Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ana Silvestru a plecat exact când trebuia din România, țara în care tinerii asemeni ei nu-și mai permit să viseze

După o excelentă Călătorie de iarnă schubertiană, realizată în 2015 în compania tenorului Henter Tamas Bertalan, pianista Ana Silvestru revine cu un solo notabil: Dreams of a pianist (Requiem Records, Dux Polonia, 2016). Apărut în condiții grafice excepționale, cel mai recent compact-disc al tinerei pianiste românce stabilite în Elveția cuprinde un program încântător pentru orice meloman: Franz Liszt – Variațiuni pe tema Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen de J.S.Bach; Vladimir Scolnic – Keyboards Games & Simply Irresistible Dreams of a Pianist și Modest Mussorgsky – Tablouri dintr-o expoziție. 

Ana Silvestru, Foto: Nicolas Hudak

Ce șanse are un tînăr pianist român să înregistreze muzica viselor sale în România? Niciuna! În condițiile unei piețe de disc clasic cvasi-inexistente și a unei vieți muzicale anemice, fără stagiuni de concerte pentru tineri interpreți, din care doar Festivalul și Concursul Enescu ne mai readuc trecător la viață, meritul Anei Silvestru e cu atât mai mare. Mai întâi, pentru că a plecat din România, țara în care pianiștii nu-și mai permit să viseze, exact când trebuia. Și apoi, pentru că dincolo de calitățile muzicale și mult optimism, tânăra muziciană știe să-și gestioneze cu înțelepciune și fermitate viitoarea carieră, una cu siguranță deloc ușoară, în aglomerația mondială de talente.

Ana Silvestru, absolventă a clasei de pian Viniciu Moroianu de la Universitatea Națională de Muzică din București, solistă de concert după un master cu Konstantin Șerbakov la Universitatea din Zurich și după stagii de pregătire cu Dmitri Bașkirov și Lazar Berman, știe foarte bine ce are de făcut, chiar dacă nu e deloc ușor: studiu, mult studiu, multă muzică de cameră, multe concerte, o teză de doctorat în pregătire despre liedurile lui Modest Mussorgsky și o minuție de orfevrărie pentru orice detaliu legat de muzica ei, așa cum se întâmplă și cu Visele unui pianist. Deloc întâmplător, Ana Silvestru este și producătoare a acestui compact-disc, alături de Darius Przybylski executive producer și editor al labelului polonez Dux. Și asta se vede în prezentarea grafică de excepție a discului, la a cărui imagine de carură onirică sofisticată și sumbră au participat designerul David Löwe si fotograful Nicolas Hudak.

Dincolo de imagine, conținutul sonor al discului e superb: Variațiunile lisztiene pe tema Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen de J.S.Bach sunt interpretate „dantesc”, exact cum o cere spiritul acestei partituri, a cărei temă provine din cantata bachiană omonimă, regăsită și în Crucifixus din Marea Missă în si minor. Ana Silvestru susține admirabil progresia ideatică a lucrării scrise de Liszt, într-un moment de cumpănă al vieții sale, moartea fiicei sale Blandine Olivier în septembrie 1862. (Nu întâmplător, compact-discul e dedicat de Ana Silvestru memoriei unei prietene, dispărută prematur). Motivul sever al temei principale se dezvoltă depresiv într-o passacalie cu dezvoltări cromatice - frică, disperare, angoasă – din care pianista obține cu forță și chiar vehemență efectul maxim, pentru a conchide, cu tușe triumfaliste, finalul proiectat în aura unei emoționante consolări. Was Gott tut, das ist wohlgetan, Domnul a dat, Domnul a luat, parafrază luterană la Cartea lui Iov, așa cum chiar Variațiunile lisztiene sunt o parafrază a muzicii lui Bach, pe care Ana Silvestru o cântă emoționant în debutul acestui disc.

Keyboard Games și Simply Irresistible Dreams of a Pianists, următoarele lucrări de pe albumul înregistrat la Requiem Records sunt scrise de compozitorul israelian de origine română Vladimir Scolnic, discipol al lui Anatol Vieru, născut la Kiev în 1947.

Jocurile pentru claviatură sunt chiar ce le spune numele: jocul e chiar principiu componistic în această miniatură de nici două minute, pe care Ana Silvestru o interpretează cu încântător apetit ludic. Trilurile evocatoare de hîrjoană necesită o excelentă tehnică, pe care pianista o valorifică fără urmă de efort, pentru a construi virtuoz descendențe cromatice, generatoare de nestatornice geometrii spațiale, până la climaxul acordului final.

Visurile pur și simplu irezistibile ale unui pianist, care parafrazează și titlul albumului, este o lucrare proaspătă și surprinzătoare, căreia interpreta îi potențează un caracter inedit printr-o pianistică dinamică, ajutată de tehnicile moderne la care Scolnic face apel: pianul preparat sună a clavecin/orologiu/și mașină a timpului - dacă un astfel de vehicul, utopie mecanică a visului, ar scoate vreun sunet. Toate aceste subterfugii moderne creează din plin caracterul oniric; pianista visează concomitent cu cel care ascultă, iar surprinzătorul citat chopinian de caracter valsant de final întărește senzația ireală: da, suntem de-a dreptul într-o succesiune de vise, pe care Ana Silvestru ni le povestește și nouă. Și chiar dacă știm cît de greu e să vorbești despre vise, ea o face pur și simplu irezistibil!

Tablouri dintr-o expoziție de Modest Mussorgski, lucrarea de greutate a compact-discului, este o versiune modernă, într-o interpretare cerebrală și luminoasă, cu momente surpinzătoare, într-un tempo dinamic și modern, fără nimic artificial sau căutat. O versiune frumoasă prin firesc, cu un cânt pianistic expansiv, cu valențe delicate și subtile, dar și cu nebănuită forță acolo unde partitura o cere riguros.

Cei care au ascultat Tablourile dintr-o expoziție, atât în celebra variantă orchestrată de Ravel, cât și în cea originală, pentru pian, a lui Mussorgski, au observat fără îndoială decalajul între desenele reale din expoziție și viziunea vernisajului auditiv pe care îl propune compozitorul. Modest Mussorgsky descrie practic - dincolo de lucrările colecției pictorului și arhitectului rus Victor Hartmann care l-au inspirat în expoziția de la Sankt-Petersburg din 1874 – tablouri corespunzătoare propriei imaginații, a arhetipurilor și fixațiilor personale: scene populare rusești, universul copilăriei, fantasme onirice, obsesia morții sau devoțiunea pentru grandoarea epică a vechiului suflet rus. Un vernisaj extrem de ofertant, așa explicându-se și numărul enorm de aranjamente orchestrale sau pentru alte ansambluri și instrumente, dincolo de versiunea lui Ravel, dintre care cele mai cunsocute apațin lui Leopold Stokowski, Vladimir Ashkenasy, Emil Naumov, Leonard Slatkin, Vaclav Smetacek, Jukka-Pekka Saraste, Vladimir Horowitz, Andres Segovia, Cameron Carpenter și chiar Emerson, Lake & Palmer, Isao Tomita, Tangerine Dream sau Duke Ellington.

O bijuterie muzicală și imaginativă, dar care are și multe capcane și obstacole ascunse, pe parcursul descrierilor celor zece tablouri unite prin tema „in modo russico” a promenadei care-l descrie chiar pe compozitor, pericole pe care Ana Silvestru le traversează con brio. În interpetarea Tablourilor dintr-o expoziție pianista exploatează cu succes toate resursele sonore ale claviaturii, surmontând toate dificultățile de sens, frazare sau tehnice ale partiturii. În concluzie, un disc de cumpărat și ascultat. (Nu știu încă de unde ar putea fi procurat, în mod normal din rețelele Cărturești sau Humanitas, dar distribuția de muzică clasică în România e încă un domeniu cu multe necunsocute.

Sumar

Dreams of a pianist Ana Silvestru

Franz Liszt - Variaţiuni după „Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen“ de Bach

Vladimir Scolnic – Keyboard Games

Vladimir Scolnic – Simply irresistable dreams of a Pianist;

Modest Musorgsky – Tablouri dintr-o expoziţie

Ana Silvestru, pian

Un album Requiem Records, Dux Poland, Dux 1280

Dreams of a pianist va fi lansat în România marți, 23 august, de la ora 19.00, cu ocazia recitalului susținut de Ana Silvestru la Institutul Maghiar din București, str. Gina Patrichi nr.8 (fostă Orlando)

În program

Ludwig van Beethoven - Sonata No.28 în La Major op.101 si Sonata No.23 în fa minor op 57 ”Appassionata”

Franz Liszt - Nuages gris și La lugubre gondola

Maurice Ravel - Mormîntul lui Couperin

Invitat special: Andrei Kivu, violoncel

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Într-o lume de acrituri, nu văd de ce m-aș jena a fi și eu astfel... / De ieri pînă azi mi-am dat mai pe larg cu părerea despre articol, pe fila-mi Fb. / Legat de eforturile de prin Europa ale artistei, mi-a venit în minte un banc. Unde Ițic povestea cum a făcut avere. Găsise un măr rostogolit dintr-un coș, care scăpase întreg. L-a lustruit și apoi vîndut la piață. Cu ban rezultata cumpărat două mere. dintr-o piață mărginaș, pe care le-a lustruit și vîndut la 'market' de oameni înstăriți. // Pentru ca, în momentul în care avea patru mere lucioase la comercializat, să audă că i-a lăsat unchiul X o avere de milioane. // Altminteri, pînă și la gazetari cu pretenții de finețe - ca ai Republicii - nu dă bine o prezentare nepărtinitoare... probabil ar pica prost reclamei mascate care-i articolul.
    • Like 0
  • Silpres check icon
    Discul se găsește la adresa http://requiem-records.com/pl/albumy/c/9/133,0. Nu știu dacă expediază și-n România, iar de descărcat n-am găsit nici un site. Se pare că, spre deosebire de rock și jazz (care nu doar că au albume la descărcat, ci chiar și concerte transmise live în Internet - pe bani, dar nu mai cauți loc de parcare...), muzica clasică e mai refractară la tehnologiile moderne de distribuție. Însă o puteți întreba direct unde se găsește discul pentru că îl lansează și la București, în 23 august 2016: http://www.bukarest.balassiintezet.hu/ro/recital-de-pian-ana-silvestru/
    • Like 0
  • check icon
    „Ana Silvestru a plecat exact când trebuia din România, țara în care tinerii asemeni ei nu-și mai permit să viseze...” // Vă supărați pe mine dacă vă consider nițel pungași, dacă ne veniți pe la nas cu așa formulări? // De curiozitate (și cunoscînd dinainte reacția dumneavoastră), îmi puteți explicați și mie cîte ceva despre visele omului (în sensul din articol)? Cum arată ele, ce se întîmplă cu ele în timp... // Oare cum o arăta cititorul care se înnebunește după așa idee, că careva nu i-a dat dreptul a visa? (sic!)
    • Like 0
    • @
      check icon
      Aici gresesti, Mircea. Foarte bine.ca.a plecat. Nu stim ce se intampla in spatele unui concert de muzica clasica. Am norocul sa am o oarecare atingere asupra culiselor (deocamdata la nivel gimnazial-de aprox 6 ani) si nu e deloc usor. La nivel superior un tanar precum Ana nu ar fi avt nicio sansa aici. Cel mult si-ar fi gasit un post de profesor de pian , intr-o scoala chinuita de ambitii ale unor colegi mai vechi si (de multe ori descentrati) sau a lipsei fondurilor pentru organizarea unui concerc cu copiii. Salriu de mizerie si grija ca maine vine un semidoct de la "inspectorat" sa le spuna ca se desfiinteaza scoala ca nu mai au bani sa intretina o activitate aflata in moarte clinica (asa a decis el-caruia pana si manelele i se par muzica de camera ). Visul unui om este intotdeauna sa faca ceea ce-i place fara constrangeri. Iar banul este de departe una dintre cele mai negre limitari. Crezi ca poti crea, interpreta magistral, cand stii ca maine vine "intretinerea" si nu ti-au intrat in cont banii pentru plata ei?
      Noroc ca mai sunt tari in care activitatea culturala este sustinuta (atat de stat cat si de cetatenii lor).
      • Like 0
    • @
      check icon
      Am impresia că nu răspunzi, de fapt, ziselor mele. E vorba de jonglatul cu ideea de vise. / Întîmplător, fata o fi descendentă a unui dirijor cu același nume de familie? Asta apropo de-a te duce din senin în Elveția (bănui că a dormit prin gări, acolo) și a izbîndi.
      • Like 0
    • @
      check icon
      Sincer nu stiu; Poate fi fiica lui Valentin Silvestru ( si/sau a Brandusei Zaita Silvestru) dar nu am idee. Insa stiu din surse sigure ( eu insumi :-) ) ca arta fara sacrificii nu se face; Cineva ( acum 20 de ani) imi spunea ca "muzica nu-i pentru saraci" si, uitandu-ma prin jur i-am dat dreptate; Si- uitandu-ma azi- arta fara sacrificii si fara a gasi un mediu propice dezvoltarii nu se dezvolta; Poate intr-adevar visul ei este sa realizeze ceva prin pian; Si uite ca ( sprijinita sau nu) realizeaza ceva; Sunt mai laudabile progeniturile lui Nastase, Dragnea, Basescu...?
      Si nu cred ca s-a dus din senin in Elvetia; Mai citeste o data cu cine si cum a studiat;
      Anul asta, la Milano, am aflat din gura unui iesean / elev al unui maestru italian ( habar n-am daca e super-cotat sau nu- mie mi s-a parut doar un cocosat chinuit de boala si ros de interese meschine) cum "se joaca" in lumea artelor clasice, recte pian clasic: Tipul a plecat din Iasi- de cum a terminat 12 clase- direct la Milano- capatand un log gratuit la studii, dar ttrebuind sa-si plateasca intretinerea; Mai are 2 ani, lucreaza "voluntar" la fundatia "maestrului" si se intretine dintr-o jumatate de norma la un restaurant unde face "de toate"; Are o camera la camin ( contra "voluntariatului" ) pe care o plateste 300 de euro pe luna si de restul...mananca si, uneori se imbraca;
      A plecat din Iasi pentru ca nu avea nicio speranta; La Milano va sta doar pana ce-si va da licenta, si apoi se va muta unde va gasi un post de suplinitor, urmand ca, in timp, sa poata sa-si ia un post de profesor; Insa "acolo" si nu "in tara"; Ghici de ce?
      Si- uite- un vis...
      • Like 0
    • @
      Huhu Rez Huhu Rez check icon
      Daca este important cine sunt parintii acestei pianiste puteti sa-i urmariti contul de Facebook.
      Este fiica unui cunoscut realizator de televiziune, emisiunea Viata Spirituala de la TVR, si al unei cunscute traducatoare.
      • Like 0


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult