Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Am vrut să le arăt copiilor mei cum arată țara lor. „Avem vase de croazieră pe Dunăre, dar nu vreți să știți printre câte PET-uri trebuie să navigheze...”

Delta - Foto Inquam Photos / Alex Nicodim

Foto Inquam Photos / Alex Nicodim 

De sărbători, am făcut o excursie cu copiii prin țară, căci indiferent câte locuri frumoase din lumea aceasta vedem împreună ca familie, ne dorim ca ei să-și cunoască în primul rând țara - cu bune și rele. Și da, poate că venind direct de pe Coasta de Azur pe malurile Cernei și Dunării nu a fost o trecere prea simplă pentru grupul nostru, dar putem discerne cu siguranță între România frumoasă, reală și România lui „Ce-ar fi dacă...”, România dorințelor noastre...

De la București la Craiova, la Cetate Port Cultural și apoi la Drobeta Turnu Severin, Băile Herculane, Cazanele Dunării și înapoi la București prin satele din Câmpia Română te izbesc niște contraste evidente, care par să se adâncească de la an la an.

1. Avem peisaje care îți taie respirația lângă gunoaie ori clădiri industriale (comuniste) părăsite ...

2. Avem gazon și flori cu nemiluita lângă clădiri de patrimoniu care plâng sau stau să cadă. Puțini primari/politicieni își asumă proiecte pe termen lung.

3. Avem Băile Herculane, o stațiune cu potențial extraordinar văndută pe bucăți în care nu s-a mai investit din comunism și în care noii proprietari se judecă de ani de zile, iar turismul e o umbră a ceea ce era odinioară. Și ca această stațiune sunt și altele.

4. Avem vase de croazieră pe Dunăre, dar nu vreți să știți printre câte PET-uri trebuie să navigheze... sau cum sunt descurajați micii intreprinzători în turismul pe Dunăre de autoritățile din Orșova.

5. Avem sate cu arhitectură tradițională ce pier măcelărite vizual de noi clădiri imense cu turnulețe. Avem biserici mici, frumoase, pline ochi de Înviere, lângă biserici-gigant, mai mari decât blocurile din zonă, apariții ciudate în peisajul dominat de oameni cu mari nevoi.

6. Avem cioturi de autostradă și privindu-le mă întreb cum ar fi fost să nu fac București-Craiova în 5 ore. Și mă mai gândesc nu numai că tata, care face 82 de ani, nu va vedea lanțuri de autostrăzi în România cu ochii lui, dar probabil nici eu în viața asta...

7. Avem șansa să prosperăm economic ca țară prin turism și agricultură, dar pentru asta e nevoie de viziune, educație, finanțare/accesare de fonduri europene și angajament politic pe termen lung. 

Și totul pleacă de la leadershipul de țară, de la modul în care funcționează azi „sistemul”. Și e păcat, căci România lui „Ce-ar fi dacă...” nu e o himeră - încă mai cred că o putem construi, dar e nevoie de un mare tăvălug pentru această reînnoire.

Nu pun poze și nici nu mă aștept să fiți de acord cu mine în toate punctele de mai sus, dar e ok.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Prin urmare avem, dar n-avem. Eu cred ca de fapt n-avem nimic. Iar aici nu este vorba numai de "leadership" pe romaneste sau conducere pe englezeste, ci si de clasicul omul sfiinteste locul. Sunt cativa, foarte putini care fac ceva, dar in general vrem sa primim inainte sa dam, sa inceapa celalalt si incep si eu, sa se schimbe celalalt si atunci ma schimb si eu, sa ma respecte intai pe mine si il respect si eu atunci. Exista un principiu: binele creeaza bine, dar trebuie cineva sa inceapa. Dezinteresant, fara sa se bata cu pumnii in piept, ci modest si cu intentii bune. Avem asa ceva in aceasta tara?!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult