Au fost păreri pro și contra în jurul lui, ca de fiecare dată când apare un subiect controversat. L-am citit, mi-a stat un nod în gât. Sunt convinsă că există tineri care pot, dar nu vor să muncească punct, precum și tineri care au un serviciu încă de pe băncile liceului, eu sunt o astfel de persoană, chiar dacă pe vremuri era mai greu să faci și una și alta. Realitatea este însă una destul de dură, și anume că-s mulți care vor, dar nu pot. Pentru că realmente un calcul simplu spune că nu poți trăi cu salariul minim pe economie dacă nu te ajută părinții, fie cu bani, fie cu întreținere directă. Celor din provincie care nu obțin un loc la o facultate de stat sau la cămin le e și mai greu. Citeam acum câteva zile despre criza de personal din domeniul turismului hotelier, de exemplu. Că nu vor, că nu vin, că dacă vin, pleacă repede, că nu te poți baza pe ei. Că se oferă și până la 100 de lei pe zi și tot degeaba. Mă întorc la un calcul simplu și zic că 100 de lei pe zi (despre care nu știu dacă e net sau brut) înseamnă cam 2000 de lei pe lună. Am să fiu și mai arogantă și-am să spun că greu, foarte greu se poate trăi cu această sumă lunar. Pe de o parte.
De cealaltă parte stă o imensă lipsă de respect din partea unor (mulți) angajatori
De la anunțul de angajare pornește totul. De la CV-ul de angajator. Aveam într-o vreme un obicei, acela de a merge lunar la interviuri, chiar dacă nu aveam nicio intenție de a-mi schimba locul de muncă. Mi s-a părut întotdeauna un exercițiu interesant să fii intervievat stând în postură detașată la propriu, fără emoții, să testezi piața sau să fii mereu la curent cu schimbările din diverse domenii, să fii la curent cu oferta, cu cererea. Similar, în ultimii ani mi-am făcut un obicei din a studia anunțurile de recrutare. Vreți să știți de ce nu mai muncesc tinerii sau de ce aleg să plece din țară încă de pe băncile școlii? Iată câteva motive mai jos:
- Anunțurile de tip 13 în 1, în special pe zona de marketing. Copywriter care trebuie să știe să organizeze evenimente. Specialist în comunicare care trebuie neapărat să știe să utilizeze programe de grafică și cod. Cel mai cel anunț, care a și făcut furori pe internet acum 3 luni, câștigătorul zmeurii de aur, îi aparține unei agenții foarte controversate cum s-a dovedit ulterior, care căuta un Social Media & Web Specialist. Acesta trebuia să știe: grafică, social media, copywriting, digital marketing, administrare site, e-mail marketing. Totul pe durata a 8 ore de lucru pentru care se oferea nici mai mult, nici mai puțin decât „un mediu de lucru plăcut și contract pe perioadă nedeterminată”.
- Beneficii ravisante, „de a lucra cu produse folosite de mii de clienți din lumea întreagă”, de exemplu. Pachet salarial motivant, „1700 de lei net (în mână)” pentru o poziție care presupune minimum 5 ani de experiență. 100 de lei pe zi.
- Anunțurile stufoase, pline ochi de cerințe și responsabilități, pentru un nivel începător, cu maximum 2 ani de experiență. Probabil ca să putem corela salariul doar cu nivelul de experiență afișat, nu și cu atribuțiile de îndeplinit.
- Anunțurile multilingve: 5 rânduri în română, 25 în engleză. Dacă eu trimit CV-ul în 2 limbi, paragraf în limba română intercalat cu paragraf în limba engleză, oare voi fi selectată pentru un interviu sau voi fi arsă pe rug în piața publică a angajaților neatenți în redactarea CV-ului?
- Anunțuri de angajare ale unor prestigioase firme (în cazul acesta, de avocatură), în care am numărat: 13 responsabilități înșirate frumos cu liniuță, 7 cerințe înșirate la fel de frumos și… 2 beneficii.
- Anunțuri de duzină și cu duzinele pentru internship-uri încă neplătite, deși nu este nici pe departe legal.
Și dacă reușești să găsești un anunț de recrutare decent, apare o altă specie de angajatori. Aceia care te cheamă la interviu și apoi uită să-ți prezinte refuzul pe e-mail. Sau orice fel de feedback. Sau acele companii de renume care te pun să rezolvi teste complexe de creativitate, pe briefuri REALE, pentru evenimente care urmează să aibă loc, fără să te fi văzut vreodată la față. Interviuri telefonice al căror singur scop este departajarea la salariu, fără să își poată da seama dacă discută cu un geniu au ba. Mentalitate învechită conform căreia ne oprim la salariu, fără să cunoaștem omul și fără să înțelegem că un profesionist bun (și scump) va aduce în timp o valoare cel puțin dublă față de investiția inițială făcută pentru el. Cazuri reale, concrete, toate trăite pe pielea mea.
Ziceți că suntem într-o piață în care nu se mai găsește forță de muncă sau că membrii ei au pretenții prea mari? Atunci analizați modul în care faceți voi recrutare, dragi angajatori. Schimbați piața și modul de abordare. Analizați-vă propriul CV și propriile scrisori de intenție pe care le expuneți fără jenă pe site-urile de recrutare. Atunci când contractul de muncă și instrumentele de lucru ajung să fie un beneficiu pentru angajat, singurul beneficiu, da, atunci forța de muncă se subțiază vizibil și apar tot mai multe „lepre” care aleg calea străinătății sau stau acasă pe banii părinților.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
se tot vehiculeaza suma de 1.700 lei, bani intradevar foarte putini, care ii primeste un angajat, dar nu vad pe nineni sa vorbeasca de suma 2933 lei ce reprezinta SALARIUL COMPLET pentru aceeasi suma derizorie de 1700 .
vad mereu si citesc tot felul de aberatii despre angajati si angajatori (exemplul articolului de mai sus!) cum se duc unii la interviuri, ce patesc sau ce probleme intampina, totul rezumandu-se la categorii de oameni cu pregatire cel putin medie, spre superioara, de parca in toata tara sunt numai IT-isti, sau nu mai exista locuri de munca decat in industria publicitara sau de retail.
dar de MUNCITORI, ati auzit?!! sunt oamenii aia care merg dimineata la munca si care produc bunuri materiale prin munca lor, ajutati de priceperea, experienta si dotarea fabricutei in care lucreaza.
oamenii astia castiga un salariu prost, ei sunt cei care castiga acei amarati 2933 lei din care vine statul si ii ia aproape jumate din ei si care nu este scutit de impozit nefiind in opinia guvernantilor un element de baza aducator de profit.
voi chiar credeti ca sunt atat de multi angajatori care cu rea credinta nu vor sa isi plateasca muncitorii?!!
cred ca toti angajatorii ar dori sa aiba cei mai buni angajati si sa ii plateasca foarte bine de asa natura incat sa nu aiba fluctuatii de personal, sa aiba stabilitate si predictibilitate sa poate onora comenzile la timp si de calitate, insa asta inseamna sa poti sa produci foarte mult (daca esti producator) sau sa iti vinzi serviciile firmei tale la niste preturi care piata nu le poate sustine momentan, pentru ca statul, vesnicul stat cu aparatul lui bugetar suge jumatate din ceea ce produce angajatul meu.
Mi-as dori enorm sa pot sa ii pun in mana angajatului meu cei 5000 lei care ii platesc acuma si sa mearga el cu manuta lui sa dea inapoi statului 2140 lei - atuncea sa vedeti capete sparte la ghisee !!
sigura ca un patron/angajator doreste sa obtina profit din investitia lui si afacerea care a dezvoltato, este normal, iar cei care se plang ca sunt exploatati de acesti angajatori, de ce nu va transformati voi in patroni?!!
daca tot este atat de simplu si aveti viziunea asupra unui bussines plan, urmariti cash-flow-ul si puneti in opera un ROI, datii bice, piata este libera, nu mai plangeti si nu va mai plangeti de angajatorul asupritor imbuibat, transformati-va voi intr-unul !!
cred ca onest ar fi din partea unui angajat sa isi puna intrebarea, ce stiu sa fac pentru banii aia care ii solicit, pentru salariul ala complet cu taxe si impozite cu tot, ca nu are patronul un buzunar magic din care scoate doar salarii neimpozitate
am avut in ultimii trei ani la interviu extrem de putini solicitanti, as spune ca nu mai multi de 5-7, in trei ani!!! si la intrebarea, "ce salariu&beneficii vizati pentru postul de muncitor ------" raspunsul era aproape invariabil nu stiu sau se arunca o suma modica care stiam din start ca nu il va multumi, apoi venea intrebarea, "ok, ce stii sa faci, concret in domeniul asta, pentru postul si salariul vizat?!" - raspunsul fiind INTODEAUNA, " pai............nimic, dar cat imi oferiti?!!" (nu mai vorbesc de aia care nici macar nu mai vin, doar telefoneaza, nici macar nu se prezinta, dar el vrea sa stie cat oferi?!!)
si atuncea, dspre ce vorbim?!! despre ce lumi paralele (cu statul) ca tot este la moda, discutam?!!
in domeniul pietei muncii in Romania, lucurile au luato razna in cel mai rau sens al cuvantului pentru ca in general la acest moment salariile nu sunt sustinute de productivitate si nu se bazeaza pe meritocratie si indici economici reali.
probabil ca urmatoarea criza va regla cumva si acest lucru sau il va mai domoli putin punand pe un fagas normal si real aceasta piata, dar.............cine stie, ramane de vazut.
1. Diferența între salariul brut și net , ce nu spune Adrian e că această diferență există peste tot în Europa și nu numai, iar acolo e și mai mare ( la noi reținerile care sunt toate pe ștat sunt de 43 % - nu mai există plăți făcute de angajator poate cu excepția fondului de garantare de 2,5 % în timp ce în Germania , Franța UK reținerile sunt de 50 % și peste ) deci antreprenorul român nu e chiar așa de defavorizat.
2."voi chiar credeți ca sunt atât de mulți angajatori care cu rea credință nu vor sa își plătească muncitorii?!!
cred ca toți angajatorii ar dori sa aibă cei mai buni angajați și să ii plătească foarte bine de așa natura încât sa nu aibă fluctuații de personal, " Sper că am citat corect iar răspunsul e clar și concis chiar așa credem pentru că e vorba de cultura organizațională și mentalitatea din România. Antreprenorii români se uită la salariați ca la niște negri pe plantație nu ca la o resursă strategică dar se plâng când le pleacă salariații care au deprins tainele meseriei și se duc unde sunt plătiți mai bine. Chiar suma pe care o descrie Adrian că ar fi mare de 5000 de lei brut e cam cât are un șomer sau un asistat social net în occident ( 1000 de euro) deci dacă netul reprezintă jumătate ( cca 500 de euro) degeaba se văicărește Adrian că tot salariu de mizerie e pentru că prețurile s-au globalizat. Am să arăt cum am mai scris despre acest aspect că în Elveția salariul minim e de 3000 de euro și nici un antreprenor nu fentează legea ca în România când un salariu e trecut pe ștat și altul în mână sau 8 ore de muncă în revisal și 10-12 în realitate . Toată lumea respectă regulile acolo și nimeni nu se plânge , cei care nu le respectă li se închide firma și timp de 7 ani nu mai au voie să deschidă alta simplu și la obiect.
3."daca tot este atât de simplu și aveți viziunea asupra unui bussines plan, urmăriți cash-flow-ul și puneți in opera un ROI, dații bice, piața este liberă, nu mai plângeți și nu va mai plângeți de angajatorul asupritor îmbuibat," Păi antreprenorii de ce se plâng când le pleacă angajații cei mai buni după ce și-au însușit cunoștințele la ei , atunci nu mai e piața liberă pe care o invocați când oferiți salariile de mizerie? Țin să-i reamintesc lui Adrian și altora ca el că de multe ori business-planul sau ROI-ul ca să nu mai spun de bugetele planificate de marea majoritate a antreprenorilor mici și mijlocii români sunt afectate de niște cheltuieli care nu au de a face cu efortul salariaților sau cu obiectul de activitate al companiei dar care reduce marja de manevră a salariaților în negocierea drepturilor cu angajatorul:
a) Bolidul de lux trecut pe cheltuiala firmei ca investiție deși cu el se plimbă doar patronul și familia lui ( reduce din rentabilitatea firmei la fel ca și cheltuielile adiacente - CASCO, RCA , Service, combustibil, consumabile, taxe asociate) prezent în peste 85 % din firmele mici și mijlocii românești - scop confort personal plus reducere de taxe și impozite
b) Rata la Vilă/Apartament al patronului sau copiilor și rudelor trecut pe costurile companiei inclusiv dobânzile și comisioanele aferente scopul - confort personal plus reducerea de taxe aferente
c) Călătoriile conducerii în locuri exotice sau chiar în țară decontate pe firmă mascate ca pregătire profesională sau întâlniri de lucru , în realitate turism sadea a patronului și familiei -scop plăcere personală și reduceri de taxe și impozite.
Toate astea reduc însă mult mai mult din rentabilitatea business-ului descris de Adrian decât sporul de salariu acordat angajatului.
Nu în ultimul rând aș vrea să aduc aminte și de faptul că mulți așa ziși patroni de fapt nu au capitalul strict necesar desfășurării unui business clar sau au foarte puțin și atunci reduc din cheltuiala salarială în scopul acumulării primitive cu rezultate dezastruoase asupra procesului de recrutare de personal și e evident că în aceste condiții diferența de productivitate și rentabilitate între un business mic și mijlociu românesc și unul străin e de cel puțin două ori. Am făcut un sondaj în anul 2017 și a rezultat că o companie străină din România are un profit cel puțin dublu față de una pur româneasca la aceeași cifra de afaceri și la un număr comparabil de salariați în condițiile în care compania străină oferea salarii aproape duble față de cea românească.
Țin să precizez că în cadrul sondajului nici o companie mică și mijlocie românească nu avea un management strategic al carierei salariaților prezent în peste 90 % din firmele străine dar noi ne văietăm de fluctuația forței de muncă calificate. Salariile sunt susținute de productivitate dar dacă la anunțul de angajare trecem și nivelul de 1700 de lei e clar cine vor fi doritorii nu ? În ceea ce privește meritocrația suntem departe în primul rând în privința angajatorilor ce să mai spunem de salariați , când patronul e mai degrabă dispus să plătească tuningul de la premergătorul copilului decât un spor la salariul pălmașilor.
Concluziile le puteți trage singuri.
Eu cred ca , daca angajatul are ce oferi trebuie sa aiba pretentii conforme. Atunci societatea s-ar aseza pe niste criterii clare, solide. Dar , din pacate, angajatul de azi este foarte slab pregatit spre deloc si mai ales foarte putin educat, ceea ce naste un cerc vicios.
Este drept ca nici piata romaneasca dezvoltata cu multiple handicapuri, ce provin din ´´formarea comunista´´, nu ofera nici angajati si nici angajatori de stofa buna, procentul calitatii avand acelasi raport cu calitatea produselor romanesti, ma refer la modul general.
Un angajator in general este un roman care peste noapte si-a deschis un SRL cu o idee de afaceri, adica sa faca bani din orice piatra seaca si ii recunosti imediat calitatea dupa cum isi formuleaza propriile oferte de job(cum se desfasoara interviul, locatia, proiecte de viitor, etc), ca despre asta este vorba in articol despre incultura angajatorilor si incapacitatile lor intelectuale dar cu mari pretentii.
Deci cand nu stii ce ceri normal ca ajungi sa te plangi ca nu exista forta de munca, pentru ca nu stii sa-ti selectezi oamenii de calitate. dar ca sa poti detecta un om de calitate trebuie sa fii intai tu unul.
Mi-am respectat intotdeauna angajatii si colaboratorii in Romania, si am vazut ce CV-uri primeam la anuntul jobului oferit, asadar cunosc situatia din ambele parti dar daca stii ce vrei vei obtine. Cand distribui un anunt care iti evidentiaza incultura, este clar ca firma respectiva este ´´imputita de la cap´´ cum se spune.
Daca as citi un anunt al unui angajator care cere un angajat cu multiple aptitudini ce nu au legatura intre ele si care fac obiectul a doua profesii diferite, oferind o mizerie de 1700 de lei, as gandi imediat ca este vorba de un smecher din Ferentari care si-a deschis un SRL-asta este parerea mea despre acesti angajatori. Deci feriti-va de angajatorii idioti, multi dintre ei au reusit sa-si creasca compania doar pe baza legaturilor mafiote din sistem, nu pe baza capacitatii neuronale.
Asta e treaba cu românul care se pricepe la toate...
Pentru cei care afirmă ca "patronii ie ai dracu' ca nu "oferă" bani angajatului" şi că sunt "numai după profit" cu afirma cineva mai jos, îi anunț că menirea si scopul lucrativ al unei societăți comerciale este acela de a face profit. Punct. In rest, îi invit pe toti care se plang de piața muncii să-si deschidă o firmă. Si s-o faca profitabilă.
Ii dau perfecta dreptate in privinta ´´stofei´´ anagajatorilor care vad in angajat un obiect ce trebuie exploatat neavand capacitatea neuronala si deci nici IQ emotonal,, sa-l poata privi ca pe un om. La fel si in privinta angajatului care vede in angajator pe unul ce trebuie sa-i plateasca lunar un salariu doar pentru ca el este acolo, prezentla serviciu.
Este drept ca nici piata romaneasca dezvoltata cu multiple handicapuri, ce provin din ´´fromarea comunista´´, nu ofera nici angajati si nici angajatori de stofa buna, procentul calitatii avand acelasi raport cu calitatea produselor romanesti, ma refer la modul general.
Un angajator este un roman care peste noapte si-a deschis un SRL cu o idee de afaceri, adica sa faca bani din orice piatra seaca si ii recunosti imediat calitatea dupa cum isi formuleaza propriile oferte de job(cum se desfasoara interviul, locatia, proiecte de viitor, etc), ca despre asta este vorba in articol despre incultura angajatorilor si incapacitatile lor intelectuale dar cu mari pretentii.
Deci cand nu stii ce ceri normal ca ajungi sa te plangi ca nu exista forta de munca, pentru ca nu stii sa-ti selectezi oamenii de calitate. dar ca sa poti detecta un om de calitate trebuie sa fii intai tu unul.
Mi-am respectat intotdeauna angajatii si colaboratorii in Romania, si am vazut ce CV-uri primeam la anuntul jobului oferit, asadar cunosc situatia din ambele parti dar daca stii ce vrei vei obtine. Cand distribui un anunt care iti evidentiaza incultura, este clar ca firma respectiva este ´´imputita de la cap´´ cum se spune.
Daca as citi un anunt al unui angajator care cere un angajat cu multiple aptitudini ce nu au legatura intre ele si care fac obiectul a doua profesii diferite, oferind o mizerie de 1700 de lei, as gandi imediat ca este vorba de un tigan din Ferentari care si-a deschis un SRL-asta este parerea mea despre acesti angajatori. Deci feriti-va de angajatorii idioti, multi dintre ei au reusit sa-si creasca compania doar pe baza legaturilor mafiote din sistem, nu pe baza capacitatii neuronale.
Cat despre cerinte si nazuinte- astea ar trebui lasate sa floteze liber pe piata pana la stabilizare: altfel zis: daca am nevoie si, din calcule-imi permit- te angajez pe cat imi ceri (evident sunt in spate calcule de rentabilitate per employee- adica ce profit imi aduce x pentru a lucra la mine), dar, daca nu-mi permit, nu te angajez si -ori ma relochez (daca am posibilitatea) ori inchid gogoseria si ma apuc de altceva profitabil.
Da, antreprenorii sunt o specie care cauta profit cu orice pret... probabil pentru ca in majoritatea cazurilor au investit ceva in companie si ar dori sa si castige de pe urma propriei lor investitii.
Sunt antreprenori si antreprenori. Unii sunt niste secaturi, niste pordinari care castiga mult cu eforturi personale minime, care cumpara din dreapta si vand in stanga la suprapret, care platesc angajatii rusinos etc. Sunt acesti oameni, pe care eu unul ii numesc generic buticari. Nu pentru ca a avea un butic ar fi ceva rusinos, ci datorita mentalitatii, de a nu crea nimic, de a nu produce nimic ci doar de a revinde ceva cu profit.
Dincolo de acestia, sunt si firme mari, nationale sau multinationale, care traiesc din acest gen de mentalitate, a muncii obediente si fara program, promitand castiguri financiare si profesionale care se tot lasa asteptate...
In schimb, exista si numerosi antreprenori care chiar fac treaba buna, care investesc nu doar bani ci si munca personala, idei personale, care angajeaza oameni cu buna credinta, care realizeaza ca bunastarea nu se poate obtine peste noapte ci dupa luni si ani de eforturi, si de fapt acestia sunt cei care misca lucrurile din loc.
Totusi, de acord ca nu se poate trai cu 1700 de lei lunar (NB in tara asta exista mii de pensionari care traiesc din mai putin de atat...) dar cu atat mai putin ar trebui sa se poata trai din ajutorul social.
Ca atare, analiza antreprenorilor este binevenita si cred ca e relevanta, insa...
Tara asta are cateva probleme pe piata muncii. Principala problema este ca in ultimii 10-15 ani au disparut peste 4 milioane de oameni care ar fi putut munci si produce aici. Care in schimb si-au lasat parintii, bunicii si copiii pe loc, iar de ingrijirea si bunastarea (relativa) a acestora a ramas sa se ocupe tot statul roman, cel la care ei nu mai contribuie cu nimic din veniturile obtinute. E drept ca trimit acasa cateva zeci de euro lunar, dar pentru pensiile parintilor si bunicilor lor si pentru asistenta medicala a acestora nu dau niciun ban. Si asta e o povara importanta. Argumentul ca trimit bani acasa e un fals argument, banii aceia nu sunt fiscalizati, sunt bani de buzunar, dar la fondurile publice din care li se platesc rudelor pensiile nu contribuie cu nimic, asa cum ar fi firesc.
O alta problema este lipsa reala de apetit a tinerilor pentru munca. Da, salariul de 1700 de lei e mic, dar ajutorul social e si mai mic. Daca nu pot trai din salariul minim, cum pot trai din ajutorul social? Or de fapt aceasta realitate vadeste fie un nivel de saracie enorm in tara, fie o proportie de venituri la negru uriasa...
Antreprenorii trebuie sa se schimbe si sa inteleaga ca nu mai merge cu salariile pe care le ofera. De acord. Si poate marirea fortata a salariilor in sectorul bugetar a aduca macar acest lucru bun, anume sa forteze marirea salariilor in privat. Dar si potentialii angajati trebuie sa mai renunte la puturosenie. Si statul la ajutoarele oferite cu larghete.
Intr-adevar nu e corect, dar nici titluri gen "doar in Romania" nu fac drepatate subiectului.
De la firmulițele mici, mici, mici și până la multinaționalele care spun că au venit să ne salveze de sărăcia lucie în care ne-am fi afundat până în gât, scopul conducătorilor acestora nu e decât unul singur: PROFITUL cu orice scop în detrimentul eticii sociale, profesionale, a umanismului...
Nu spune nimeni că un patron nu trebuie să facă profit sau că trebuie să angajeze din milă ori să acorde salarii babane, exagerate, dar nici nu e normal să se profite de pe urma situației economice generale a țării, provocată de politicieni incompetenți și corupți, deși toată lumea e conștientă că pentru a trăi cât de cât, nu decent, nu se poate discuta decât de la un salariu lunar NET de la 1.600 - 1.700 lei în sus.
http://www.mediafax.ro/economic/eurostat-salariul-minim-pe-economie-din-romania-este-al-doilea-cel-mai-mic-din-ue-dupa-bulgaria-16159314
Angajatorii reușesc (??) adesea, să-i păcălească pe jurnaliști ca aceștia să scrie despre lenea cronicizată ce s-a infiltrat serios în români, că mii de tineri refuză să muncească și preferă să bată cârciumile ca asistați social. Jurnaliștii au intrat în această capcană psihologică întinsă de mediul antreprenorial, tocmai în interesul său: profit cât mai mare cu cheltuieli salariale cât mai mici. De aici, și aceste anunțuri de angajare, frumos compuse, pentru a-i înșela pe oamenii aflați în căutarea unui job. Iar când cel păcălit realizează că a luat plasă, nefiind plătit adecvat muncii și eforturilor intelectuale și fizice depuse, și își lichidează conturile cu angajatorul, acesta din urmă aruncă cu noroi în el. "NU VREA SĂ MUNCEASCĂ, DOM'LE...O PUTOARE!"
Da, sunt și putori în România, care nu vor să muncească, dar incomparabil mai puține cu cei dornici de un job CORECT remunerat pe o piață a muncii depreciată intenționat chiar de către cei care ar trebui să o mențină în echilibru economico-financiar. Și ne mirăm că de la an la an, prăpastia dintre bogați (cei puțini) și săraci (marea majoritate) se adâncește.
Noroc cu ei, psd-iştii de la putere, că dau ajutoare sociale, altfel mergeau săracii oameni la muncă sa culeagă graul. Că am auzit că nu e țipenie de om la muncă pe câmpii... da' e plin la crâşma din sat. Pe banii pe care-i "alocă" statul pentru nevoiasi, din taxele si impozitele pe care le percep profitorulor aia nenorociți de Patroni