În seara turului II al alegerilor pentru Președintele Republicii Moldova eram alături de moldovenii de la Consulatul Moldovei în România. La știri prezentau oamenii care stăteau în frig la cozi de sute de metri, așa că mi-am spus trebuie să merg acolo. La Ambasadă deja terminaseră toate buletinele de vot cu ceva ore înainte, iar lumea se îndrepta spre consulat.
M-am dus dezinteresat, am împărțit cu câțiva prieteni apă, napolitane, din banii noștri și vorbe bune pe cât posibil. Am vorbit cu ei și ele, ne-am făcut selfie-uri, toți erau acolo pentru Maia Sandu. Era o mișcare la fel cum am avut și în România și Diaspora românească în 2014, pentru președintele Klaus Iohannis.
Atunci am stat 6 ore în frig și vânt în Danemarca (4 ore în primul tur, 2 ore în al doilea), să lupt pentru idealurile mele, să votez, să mă asigur că democrația, dreptatea, justiția și dezvoltarea vor continua în România. O alegere pe care se pare că o vom avea iarăși duminica aceasta.
Din păcate, pentru moldoveni acest efort nu a fost destul. Deși au fost oameni care au călătorit mii de kilometri cu mașina prin SUA și Canada, ca să poată vota, numărul celor care au votat în diaspora a fost insuficient să întoarcă rezultatul. Propaganda și media rusă funcționează în Moldova mult prea bine, în continuare. Dar există totuși o speranță. Dacă acum 12 ani la recensământul din Moldova doar 2% dintre cetățeni se considerau români, la recensământul de acum 2 ani, 24% dintre cetățenii Rep.Moldova se considerau români. Este o creștere exponențială.
Și dacă ne uităm acum că aproape jumătate simt acest lucru, atunci viitorul ne este totuși împreună. Va mai dura, vom sărbători 100 de ani de la Unire cel mai probabil singuri. Dar peste alți câțiva ani, eu simt că basarabenii se vor întoarce la noi.
De la momentul noiembrie 2014 au trecut doi ani și am decis să mă întorc în țară definitiv și să mă implic în viitorul drept, echilibrat, european, democrat și demn pe care-l doresc pentru România. Așa cum spunea și Gandhi: „Be the change you want to see in the world.”
În mini vacanța de 30 noiembrie – 4 decembrie am fost și eu la Piatra Neamț, alături de 35 de colegi și prieteni să ajutăm doi tineri independenți în campania lor pentru Neamț.
Am interacționat zilele acestea cu peste 1000 de oameni, personal. Am citit apoi acest articol său din Republica, care descria interacțiunea candidaților USR cu oamenii de pe stradă, în Teleorman. Și aici era la fel. La jumătate de țară distanță, în Moldova, oamenii sunt la fel. Deziluzia, debusolarea, scârba pentru politică e aceeași.
Pentru noi, cei care trăim la oraș, care lucrăm într-o firmă mare, sau poate suntem antreprenori, acea Românie ne este necunoscută. Dar acesta este adevărul, sunt multe Românii paralele, trec una pe lângă alta pe stradă, dar nu se cunosc și nu se recunosc. Și e tare trist.
Printre oamenii cu care am vorbit am găsit unii care auziseră de noi, care chiar ne votau, care, deși nu mai aveau niciun motiv să o facă, urmau să își acorde încrederea unor oameni complet noi și relativ necunoscuți.
Am întâlnit însă și oameni agresivi în limbaj, care ne-au luat cu „huo”. Pentru ei, eram ca „toți” cei corupți. „Toți fură. Or fura și ai noștri. Dar ăilalți nu fură?!...”
Au fost și oameni pe care nu i-am putut convinge să iasă din acea stare agresivă, au fost oameni care ne-au îmbrâncit, au fost chiar și câțiva care ne-au spus clar că ei votează doar PSD, nu străini și nu oameni care le taie pensiile. Iar eu mă gândeam, cu un pic de empatie și recunosc că și cu un soi de milă, ce soartă să fi avut să nu înțelegi că fix „ei”, cei pe care-i votezi de 27 de ani, sunt cei care le-au distrus fabricile, care le-au furat taxele și din cauza cărora pensiile lor sunt tot de mizerie și în 2016.
Dar după toate acestea, cei mai mulți, peste 60%, ne spuneau un singur lucru: Nu merg la vot! Nu îi mai interesează nimic, nu mai vor să audă, toți sunt hoți și nimeni nu mai merită nimic. Din punctul lor de vedere putea să se aleagă praful de țară, pentru că ei renunțaseră.
Și de fapt, tocmai acest flagel al deznădejdii este cel mai mare dușman al democrației, al libertății și al implicării în viitor. Marea noastră dilemă ca țară, nu va fi dacă alegem pe Cioloș sau Dragnea. Taberele sunt deja făcute.
Dar marea noastră luptă de abia acum începe. Dacă vrem să fim o națiune puternică, dacă vrem să fim niște parteneri euro-atlantici serioși, dacă vrem să ne asigurăm că în următorii ani nu vom avea soarta Moldovei sau a Ucrainei, atunci trebuie să mergem la vot, dar asta nu ne rezolvă problemele de zi cu zi. Trebuie să ne curățăm trotuarul din fața casei iarna, trebuie să respectăm regulile de circulație în trafic, trebuie să fim mai respectuoși și înțelegători unii cu alții, trebuie să ne implicăm în politică, trebuie să citim mai mult, trebuie să nu mai dăm atenții și spăgi, trebuie să ne taxăm zilnic politicienii și nu o dată la 4 ani, trebuie să ne implicăm civic și politic în viața cetății.
Altfel, vom cădea, iarăși, în corupție, habotnicie, lipsă de toleranță, agresivitate și deznădejde veșnică. România a mai avut astfel de perioade.
Trebuie să fim oameni serioși și implicați. Și să încercăm să mergem înainte împreună.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.