Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Antreprenor din Cluj: „Aproape tot ce face Guvernul e resimțit în mediul de afaceri și apar probleme. Cel mai mare ajutor pe care ni-l poate da e să lase lucrurile stabile”

„Cea mai mare problemă în economie e că sunt unii care doresc să facă altceva decât afaceri. Sunt puși pe țepe, sunt și acum destule țepe spectaculoase, în diferite domenii. În construcții sunt enorm de multe, știm de antreprenori generali care au pornit activitatea și nu plătesc furnizorilor. Din păcate în ultimul an s-a intensificat acest lucru. În multe domenii prietenii mei se plâng că sunt probleme. Se livrează servicii sau produse și nu se întorc banii sau nu se respectă contractele”. Vasile Vita vorbește molcom, cu accent de ardelean. Este fondator şi director general al distribuitorului de produse şi accesorii electronice Vitacom Electronics din Cluj-Napoca, cu afaceri de aproape 10 milioane de euro anul trecut.

Afacerea pe care o conduce acum a pornit-o în anii '90. Terminase Electronica și a început să aducă „de afară” piese de schimb pentru televizoare. S-a împrumutat, și-a luat o mașină la mâna a doua și a plecat singur prin țară, ca să vândă ce aducea cu portbagajul. 

„În primii cinci ani am scos din firmă bani ca și cum trăiam dintr-un salariu. Cererea era mai mare decât aveam eu forța financiară”, își amintește Vasile Vita. 

Acum 15 ani, la sugestia unor parteneri de afaceri din Olanda, a decis să înceapă să producă sub brandul Vitacom în fabrici din China. 

Despre cum muncitorii chinezi care produc piesele sub brandul Vitacom lucrează „ca niște roboți”, câte 10-12 ore pe zi, despre concurența neloială din partea altor state din UE, de unde ajung în România produse cu prețuri mai mici decât chiar prețul materiei prime, sau cum privește antreprenorul majorarea salariilor bugetarilor - „este destul de deranjant, pentru că o firmă se bazează pe performanțe, avem alte criterii decât la stat pentru creșterea salariilor”- aflați din discuția cu Vasile Vita, CEO Vitacom, purtată în urmă cu o lună.

Cum pot sprijini autoritățile mediul de afaceri?

Dacă lasă lucrurile stabile, dacă nu fac multe schimbări de legilslație fiscală, atunci e cel mai mare ajutor. Dacă se schimbă Codul Fiscal trebuie modificate aplicații, softuri, toate astea sunt cheltuieli colaterale.

A avea cotă unică e ceva fantastic. Eu cred că toată legislația trebuie să fie făcută în așa fel încât să ne ajute să nu greșim. Cu cât e mai simplu ceva, cu atât e mai ușor de respectat. Dacă e mai complicat, atunci apar probleme.

Cum privește mediul de afaceri majorările de salarii pentru angajații de la stat anunțate de autorități?

Aproape tot ceea ce face Guvernul, chiar dacă nu sunt chestiuni îndreptate direct spre firme, este resimțit în mediul de afaceri și apar probleme. Mă refer la modificările cu privire la salarii, fără să se schimbe ceva în eficiență, în performanță. Dacă bugetarii vor fi altfel retribuiți, va trebui să creștem și noi, firmele private, salariile și este destul de deranjant, pentru că o firmă se bazează pe performanțe, avem alte criterii decât la stat pentru creșterea salariilor. În plus, pe piața muncii este un dezastru. 

Nu numai în Cluj, ci și Timișoara, Constanța, București nu mai este forță de muncă, deja nu mai putem vorbi de forță de muncă calificată. E foarte complicată situația. Oamenii care se „mișcă” în piață nu sunt foarte serioși, ceea ce creează ineficiență în recrutare. Doar 10 la sută din cei care anunță se și prezintă la interviu. Este tot mai mare riscul în rândul tinerilor de a nu veni nici măcar la interviul de recrutare. Nu este doar problema noastră. Recent am fost la o întâlnire a clubului Rotary unde am discutat cu prietenii mei de acolo. Majoritatea au aceeași problemă. Pleacă afară din țară foarte multă forță de muncă. La noi o să câștige mai bine bugetarii... E foarte frumos să împarți banii care sunt făcuți de alții. 

La Vitacom salariul mediu este peste nivelul salariului mediu pe țară.

Pentru ce posturi nu găsiți oameni calificați?

Sunt probleme mari în a găsi informaticieni, personal de vânzări, personal dispus să călătorească în interes de serviciu. Sunt foarte mulți tineri care vin la noi, încep să lucreze, iar după jumătate de an se căsătoresc și „nu mai au voie” să plece nicăieri. Unul din parteneri decide „gata, de acum încolo stai lângă mine și nu pleci”. Apare această problemă.

Chiar dacă populatia Clujului crește, sunt multe persoane care nu lucrează. Habar nu am din ce trăiesc, probabil îi țin părinții sau lucrează fără acte în anumite domenii. 

Noi avem nevoie de IT-ști pentru suport și dezvoltare. Acum 10-15 ani am luat decizia să renunțăm la o mare parte din IT-ști. Am avut 11 programatori, era nevoie să ne dezvoltăm aplicații specifice și le dezvoltăm foarte repede, dar riscul a fost foarte mare, pentru că dacă pleca unul, pleca know how-ul. Codul sursă e acolo, dar cineva trebuie să înțeleagă, așa că era un risc major pentru companie. Atunci am decis să cumpărăm aplicații de bază, dar avem nevoie de inovare, să ne adaptăm pieței.

Firma are aproximativ 100 de angajați.

Contabilitatea este externalizată către o firmă de profil. Reprezentantul ei mi-a spus că le-a plecat o persoană și nu găsește pe altcineva.

Am văzut că se discuta la un moment dat să lucrăm patru zile pe săptămână. E bine și asta, numai că noi mai trebuie și să construim ceva în țara asta. Totdeauna dau ca exemplu ce s-a întâmplat în Singapore. În Singapore, când și-au dobândit independența, au făcut un pachet legislativ pe 40 de ani, în care scrie foarte clar că timp de 40 de ani se lucrează 24 de ore din 24 și 365 de zile din 365. Singapore are autostrăzi bune. Și eu plătesc să am autostradă, și o să aibă și nepoții și strănepoții. Lipsa infrastructurii generează costuri foarte mari firmelor și implicit țării. E admisibil ca un tren să facă 11 ore din București până la Cluj, sau să faci 7 ore cu mașina? În ultimul an lucrurile s-au îmbunătățit la nivelul Clujului în ce privește legăturile aeriene cu Bucureștiul. Aproape toate cele 7-8 zboruri sunt pline.

„Există state în UE din care intră în România produse finite mai ieftine decât materia primă. Iar cineva de la noi nu știe, sau nu vrea să știe”

Care sunt alte mari provocări cu care vă confruntați?

Competiția neloială este o altă provocare. Există state în Uniunea Europeană din care intră în România produse finite mai ieftine decât materia primă. Materiale de construcții pe bază de aluminiu, pe bază de oțel, produsul finit vine dintr-un stat din UE mai ieftin decât materia primă. Asta înseamnă că guvernul sau guvernele respective pompează niște bani ca să se facă export. Iar cineva de la noi nu știe, sau nu vrea să știe.

Direcția este momentan către România, este ceva țintit, ceea ce nu este în regulă, autoritățile ar trebui să vadă ce se întâmplă. Chiar dacă noi am devenit membri UE un pic mai târziu decât alții, cei care sunt mai vechi ar trebui să ne învețe cum să facem bine. În Ungaria de exemplu laptele din Polonia, cu transport etc, este sub prețul laptelui de producție din Ungaria. În trecut, carnea de pui din Ungaria ajungea în România tot așa.

Sunt niște mecanisme pe care unii, alții le folosesc. Ungaria și Polonia au intrat în UE cu câțiva ani înaintea noastră, ar trebui să ne ajute. În trecut au fost situații similare cu memoriile de calculator. Memoria de calculator ajungea în România cu 20 la sută mai ieftină decât la poarta fabricii din Taiwan. Unii se mai joacă și cu taxele vamale.

„În economie sunt destule țepe spectaculoase. Se livrează servicii sau produse și nu se întorc banii”

Ați amintit la un moment dat că sunt firme care „dau țepe”. Puteți fi mai explicit?  

Cea mai mare problemă în economie e că sunt unii care doresc să facă altceva decât afaceri. Sunt puși pe tepe, sunt și acum destule țepe spectaculoase, în diferite domenii. În construcții sunt enorm de multe, știm de antreprenori generali care au pornit activitatea și nu plătesc furnizorilor.

Din păcate în ultimul an s-a intensificat acest lucru.

Am prieteni cu care nu trebuie să fac contract scris, pentru că în domeniul nostru gentlemen agreement funcționează cel mai bine. Cu partenerii de afaceri din Occident așa procedez, de 25 de ani. Banca tot timpul mă întreabă „nu aveți contract?”. „Nu avem contract”. 

În ultimul an în multe domenii prietenii mei se plâng că sunt probleme, adică se livrează servicii sau produse și nu se întorc banii sau nu se respectă contractele. De obicei furnizorii trebuie să respecte ad literam tot, dar beneficiarii, când trebuie să plătească, în general întârzie. În multe domenii sunt întârzieri peste limita normală. Acesta e un indicator care ar trebui să se înscrie într-un anumit interval ce ar trebui stabilit. 

Cât de tare resimțiți lipsa investițiilor publice?

Investițiile lipsesc, avem clienți parteneri care zic că au probleme în activitate din cauza lipsei investițiilor.

Noi investim în general 1,5-2 la sută din cifra de afaceri, am investit mai mult când am accesat fonduri europene. Acum am ieșit din categoria celor care pot obține fonduri europene, cel putin în perioada aceasta. Am obținut fonduri pe dezvoltare IT. Am avut un proiect de 250.000 euro și unul de 500.000 euro, 60 la sută din surse proprii. A fost o perioadă când lucrurile s-au mișcat foarte bine, prin 2013, toți au fost foarte pozitivi, inclusiv comisiile care evaluau proiectele. Acum nu ne mai încadrăm noi, sunt tot felul de priorități stabilite la nivel european și național. Acum e rândul altora, din alte domenii, să atragă fonduri europene.

„De 15 ani producem în China sub brandul nostru” 

Firma pe care o conduceți produce în China sub brand românesc. Majoritatea produselor pe care le vindeți sunt fabricate de muncitori chinezi. Cum ați ajuns să fabricați produse în China?

Toate produsele sub brandul nostru le fabricăm în China și Taiwan. Eu am mai spus că în domeniul nostru de activitate, dacă ceva nu e produs în China s-ar putea să nu fie original. Capacitățile de producție occidentale s-au mutat acolo, acolo se face și dezvoltare și cercetare.

De 15 ani producem în China sub brandul nostru. Pentru produsele fabricate sub brandul nostru în China putem să controlăm tot ciclul de producție.

Cum ați început producția în Asia?

Acum 15 ani partenerii mei din Olanda m-au învățat că ar trebui să individualizez niște produse, pentru că asta e șansa de dezvoltare. Am căutat, am dat niște specificații. La început a durat destul de mult să ne transmită mostre, să verificăm, foarte multă birocrație a fost.

Cât de mult a crescut costul cu forța de muncă în China în ultimii ani? 

Noi producem într-o zonă industrială din China, unde salariul ajunge la 1.000 de dolari. În Shenzen, inginerii câștigă de la 1.500 de dolari în sus. Producem în peste 20 de fabrici din China, între care și în fabrici din Shenzen.

Am avut în portofoliu becuri economice, în aceeași fabrică se fabricau și pentru Osram.

La unele produse au crescut prețurile de producție din cauza creșterii salariilor, la alte produse au scăzut prețurile pentru că au avansat tehnologiile. Ultima scădere importantă de preț a fost la becurile cu led. Tehnologia s-a dezvoltat în așa fel încât azi se pot produce becuri cu led mai ieftine decât becurile economice. În plus, acestea nu poluează și au o durată de viață foarte mare.

Față de acum 10 ani costul cu producția în China a crescut, nu pot spune cu cât, dar a crescut destul de mult.

Cât de greu este să supravegheați producția din China. Mergeți des în China?

Mă duc o dată, de două ori maximum pe an în China. Merg doar la târguri, unde lumea expune tot ce are mai bun și poți să compari produse asemănătoare. Negocierile pot fi purtate pe net, pe telefon.

La fabricile din China unde producem sub brandul nostru este o firmă independentă care face inspecție conform regulilor impuse de noi. Când se face producția cineva e acolo cât trebuie și verifică, apoi ne dă raportul. Pe baza raportului noi dăm ne acordul sau nu acordul, dacă poate să plece spre noi sau nu din fabrică lotul de produse. Altfel ar fi foarte greu.

„Muncitorii chinezi lucrează ca niște roboți. Muncesc 10-12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta și duminica”

Ce probleme apar mai des la producția din China?

Apar probleme la orice. Și muncitorii chinezi sunt oameni, chiar dacă uneori lucrează ca niște roboți. Presiunea pe costuri este mare peste tot, dacă materialul pe care îl folosesc muncitorii nu este de calitate apar probleme.

Cu cât e plătit pe lună, în medie, muncitorul chinez care face piesa pe care o vindeți sub brandul Vitacom?

Depinde, sunt diverse categorii. Salariile încep de la 400 de dolari, numai că lucrează mult mai mult decât românii, 10 -12 ore, chiar mai mult. Lucrează și sâmbăta și duminica. Câteodată mai apar probleme pentru că oamenii sunt obosiți...

Cât la sută din valoarea produsului o reprezintă costul cu transportul din Asia?

Este un cost extrem de mare pentru transportul din China. Circa 3-4 la sută din valoarea produsului este costul cu transportul, depinde de valoarea produsului. Dacă ne-am bucurat la un moment dat că România avea creștere economică de 2-2,5 la sută, atunci 3 la sută cost de transport este mult. Din China până la Constanța produsele fac 4 săptămâni cu vaporul.

Faceți export?

Exportăm 6-7 la sută din producție. Producem în China, produsele vin în România și de aici le exportăm din Ungaria, Serbia, Slovenia, Portugalia și Spania, și ceva și în Germania.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu l-am suportat niciodată pe Adrian Sârbu, dar când are merite, ele trebuiesc recunoscute.
    Iată ce spune Cătălin Tolontan despre domnul Sârbu: Cu 20 de ani înainte ca România să realizeze că salariile mici sunt un drum înfundat, Sârbu a știut că oamenii bine plătiți vor produce lucruri de calitate.

    Omul nu s-a dus în China pentru iefteneală, a produs în România, plătind CORECT. Indiferent care-i sunt problemele penale, pentru viziune, tot respectul!

    • Like 0
  • Shenzenul de care ne vorbeşte domnul Vită, în 1979, era un sat de pescari. Astăzi, tot comunişti, un muncitor ajunge să câştige 1 000 de dolari/lună.
    În 1979, Bucureştiul era capitală iar acum a fost depăşit, la număr de populaţie şi prosperitate, de acest fost sat de pescari... În 30 de ani ăştia ajung pe Marte şi noi tot 2 ore o să facem din Berceni până la Băneasa.

    Concluzia: nu contează regimul politic sau partidul, ci oamenii care conduc. Poate ar fi bine ca la viitoarele alegeri să nu mai votăm gargară, ci programe de guvernare cu termene.
    • Like 0
  • Marea durere a antrepenorilor de succes : <<Mă refer la modificările cu privire la salarii, fără să se schimbe ceva în eficiență, în performanță. Dacă bugetarii vor fi altfel retribuiți, va trebui să creștem și noi, firmele private, salariile și este destul de deranjant, pentru că o firmă se bazează pe performanțe, avem alte criterii decât la stat pentru creșterea salariilor. În plus, pe piața muncii este un dezastru. >> Plata muncii este un moft, o pierdere din profit, invatamantul dual este pentru nemti, la noi nu este cazul, sa ne dea statul forta de munca ieftina si calificata, sa ne de statul 'chinezi', ca de restul ne ocupam noi.
    • Like 0
  • Dee Dee check icon
    Iarăși mizerii de 3 lei.
    Plătiți salarii, respectați contracte, respectați-vă angajații și clienții!

    "Este tot mai mare riscul în rândul tinerilor de a nu veni nici măcar la interviul de recrutare." De fapt doar astfel de persoane vă mai caută. Cei pe care i-ați ars cu minimul pe economie și cu atitudinea de stăpâni de sclavi știu să vă ocolească.
    • Like 1
    • @ Dee Dee
      Adevarul este ca majoritatea antreprenorilor sunt fosti bisnitari care n-au avut niciodata o viziune de dezvoltare urmarind numai profitul facil, acel capitalism de jungla promovat de iliescu. Citeam de curand despre IPEC (Intreprinderea de Portelan Elena Covaciu) care este un exemplu de munca, profesionalism si tenacitate. Acestea trebuiesc promovate nu bisnita ordinara.
      • Like 0
  • Domnul intreprinzator se lauda ca isi plateste angajatii peste media salariilor din Romania. Adica peste 500 de Euro net. Si se plange ca-i pleaca angajatii pentru salarii de 2500-3000 de euro. Si ca nu gaseste alti angajati. Sa ofere un salariu de 1500-2000 Euro si nu o sa mai plece nimeni. Vorbim despre competitie si despre cerere si oferta. Competitorii firmei dumnealui din strainatate pot oferi salarii mai mari in conditii de fiscalitate mai defavorabile. Deci??
    • Like 1
    • @ Dragos Gabriel Popescu
      Dee Dee check icon
      Nici propaganda nu știe ce vrea. Îndeamnă victimele propagandei să accepte cât li se oferă?
      E prea multă neseriozitate? Ghinion!
      • Like 0
  • Domnul Vasile Vita mi-a făcut o impresie bună. A călătorit, a învăţat de la alţii mai vechi în afaceri. E ok.
    Însă, citind interviul, deduc faptul că forţa de muncă din China nu este aşa de ieftină, cum ne spunea nouă un ministru tehnocrat. Nu se munceşte pe 2 lei...

    În Shenzen, ne spune domnul Vita, salariile ajung la 1 000 de dolari. Cam 4 000 de lei. Iar inginerii câştigă de la 1 500 de dorari în sus. Cam 6 000 de lei...
    Ne mai spune distinsul domn că salariile încep de la 400 de dolari. Cam 1600 de lei (la un dolar de 3,99 lei).
    Păi în România, salariile încep de la 1 450 de lei, iar un inginer nu câştigă de la 6 000 de lei în sus decât în multinaţionale... La patronul român, 4 000 de lei pentru un inginer este SALARIU... Iar muncitori cu 1 000 de dolari pe lună, câţi sunt în ţara noastră?

    Concluzia este că muncitorul şi inginerul chinez nu muncesc pe bani puţini.
    Iar forţa de muncă din Asia pare ieftină prin comparaţie cu salariile din Franţa, Germania, SUA sau Italia. Poporul chinez mi-a câştigat respectul. 1 000 de dolari pentru un muncitor, într-o ţară comunistă, nu e rău ...

    Ştiu retorica de serviciu: dar chinezul munceşte (chiar 12 ore). Şi neamţul, şi francezu, şi italianul... doar românul este puturos. Nu este aşa. Şi românul munceşte, dar când lucrează în Germania, Franţa sau Italia. De ce? Pentru că munca lui este respectată şi plătită.
    Nu mai avem muncitori calificaţi pentru că pleacă din ţară, se plâng patronii români. Păi da, pentru că nu plătiţi corect. Oamenii pleacă la mii de km de casă pentru a câştiga bani adevăraţi. Sărăcia este aşa de mare că nu se mai poate altfel.

    Apropo, să afişeze un patron o ofertă de muncă, pentru muncitori, cu 1 000 de dolari pe lună (12 ore/zi). În Berceni, sector 4, Bucureşti... S-ar face rândul până în Băneasa. Dar la Bârlad sau Vaslui?

    Domnule Vită, dacă vă duceţi la Giurgiu cu oferta de mai sus, vin oamenii la Cluj şi pe jos.

    A mai dispărut un mit în România: forţa de muncă ieftină din Asia.

    Ar mai fi ceva... Români ca domnul Vita produc în China, plătind muncitori cu 1 000 de dolari + transportul mărfii în România (cu vaporul, două săptămâni) şi afacerea este profitabilă? Dar dacă ar produce în România, plătind muncitorul cu 1 000 de dolari, şi nu ar mai avea cheltuieli cu transportul, n-ar fi şi mai profitabil? Au plecat muncitorii, am înţeles, dar cum au plecat tot aşa se şi întorc. Dacă sunt plătiţi corect.
    • Like 3
    • @ Constantin
      check icon
      Gura patronului...adevar graieste.nu stiu cat vor fi de mult aprobate in club Rotary toate aceste adevaruri spuse...
      • Like 1
    • @
      Eu îi înţeleg şi pe patroni, vor costuri cât mai mici pentru a maximiza profitul. Este ok. Dar este o limită ...
      • Like 0
    • @
      Cartel la Cluj?... Dar nu-mi vine să cred :)
      • Like 0
    • @ Constantin
      cine credeti ca a tinut si tine salariul minim la un nivel cat mai scazut dand vina pe productivitate ? (de parca tehnologizarea pentru marirea productivitatii ar cadea in sarcina angajatului) Adevarul este insa ca in Romania randamentul muncii este de 3 ori mai mare ca in Danemarca si dublu fata de Italia. http://riscograma.ro/13202/salarii-productivitate/
      • Like 0
  • check icon
    Pare a avea o abordare corecta...din punctul de vedere al angajatorului.
    Problema personalului e creata chiar de cartelul angajatorilor din Cluj care impun o plafonare a salariilor...pe bani putini primesti doar capete de pluta.
    In plus apar "neamurile" in conducerea firmei la un moment dat si e aproape imposibil, daca esti mai mult decat o nevertebrata ,sa nu intri in conflict cu "astia" .Pun intrebari atat de cretine,sunt atat de departe de subiect incat nu poti decat sa le intorci spatele ,evident asumandu-ti anumite riscuri.Si cum faci atunci cand ai o oferta din partea unei firme concurente,ii anunti ca ai o alta oferta si ei te "programeaza la discutii" cu mult dupa ce tu trebuie sa dau un raspuns?O fi asta noul mod de a conduce o afacere?Daca da atunci duca-se ...
    In ceea ce priveste predictibilitatea legislatiei,asta ne afecteaza pe toti...transferarea obligativitatii platii darilor catre angajator e mascata de " cresterea" de salarii despre care vorbeste ex-peremista.Asta daca esti printre norocosii angajati la stat-n=am inteles niciodata daca termenul asta ,in cazul nostru ,al romanilor, se refera la o stare(a sta) sau la o forma de organizare(stat).Adica ce iei pe mere dai pe pere,dar pe timpul si pe nervii tai,fiindca nesimtitii/nesimtitele din spatele ghiseelor par a fi inghetat in timp!
    Nu stiu cum a facut Vitacom cifra de afaceri mentionata in articol,acum 10 ani cumparam componente de la ei,acum sunt nevoit sa le cumpar din Polonia sau din UK...macar pentru aparenta calitatii!
    Si apoi sponsorizarile din campanii,deal-urile cu anumite partide sunt facute chiar de ei,asa ca nu le inceteleg vaicareala...formati un grup de lobby,intoarceti-va la cei pe care i-ati sprijinit si cereti-le sa-si respecte promisiunile!Nu cred ca v-au ademenit cu promisiunea haosului legislativ in campanie...
    • Like 3
  • Din articol se observă mediocritatea patronilor români care nu pot asigura competitivitatea firmelor lor decât prin salarii foarte mici și munca non stop a salariaților (modelul chinez descris e relevant). Cred că mediul ideal pentru patronat în România e sclavagismul sau feudalismul pentru că nu se plăteau salarii deloc iar muncitorii erau la dispoziția 24 h/zi. Lăsând gluma la o parte, lipsa forței de muncă calificate atât de des invocată e de fapt o problema falsă. De fapt nu se găsește forță de muncă calificată la salariile oferite (cel mai des minimul pe economie ). Odată cu libertatea capitalului a apărut și libertatea de circulație a forței de muncă care ce să vezi , pleacă unde e plătită corect. Mi s-a părut ilară afirmația ca în firmă (producătoare de soft) salariile sunt peste media pe economie (adică 2750 brut ceea ce înseamnă cam 2100 net adică cam 410 € /lună când un IT-st câștiga afară de la 4000 € net. Lipsa de inovare și a metodelor științifice de conducere e cronică în firmele românești. Singurele plăți efectuate la timp în firmele românești sunt ratele la Mercedes/BMW ,vile sau sejururi exotice , asta apropo de disciplina financiară invocată sau cea contractuala. Pentru ca să nu mai invoce plafonul salarial drept frână în calea competitivității firmelor aduc exemplul Germaniei și țărilor nordice unde deși salariile sunt de peste 10 ori mai mari decât în România, rentabilitatea firmelor e mult mai mare ca în firmele românești. Bineînțeles că acolo board-ul managerial vine la serviciu cu bicicleta și salariații beneficiază de 4 zile lucrătoare cu plata/ora lucrată (minim 20 €) și 2 concedii plătite pe an plus vacante de sărbători. Cum de la ei se poate și la noi nu ? Motivarea și fluctuația de personal ca amenințare pentru firmă sunt total ignorate în firmele românești.
    • Like 5


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult