Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Am vrut să văd dacă s-a schimbat ceva după Colectiv și timp de o săptămână am făcut un experiment. Ce am înțeles la capătul lui

Câteodată obosesc. Iar atunci nu mai găsesc în mine nici măcar resorturile să mă întristez, să mă enervez sau să mă revolt. Un soi de depresie mioritică.

De data asta, sentimentul mioritic al ființei m-a cuprins de duminica trecut. Mi-a scris Florin Negruțiu să mă întrebe dacă nu aș vrea să scriu despre ce s-a întâmplat în anul care a trecut. Am aterizat la București, la fel ca fix în urmă cu an. Colectiv m-a prins prin aeroporturi. M-am oprit în drumul spre casă să aprind o lumânare. 

Pe lângă miile de luminițe aprinse, trona banner-ul cu ”nimic nu s-a schimbat”. Gol în stomac și atât. Aș fi vrut să găsesc în mine puterea de a urla tare: Băăăăi, nu e așa! Voi nu vedeți? Chiar nu vedeți? Știm mai multe, suntem mai mulți, simplul fapt că există luminițele astea după un an, e ceva. Nu aș fi putut însă să scriu un text despre cum niște luminițe sunt mai mult decât nimic. Am făcut un experiment. Timp de o săptămână, m-am uitat în jur să văd ce s-a schimbat.

Luni. Grevă în sistemul sanitar. Reușesc să cad și să îmi rănesc mâna stângă. Merg la Spitalul de Ortopedie Foișor. Intru în curte. Liniște și întuneric. Paznicii (de la o firmă privată), își mâncau cuminți ciorba în gheretă. La urgențe, doamna de la recepție îmi ia buletinul. Vine doctorul de gardă. Trebuie să fac o radiografie. Nu e ruptă, dar trebuie să stau două săptămâni cu mâna imobilizată. Haideți să v-o prindă. Un domn amabil îmi atârnă mâna de gât cu o fașă. Nu avem altceva, mergeți la farmacie și luați o fașă elastică. Accept cuminte situația, amintindu-mi de câți bani s-au pierdut în sistemul sanitar prin achiziții din care unii s-au îmbogățit. Sau că acum două săptămâni înjuram în fața calculatorului, plătind contribuțiile obligatorii la sănătate. Ce să și faci?!

Primăria Generală taie 1 miliard de lei de la mașinile, echipamentele și mijloacele de transport de la ”protecție civilă și protecția împotriva incendiilor” (pompierilor li se taie din buget până și 60.000 lei alocați pentru câini salvatori).

Marți. Parlamentul intervine salvator întru rezolvarea grevei din sistemul sanitar. Și dă cu măriri salariale în sistemul bugetar, elegant, înainte de alegeri. Și ce dacă există o lege a responsabilității fiscal-bugetare care interzice acest lucru? Între noi fie vorba, această lege, ca și legea finanțelor publice, au fost încălcate și s-au făcut derogări de la ele de atât de multe ori, încât mă întreb de ce naiba nu ne asumăm că nu le putem respecta; tot între noi fie vorba, cele două legi au fost încălcate de toate guvernările de până acum. Nu mai găsesc puterea de a mă enerva că legea e iar încălcată. Îmi trece prin minte gândul că aș putea face o grevă fiscală, dar știu că, spre deosebire de parlamentari, eu știu ce aia responsabilitate și că responsabilitatea mea chiar ține de foame unora. Ce să și faci?!

Miercuri. Primăria Generală a Municipiului București face rectificare bugetară. Printre altele, se dau 1.2 miliarde în plus pentru proiectele culturale ale Teatrului de Comedie (cum ar fi Festivalul de Dramaturgie Rodica Popescu Bitănescu). Se taie 1 miliard de lei de la mașinile, echipamentele și mijloacele de transport de la ”protecție civilă și protecția împotriva incendiilor” (pompierilor li se taie din buget până și 60.000 lei alocați pentru câini salvatori). Tot în ședința aceea se dau bani înapoi la MDRAP – 331.852.61 lei, cheltuiți pentru Spitalul Foișor. Spitalul primise bani europeni pentru reabilitarea, modernizarea și echiparea ambulatoriului, dar PMB nu a reușit să finalizeze proiectul la timp. Îmi amintesc că am consumat deja această enervare, încă de acum câțiva ani, când am scris despre asta. Ce să și faci?!

Joi. La Senat, doi senatori, Titus Corlățean și Ovidiu Donțu, depun un proiect de lege pentru desfășurarea unui referendum privind revizuirea Constituției. Informația apare pe surse, lumea se inflamează că astfel se dorește organizarea referendumului pentru schimbarea definiției familiei, așa cum este prevăzut în inițiativa celor de la Coaliția pentru familie. Într-o perioadă în care mulți politicieni pare că au devenit fani ai divide et impera, asmuțind categorii sociale împotriva altora, îndemnând la ura față de celălalt care este diferit de noi, inițiativa părea că va turna gaz pe foc. Dar, ce bine, domnul Dragnea intervine salvator și ne spune că PSD nu susține inițiativa. La o lectură mai atentă a proiectului de lege și a documentelor din spatele lui, nu apare nicio referire la inițiativa celor de la Coaliția pentru Familie. Perdea de fum, iresponsabilitate, nu ai cum afla. Ce să și faci?

Vineri. Cardul de sănătate nu merge. Iar. Nu înțeleg nici de ce mai este o știre. În curând, știrile vor fi despre zilele în care merge. Acest lucru se întâmplă atât de des, încât am impresia că ne și place să urmărim această saga. Sistemul a costat aproape 20 milioane de euro și a fost făcut de Siveco. Teamnet e acum în negocieri cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și va primi un bonus de aproape 5 milioane de euro pentru mentenanța sistemului. Deși a intrat în vigoare la jumătatea lui 2015, aflăm de la purtătorul de cuvânt că sistemul cardului de sănătate nu merge și pentru că „avem o serie de echipamente defecte, uzate fizic şi moral şi care trebuie înlocuite”. Îmi aduc aminte de poveștile cu echipamentele noi, nedesfăcute, care zac prin spitale pentru că nu are cine le opera. Sau de barocamera de la Floreasca. Ce să și faci?

Sâmbătă. Un accident în lanț pe autostrada Soarelui duce la patru morți și zeci de răniți. Uniii șoferi aveau vitează prea mare, alții prea mică, mulți nu țineau distanța regulamentară, totul pe timp de ceață. Sună cumva familiar? Cel mai trist mi se pare că probabil și cei care mergeau regulamentar au avut de suferit. Povestea unei țări cu multe viteze, multe inadaptate. Ce să și faci?

Duminică. Ministrul Muncii povestește, la În fața ta, că o firmă, adică Teamnet, nu a cedat codul sursă pentru sistemul IT care gestionează datele privind toți salariații din sistemul privat (REVISAL). Deși sistemul a fost făcut din bani publici, deși există o decizie a Curții de Conturi pe această temă, deși au trecut niște ani de când acest lucru trebuia să se întâmple. Ce să și faci?

Îți recomandăm

M-am oprit din a căuta mai mult de niște luminițe pentru a mă convinge că anul ăsta nu a trecut în zadar. Oricât aș săpa, tot din jurul meu îmi spune că luminițele acelea sunt tot ce avem în plus, tot ce s-a schimbat. Știm mai bine decât acum un an câtă mizerie e în jurul nostru, cât de mult se fură, cât de bolnavi suntem, cât de fragil e sistemul care ar trebui să ne asigure dreptul la viață. Și în fața acestui amalgam de rău, cum faci să le explici celor din jurul tău că e de bine? Că întâi trebuie să curățăm rana de puroiul adunat în acești ani, să o dezinfectăm și că trebuie să avem răbdarea de a o lăsă să se vindece? Că rana nu s-a vindecat atunci când nu mai doare și începe să te mănânce, că nu trebuie să zgândări cojița aia, căci e posibil să rămâi cu cicatrice pe viață?

Deci, dragă Florin Negruțiu, îți răspund după o săptămână (o nimica toată la scara istoriei & să știi că nu e vina mea că în România se întâmplă catastrofe cu viteza fulgerului). S-a schimbat ceva în România, dar acum, că buba nu mai doare, se pare că nu mai avem răbdarea să o lăsăm să se vindece. Ne trebuie repede, ne trebuie acum, vrem ca până în 30 de ani să fim și bogați, și faimoși, și puternici. Afacerile noastre trebuie să își recupereze investiția în primul an de la deschidere, nu contează că în lumea normală acest lucru cere timp. În fața normalității care cere răbdare suntem ca pacientul disperat pus în fața unui doctor care refuză șpaga: ne panicăm, înseamnă în mintea noastră incurabil, înseamnă în mintea noastră că nu vrea să ne ia banii pentru că ne trebuie pentru coșciug.

Și oricum, și în toată povestea asta cu „nimic nu s-a schimbat” este ceva teribil de enervant, din categoria lui ”eu aș face, dar sunt înconjurat de proști și atunci nu mai fac nici eu”. Pe bune, această țară nu suferă nici de prostie, nici de hipnoză în masă. Câți dintre noi au avut răbdarea de a explica bunicului sau vânzătoarei de la colțul străzii că, oricât de hipsteresc ar suna, transparența, bunul simț și responsabilitatea chiar țin de foame?

Aș vrea însă ca după acest an să găsim în noi capacitatea de a depăși sentimentul mioritic al ființei – aș vrea ca baciul moldovean să se ducă să îi confrunte pe ăl ungurean și pe ăl vrâncean sau măcar să nu se gândească doar la variante de a o minți pe bătrâna lui măicuță că totul e ok. Pe bune, nu e ok.

Și oricum, și în toată povestea asta cu „nimic nu s-a schimbat” este ceva teribil de enervant, din categoria lui ”eu aș face, dar sunt înconjurat de proști și atunci nu mai fac nici eu”. Pe bune, această țară nu suferă nici de prostie, nici de hipnoză în masă. Câți dintre noi au avut răbdarea de a explica bunicului sau vânzătoarei de la colțul străzii că, oricât de hipsteresc ar suna, transparența, bunul simț și responsabilitatea chiar țin de foame? E ușor să îi luăm de proști pe cei din jurul nostru, gândindu-ne că e ok în bula noastră în care, pentru că nu ai grija zilei de mâine, îți permiți să te gândești la impactul macro-economic al pomenilor electorale. Dar de miorița asta, miorița nerăbdătoare și ușor isterică, gata de urlet și nu de construcția aia răbdătoare, mie îmi e cel mai frică. Pentru că miorița asta e prima care va pleca aiurea pe câmpiile altor țări și îi va șpăgui pe cei lăsați în urmă cu panettone sau euro pentru a-și atenua vinovăția de a nu a fi avut răbdare.

Ce să și faci? Uite o idee: fă ceva cu tot ce a ieșit la lumină în anul ăsta. Spune mai departe. Fără isterie. Fără înflorituri. Fără eroi. Cu răbdare. Om cu om. Din păcate, motive de dezamăgire or să tot fie. Momente în care o să ne vină să fugim unde vedem cu ochii, la fel. E nasol și înfricoșător. E confuzant să vezi oameni corupți povestind despre moralitate și având și dreptate, pe alocuri. La fel de confuzant să vezi oameni de bun simț prefăcându-se că nu văd că stau lângă personaje cel puțin dubioase și având și pretenția că realitatea nu e de fapt realitate, ci depinde de cum o definești.

Țara asta e exact ca mașinile de pe puținii kilometri de autostradă pe care îi avem, gonind sau mergând mult prea încet prin ceață: se îndreaptă, mioritic, către un final deja scris. Dar poate, dacă și nu mai dacă, mai mulți oameni sunt mai responsabili cu felul în care conduc, poate, poate, reușim să ajungem nevătămați la destinație. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • si viata trece ... "se îndreaptă, mioritic, către un final deja scris" ... si in prima luna de pensie o sa postati ac probleme ... si urmasii dumneavostra ... si urmasii urmasilor, urmasilor .... aceleasi probleme. de ce ? peste cate generatii moare speranta ? ajuta sa tii cu stanga sau dreapta si sa fii nemultumit o viata ? eu cred ca asta este adevaratul vot dat cu sinceritate, tu vietii tale !
    • Like 0
  • De fapt s-a schimbat ceva. Am conștientizat cât de bolnavi suntem și mai important, am început să discutăm despre asta.
    Faptul că există acest site este un pas înainte, este o bază, dar mai departe trebuie să construim pe acest fundament.

    Și dacă tot vorbim de construit să vă spun concret ce fac eu:

    1. M-am apucat să procesez datele publice de pe data.gov.ro pentru a le integra și a extrage informații utile. Am început cu contractele din SEAP din perioada 2007- 2015. Iată valoarea totală (rotunjită) a contractelor câtorva firme:
    - NEROTHERM (firmă de construcții) - 12.7 miliarde de lei
    - MEDIPLUS EXIM (farma ) - 6.9 miliarde le lei
    - FARMEXPERT ( farma ) - 6.3 miliarde de lei
    - ROMSTRADE ( construcții ) - 3.8 miliarde de lei
    - KPMG AUDIT - 2 miliarde de lei

    Sunt 76 de firme, fiecare cu contracte cumulate de peste 1 miliard de lei.
    Sunt 886 de firme, fiecare cu contracte cumulate de peste 100 de milioane de lei.
    O grămadă de bani și cam puține firme.


    2. Am construit un prototip de platformă pentru dezbateri publice. Poate fi accesată la adresa panouldebord.ro .
    Aceasta este structura sub forma unui arbore decizional, ca o ierarhie de probleme și soluții ce pot fi votate.
    Pentru ca o dezbatere publică sa funcționeze, este vital ca problemele importante să fie tot timpul în atenție și să discutăm în termeni de probleme și soluții. Nu este suficient doar să comentăm la niște articole și apoi să trecem mai departe, trebuie să insistăm pe o problemă până când găsim soluția și apoi s-o implementăm. Despre filosofia din spatele acestui concept puteți citi mai multe pe site: panouldebord.ro ( atenție se încarcă greu )

    Ce vreau să fac mai departe:

    Vreau să fac un ONG care pe termen scurt să se ocupe cu următoarele:

    1. Să integreze și sa sintetizeze datele de pe data.gov.ro pentru a extrage informații utile și a le da presei.
    2. Să promoveze dezbaterea publică, atât prin intermediul site-ului panouldebord.ro cât și prin alte mijloace.
    3. Să susțină o campanie anti-furat. Este absolut vital să înțelegem în țara asta că "dacă furi îți faci ție un rău".

    Voi ce idei aveți ?
    • Like 4
  • Tibi_R check icon
    Eu nu cred ca s-au schimbat oamenii. Ce vedem noi la marsul Colectiv sau la protestele din ultimii ani sunt tot aceiasi oameni. Acel 5-10 % din populatie ii activa civic si se manifesta. In rest ii o masa mare de oameni care gandesc la fel, voteaza la fel de prost, sau sunt indiferenti. Asta e adevarul. Faceti un exercitiu si iesit din cercul apropiat de prieteni, si povestiti cu unchi, cunostiinte si va veti convinge ca ei gandesc la fel de prost. Nu sunt ca voi care ganditi corect.
    Poate ma vor contrazice alegerile parlamentare. Cele local doar mi-au intarit convingerea, din pacate.
    De vreo 3 ani tot am purtat discutii cu toti apropiatii, familie, colegi si incercam sa ii conving sa gandeasca corect, sa boicoteze coruptii si sa fi activi civic. Dar in afara de un coleg, nu am reusit sa conving pe mai nimeni. Oamenii au ramas la fel. Timpul trece si devin tot mai convins ca ii naiv sa ramai in Romania..Poate mai bine le explici familiei de ce pleci, te duci in Vest si le trimiti Panettone de sarbatori..
    • Like 1
  • Laura check icon
    Concluzia este ca, pentru a progresa, avem nevoie sa gandim colectiv ! Adica sa ne gandim preventiv in trafic, sa actionam cu precautie si cu mai multa constiinta colectiva ! Tocmai impotriva gandirii colective actioneaza toate scandalurile de opinie publica: cu cat mai separati, cu atat mai saraci si mai usor de dominat, chiar invadat. Am fost in Bucuresti ieri si m-am speriat de viteza cu care se conduce in oras, de "cocina" de masini de pe toate trotoarele. Gandirea colectiva si respectul fata de spatiul public lipsesc atat de mult ! Si atatea bannere cu partide politice la toate intersectiile, cand ma gandesc ca sunt platite din bugetul de stat nici nu vreau sa le mai vad. Asadar, cer organizatiilor din societatea civila si noilor partide politice sa ne asculte cererile, si sa ne propuna un program de guvernare care ne poate uni colectiv, cu niscai reforme radicale care sa ne impresioneze !
    • Like 1
    • @ Laura
      Am vrut să-ți dau like, apoi am citit ultimul pasaj. Pai dacă în continuare "cerem" să "ni se asculte cererile" și să "ni se propună un program" care "ne poate uni" și "impresiona", chiar că nu s-a schimbat nimic!

      Răspunsul este activisimul, să faci ce trebuie acolo unde ești. Da e greu, înseamnă să treci peste bula ta de confort, dar nu există altă cale. N-o să vină nimeni din afară să-ti dea ce ai tu nevoie, trebuie să-ți iei. Și nu mă refer să-ți iei așa cum și-au "luat" hoții de până acum, ci să-ti iei puterea înapoi, intră într-un ong, intră într-un partid, ieși la proteste, comunică atunci când te deranjează ceva..
      • Like 3
    • @ Adrian Ionescu
      Laura check icon
      Aceste "cerseli" de programe, chestii impresionante din partea noilor participanti la alegeri este un minim pe care il pot face, si va rog sa ma credeti ca am adresat o cerere explicita si prin email catre candidati. A avea cereri clare, exigente din partea clasei politice este un prim pas de selectie pe care noi votantii il putem face. Si ma refer la cersitul unor idei si programe pertinente,nu la intins mana ca niate cersetori ambulanti: mai datin-ne putin la salariu. Mai bine sarac lipit pamantului decat jignit cu asa mariri in ultimul moment, de parca profesorii si medicii sunt ultimii pe lista.
      • Like 1
    • @ Laura
      "A avea cereri clare, exigente din partea clasei politice este un prim pas de selectie pe care noi votantii il putem face" - și cât timp credeți că putem continua așa ? Dacă tot ceri și nu primești ce faci ? A face același lucru și a aștepta rezultate diferite este nebunie. De unde să apară politicienii care să ne ofere ce ne dorim ? Răspuns: "Întotdeauna m-am întrebat de ce nimeni nu face ceva în legătură cu asta, apoi mi-am dat seama, eu sunt cineva!"
      ===========================================================
      "Mai bine sarac lipit pamantului decat jignit cu asa mariri in ultimul momen" - dar de ce să considerăm că doar astea sunt opțiunile ?
      • Like 2
    • @ Adrian Ionescu
      Prea puține persoane au un model de gândire și o percepție a lucrurilor aidoma celor pe care le-ai descris în commenturi. Prea puțini sunt conștienți de faptul că am fost furați de 26 de ani. Am fost furați de putere și în schimb ne-a fost dată o zonă de confort, o zonă din care ne este frică să mai ieșim. Cea mai mare crimă pe care actualul sistem a prescris-o și o prescrie cu un ritm considerabil poporului este iluzia sfâșietoare că în permanență va fi cineva care va veni și ne va rezolva problemele. Așteptarea ne-a călăuzit exact unde suntem acum. Cheers!
      • Like 0
    • @ Daniel Pîslariu
      Eu cred că sunt suficienți care pot înțelege. Partea grea este să treci peste frică, peste confort, peste sentimentul de imposibil și să pui umărul să construiești ceva. Mi-am dat seama că viața mea = valorile mele, ori într-o societate în care vezi că adevărul, cinstea, onoarea sunt demonizate și călcate în picioare practic nu trăiești, ci mori câte puțin în fiecare zi. Prin urmare, singura modalitate să trăiesc este să încerc să schimb ceva și să construiesc o alternativa. Întrebarea pe care fiecare trebuie să și-o pună este: "Ce pot eu să fac?"
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult