Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Antreprenorii, din nou la cozi, să declare informații pe care statul deja le are. Năsui: „Un pas înainte, doi înapoi în lupta contra birocrației. Revine declarația inutilă de beneficiar real”. Soluțiile ministrului Economiei

Registrul Comertului -  Foto: Inquam Photos / Bogdan-Ioan Buda

Foto: Inquam Photos / Bogdan-Ioan Buda

Un milion de patroni de firme din România s-au bucurat degeaba anul trecut că scapă de unele dintre hârtiile ce trebuie depuse anual la Registrul Comerțului. „Un pas înainte, doi pași înapoi în lupta contra birocrației. Revine declarația inutilă de beneficiar real”, scrie pe Facebook ministrul Economiei, Claudiu Năsui.

După ce anul trecut ministrul Năsui anunțase o victorie pentru antreprenorii români și ONG-urile românești, reușind să elimine declarația de beneficiar real, prin care statul solicită informații pe care le știe deja, acum un amendament strecurat în parlament vine să reintroducă obligativitatea depunerii acestei declarații. „Ore pierdute, bani irosiți și multă hârțogăraie inutilă”, punctează Claudiu Năsui.

Ce este declarația de beneficiar real

Declarația de beneficiar real conține toate datele de identificare ale persoanei care deține o firmă sau exercită controlul asupra ei. Declarația are 6 pagini care trebuie completate (https://bit.ly/2PmdWYW). 

Odată cu depunerea ei, se depune și o „cerere pentru depunerea declarației de beneficiar real” de două pagini (https://bit.ly/3sDdG68), la care se adaugă copia după cartea de identitate, conformă cu originalul.

Toate firmele și ONG-urile din România erau obligate în fiecare an să depună declarația, nu înainte de a o completa în fața unui funcționar public sau a unui notar. În caz contrar, riscau amenzi între 5.000 și 10.000 de lei.

„Românii erau puși pe drumuri și să stea la cozi ca să declare informații pe care statul le avea deja, și apoi să mai declare încă o dată că nu s-a schimbat nimic”, spune Năsui.

Ministrul economiei a explicat într-o postare pe Facebook de ce se întâmpla așa. „Pentru că statul a transpus în cel mai birocratic și greoi mod posibil o directivă europeană. O directivă prin care statul are obligația să mențină un „registru al beneficiarilor reali”. Din lene și dorință de a evita responsabilitatea, cei care ar fi trebuit să se ocupe de acest registru au ales să pună povara pe umerii românilor din mediul privat. De ce să muncim când putem să îi obligăm pe alții să o facă?

Drept dovadă, după ce a intrat în vigoare eliminarea acestei declarații inutile și statul devenea obligat să completeze registrul pe baza datelor pe care le deținea deja, acesta nu s-a prea sinchisit să o facă. Ghiciți câte firme a completat statul în jumătate de an în registru? Doar 45.000. Date pe care deja le deține într-un registru electronic”, a explicat Claudiu Năsui. Ministrul spune că a aflat miercuri, „cu stupoare”, de un amendament strecurat în parlament prin care s-a reintrodus această declarație inutilă.

„Cum s-a întâmplat asta? Cei care ar trebui să aplice legea au trimis 277 de amendamente în comisia de la camera deputaților între care au strecurat un amendament care reintroduce declarația de beneficiar real. Acesta a trecut pe sub radar.

Motivația oficială? Sunt „îngrijorări” de infringement. Comisia însă nu ne-a cerut să reintroducem declarația de beneficiar real, ci doar ne cere explicații despre aplicarea legii.

Cum știm că nu ne cere Uniunea Europeană această declarație inutilă? Pentru că nu suntem singuri în Uniunea Europeană și vedem și noi cum se aplică fix aceeași directivă și în alte părți. De exemplu, în Austria, este fix ca la noi, sau cum era ca la noi (https://bit.ly/3m7Bwo6). Adică nu se cere nici la firme, nici la ONG-uri această declarație, dacă sunt alcătuite exclusiv din persoane fizice. Adică fix cum era și la noi. Și nici li nu se cere anual austriecilor să declare la notar sau în fața unui funcționar că nu s-a schimbat nimic”, punctează ministrul Economiei, care vine și cu soluții.

„Ce putem face? Fie președintele Iohannis retrimite legea la parlament ca să o reparăm. Fie dăm un OUG. Fie facem o intervenție legislativă în parlament care să elimine supra-birocratizarea”, încheie Claudiu Năsui.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult