Foto Inquam Photos / Alex Nicodim
De sărbători, am făcut o excursie cu copiii prin țară, căci indiferent câte locuri frumoase din lumea aceasta vedem împreună ca familie, ne dorim ca ei să-și cunoască în primul rând țara - cu bune și rele. Și da, poate că venind direct de pe Coasta de Azur pe malurile Cernei și Dunării nu a fost o trecere prea simplă pentru grupul nostru, dar putem discerne cu siguranță între România frumoasă, reală și România lui „Ce-ar fi dacă...”, România dorințelor noastre...
De la București la Craiova, la Cetate Port Cultural și apoi la Drobeta Turnu Severin, Băile Herculane, Cazanele Dunării și înapoi la București prin satele din Câmpia Română te izbesc niște contraste evidente, care par să se adâncească de la an la an.
1. Avem peisaje care îți taie respirația lângă gunoaie ori clădiri industriale (comuniste) părăsite ...
2. Avem gazon și flori cu nemiluita lângă clădiri de patrimoniu care plâng sau stau să cadă. Puțini primari/politicieni își asumă proiecte pe termen lung.
3. Avem Băile Herculane, o stațiune cu potențial extraordinar văndută pe bucăți în care nu s-a mai investit din comunism și în care noii proprietari se judecă de ani de zile, iar turismul e o umbră a ceea ce era odinioară. Și ca această stațiune sunt și altele.
4. Avem vase de croazieră pe Dunăre, dar nu vreți să știți printre câte PET-uri trebuie să navigheze... sau cum sunt descurajați micii intreprinzători în turismul pe Dunăre de autoritățile din Orșova.
5. Avem sate cu arhitectură tradițională ce pier măcelărite vizual de noi clădiri imense cu turnulețe. Avem biserici mici, frumoase, pline ochi de Înviere, lângă biserici-gigant, mai mari decât blocurile din zonă, apariții ciudate în peisajul dominat de oameni cu mari nevoi.
6. Avem cioturi de autostradă și privindu-le mă întreb cum ar fi fost să nu fac București-Craiova în 5 ore. Și mă mai gândesc nu numai că tata, care face 82 de ani, nu va vedea lanțuri de autostrăzi în România cu ochii lui, dar probabil nici eu în viața asta...
7. Avem șansa să prosperăm economic ca țară prin turism și agricultură, dar pentru asta e nevoie de viziune, educație, finanțare/accesare de fonduri europene și angajament politic pe termen lung.
Și totul pleacă de la leadershipul de țară, de la modul în care funcționează azi „sistemul”. Și e păcat, căci România lui „Ce-ar fi dacă...” nu e o himeră - încă mai cred că o putem construi, dar e nevoie de un mare tăvălug pentru această reînnoire.
Nu pun poze și nici nu mă aștept să fiți de acord cu mine în toate punctele de mai sus, dar e ok.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.